Se afișează postările cu eticheta Atelier. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Atelier. Afișați toate postările

luni, 15 iunie 2009

cocoţată pe un şiş de corsar

în sfârşit văd limpede lumea cât e de tulbure

mur-mur-mur-murmur. toţi peştişorii de aur mur-mur-mur-murmură
din căuşul palmelor curg nişte râuri în scări. curg şi coboară într-una
ei, drăcia dracului! eu eram! stupită din foalele norului
direct în jetul balenei

ieri am avut gura plină de seminţe de pin toată ziua
n-am zis nimic. n-am scris nimic. n-am cântat. nu m-am pupat
în jurul meu au crescut mărgele din senin
ciupercuţe neotrăvitoare
oare de ce?

vine seara
ce-am eu cu ea. o las să vină. e vina ei că
vine numai seara când dau în clocot trupurile goale şi
ea e singură seara. fără ser

desenez mare pe mare un măslin. o sirenă mi se uită peste umăr
cum desenez cu creta pe mare un măslin. sirena întinde mâna culege
măsline verzi le striveşte în palme. îşi masează coada ei de sirenă
ce coadă frumoasă de sirenă. ce coadă de sirenă frumoasă. ce frumoasă
coadă de sirenă ţi-am găsit în buzunarul cămăşii...

unde ai stat aşa mult?


------------------------
Why not?

duminică, 14 iunie 2009

el încă doarme

eu încă mă uit la merele din jur
din coşurile împletite-n poala rochiei mele cu
razele soarelui răsturnat din cer
peste merele din jur
jur că nu ştiu ce-am vrut să spun şi mi-a ieşit asta din
cap din dragoste
pentru cineva
gata

el încă doarme
mie îmi trec prin minte
semne de întrebare multicolore care
nu mă întreabă nimic
gata! gata cu pântecul meu plin de mere necoapte
precum merele necoapte sunt versurile astea care ies
neisprăvite şi pline de dragoste curată
ce mai!
atât mi-a rămas: dragostea curată!

el încă doarme
înconjurat de merele mele de rochia mea de dragostea mea curată
doarme liniştit în albăstria mea insomnie
lepădat de ţăcănitul ştirilor scrise în grabă la redacţie
ştiri proaste. tot ştiri proaste şi
altele în formare

el încă doarme
între o dungă albă şi o dungă roşie între cele cinci degete
de la o mână a mea din care se rostogolesc valuri
de vin...

jur că nu ştiu
cum...

miercuri, 4 februarie 2009

te-am ghicit, poemule, după trăsnet

am ridicat mâna. am cerut cuvântul
toată poeţimea a ridicat din sprâncene
erau doar sprâncene care se ridicau apoi
coborau. dar nu izbuteau să zboare, neam!

de-o vreme nu trăiesc momente prea bune
până şi propria umbră mă părăseşte uneori
caut după cuvintele poemului dar şi
poemul s-a zgârcit la vorbă. ori
poate nu mai ştie a mă recunoaşte
fără mantia de hârtie...

***

simt un gol imens în stomac
ştiu că n-am să dorm în noaptea asta
până nu voi scoate la iveală versurile care
gâlgâie fierbinţi în conul meu vulcanic

de multe zile n-am scris după cum mi-e voia
bănuiam doar o imensă ferecare în mine şi
am stat, aşa, cu urechea la pândă. cu degetele
gata pregătite să încalece cu fermitate tastatura...

***
ah! când apare poemul sunt şi eu fericită precum
o femeie ajunsă în al 9-lea cer al desfătărilor (ca să nu mă exprim altfel)

***
te-am simţit, poemule, după busuiocul din colţul buzelor!

PREZINT

Informaţie preluată de la Lucian.

duminică, 25 ianuarie 2009

iubire de sezon


m-am trezit într-o dimineaţă dar
parcă nu m-am trezit îndeajuns. pescuiam
dintr-o apă tulbure peşti din funingine pe care
îi aruncam înapoi după ce îmi scriau versuri cu
înţelesuri de sucit minţile

mi-am pus mâinile pe genunchi
şi-n mâinile mele erau două luni ovale
între care privirile tale făcuseră un curcubeu de flăcări
după care s-a făcut repede noapte pentru că eu am închis ochii
iar tu ai lăsat să cadă curcubeul

în jur mirosea a mentă
semn că de-o parte era primăvară de-o parte - toamnă
în jur mirosea atât de puternic a mentă încât
ne-am îmbrăţişat până când am trecut unul
prin iarna celuilalt fără să exagerăm cu tutunul şi
fără să intrăm în panică atunci când oamenii de zăpadă
au anunţat grevă generală

ne-am iubit de azi pe mâine cu folos
fără a ne-ncărca de gânduri. fără a mâzgăli momentele
cu promisiuni care să ne ţină înlănţuiţi şi morocănoşi
ne-am iubit incoerent cu adevărat fără a lăsa vorbe-n vânt
şi ură în urma noastră

ne-am iubit pentru toată grămada de timp pe care am pierdut-o
fără să iubim

sâmbătă, 9 iunie 2007

poemul celor trei nopţi

           (dissertation)
 
de trei nopţi trăiesc
printre păsări şi animale
printre insecte polare migratoare
de trei zile nimeni
nu a sesizat absenţa mea
nici grilajul care-mprejmuia
cuvintele ne-nţelese
spintecate de luminile şi
umbrele pieritoare
ale unei sfioase speranţe
 
păsări şi animale impunătoare
insecte străvezii delicate
din care s-au născut 
universurile contradictorii ale amintirilor
care ne copleşesc
au despărţit lumea albă de lumea neagră
şuvoaiele de crize care au luat minţile veacului
de sanatoriile în care se vindecă inimile intoxicate
de verbele infernale
 
visul unei femei  care poartă mantia cuminţeniei
e o victorie asupra ademenirilor trecătoare
iar singurătatea ei este vindecătoare darnică
nu chinuită de semeţie şi secrete
e o singurătate blajină
e o patrie verde...
 
în cetatea lăuntrică
sentimentele bune spală aleile
de glodul duşmăniilor
şi nimeni nu se încăpăţânează
să înghesuie literele curate limpezi
în metafore trudite
 
religia acestui loc al firescului
nu este desăvârşirea care hărţuieşte
cu lecţii de morală şi dictoane falnice
este îngăduinţa iertarea...