Pagini

Se afișează postările cu eticheta Ela Roseni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ela Roseni. Afișați toate postările

luni, 2 ianuarie 2012

Overstock

 
overstock
 
stoc excedentar…surplus…au fost…
 
de mâine
înnoroire în cotidian
de mâine fără margini de pădure cu
lupi fără ninsoare fără beteală fără ţurţuri
fără ştiri din sat
 
am unele presimţiri
aşa că astăzi n-am să trec barajul din sohodol
astăzi am să recapitulez întâmplările zilelor de vacanţă
îmi voi reface ficatul poate voi fotografia ceva
voi lipi toarta amforei de pe vitrina cu bibelouri
a  mamei
 
poate voi căuta ruinele vreunei cetăţi de omăt
pe straja şi vârful parâng se văd urme negre de pământ
schiorii n-au fost prea fericiţi se pregătesc de plecare
îmi pregătesc şi io ipocrizia zâmbetul făţarnic şi
zâmbetul maliţios grosolăniile
îmi umplu buzunarele cu pietre îmi calc pantalonii
bleu marin cămaşa albă curăţ de scame puloverul alb
mă îmbrac în noţiunea de ninsoare
îmi vine să rrrrâd
razele soarelui trec strada pisica încearcă să le prindă
se enervează încearcă de mai multe ori razele soarelui
au trecut strada pisica rămâne nedumerită
unde naiba s-au dus?
 
doi vrăbioi se aşază în faţa ferestrei ştiu
special să mă vadă :)

duminică, 1 ianuarie 2012

Cenuș(t)iu

- depresie de 1 ianuarie -

nu mă atinge cu degetele nu
mă atinge cu buzele înmuiate în bere
nu-mi lăsa pe noptieră biletul cu ora la care
vrei să ne întâlnim în faţă la idem
 
eu astăzi sunt atât de ocupată filmez
sensurile giratorii trotuarele pentru o singură persoană
camerele video din faţa casei de cultură beculeţele colorate
arse stinse sparte
din copacii fără frunze fără foşnet fără scoarţa din care
îmi luam tămâia verde pentru tictacul inimii
 
afară e atât de multă linişte
totul e cenuşiu pleoapele îmi sunt atât de grele de sub ele
dispar sărbătorile colindele bomboanele din pomul de crăciun
revelionul
cozonacul cu mac îmi apare hidos în minte râde acum lăbărţat
pe coapsele mele
capul îmi atârnă când într-o parte când în alta mă dor muşchii
gleznele scârţăie indiscrete din stomac ies zgomote ciudate
mâinile şi picioarele îşi povestesc unele altora păţaniile
trecutei nopţi
 
neschimbată rămâne doar bucuria
de a-mi lăsa undeva
pe cer
semnătura,
 
marinela şerban
 

miercuri, 14 decembrie 2011

Încheiere

întind mâna pentru că aşa îmi dictează inima
întind mâna după foaia de observaţie a zilei şi
din puzderia de momente sfărâmicioase aleg câteva
măceşe pentru ceaiul dinaintea somnului

din vârful blocului se-aruncă-n gol personajele din
fotografiile pe care le-au înviat amintirile noastre
şi după ce duhurile sunt luate de vânturi întâmplătoare
după ce au adormit şi ciclopii de ceaţă
mă întorc în inima de nisip a necunoscutului
care mi-a scris că se vede în ochii mei

ori de câte ori umblă desculţ prin gura uriaşă a
zilei ce va să vină după fiecare...


porumbelul călător:  ela roseni carra vania stories of old flavius
gheorghe a.  marius

joi, 14 aprilie 2011

Cu brăţări galbene desenate pe glezne

am văzut asta într-o dimineaţă mohorâtă de aprilie
când muşcam din ultimul măr eco al anului trecut

cineva a cules păpădii. apoi le-a aruncat în noroi
o pasăre-ţesător zbura încoace-încolo pe un cal de aer
ochii i s-au făcut mari. păpădiile au început să ţopăie
au plecat împreună
zgomotele oraşului s-au dizolvat în primul fulger
iar eu mă întrebam: "cum naiba a ajuns pasărea asta aici?"

mestecam năzdrăvănia în mintea mea şi mă bucuram că
am observat totul fără să tulbur somnul umbrelor
adormite între cojile ideilor zilei de ieri

n-am închis fereastra toată ziua
pasărea-ţesător intra-ieşea. lua cu ea pensule frunze uscate
rădăcini de stejari platourile de gresie clopoţeii pisicii
pâinea de pe masă

iar eu...eu nimic n-am păstrat pentru mine

duminică, 10 aprilie 2011

Haiku

susur de ploaie.
prin pustiul înverzit-
mieii la păscut.

Punctul de pornire

 ela roseni: coarne de cerb

Din pricina pustnicirii mele sper că nu mi-au fost sporite "osânda şi păcatul". Am îmbrăţişat pentru o perioadă tăcerea şi m-am robit clipelor de însingurare. Nu din vreun motiv de negare a lumii virtuale, nici din motive de urcare progresivă în vreo nemuritoare constelaţie a literaturii. Aşa a fost să-mi fie zbaterea: în linişte, în răsfăţ, printre cărţi şi manuscrise. Am trăit câtva timp sub semnul nelămuririlor, apoi sub semnul nehotărârii, am trecut şi prin "Creaţie şi frumos", apoi, îmi poate fi trecută în catastif şi o molipsitoare comoditate. Acestea au fost umbrele.

Aşadar, nimic incendiar. Nimic pentru care străzile "să se mire" (G.Naum). Doar un îndelungat  narcotic al adulmecării. Ştiu şi eu, poate ar trebuie să mă gândesc la o scriere: "Despre adulmecare". Da, da, mă voi gândi...DADA cu cele şapte manifeste ale sale...Iar din lampisterie voi alege acum un felinar cu arcuş...

"Felinarul cu arcuş" e un bun titlu de volum de versuri?



miercuri, 29 decembrie 2010

Paulina Popa "îmbrăcată în veşminte de cuvinte"

Fără un motiv anume sau poate că din cauza unor motive bine întemeiate - încă nu sunt pe deplin lămurită - o apăsătoare stare sufletească m-a ţintuit "morocăneşte" vreme de vreo două săptămâni. Revin: nici fizic, nici material şi nici spiritual nu a existat o cauză. Atunci?

Atunci nimic! "Fiţele" bioritmului! De ce să dramatizez!

Şi am primit "INVITAŢIA"! O invitaţie aşteptată...neaşteptată. Dar care mi-a "alimentat" lutul inert care devenisem. Bine, bine! Ceva tot am făcut. M-am refugiat (?) în lectură, multă lectură. Poate că fiecare îşi are partea sa de "uscăciune" temporară, temporală, atemporală? Mă rog!

Las la o parte introducerea şi prezint FAPTA! 
Angela Dumitru, Paulina Popa, Olivia Niţescu şi Gabriel Petric

Da! A fost o sărbătoare a poeziei! 

Printre altele, Paulina Popa a primit, în sfârşit, "ce a meritat": diploma de "Cetăţean de Onoare al municipiului Deva". A spus-o scriitorul Dumitru Hurubă.
Primarul Devei, Mircia Muntean, înmânează Diploma...
Şi, nu în cele din urmă, poeziei îi stă bine, cum altfel, decât în versuri...

AM VĂZUT CERUL!
 
ai strigat.
Apoi a venit înspre tine
ca o săgeată
şi te-a străpuns cu strălucire.
 
Cântai pe vremea aceea,
bucurându-i pe semeni cum puteai.
Dacă nu te-ai fi spălat la timp de toate relele,
ce interes ai mai fi stârnit, 
deplasându-te prin panica zilei
cu cântecul tău cu tot?

Într-o dimineaţă,
un înger a trecut prin tine,
iar tu ai văzut 
cerul.

joi, 18 noiembrie 2010

şi george călinescu si critobul din imbros


Reuşit-am să dovidesc toată Istoria Călinescului şi rău nu-mi pare. Multe necunoscute s-or dezvălit şi pipăite cu gândirea lăsatu-s-au. 

Mintoase potriviri de limbă şi armonioase cânturi de lie-ciocârlie mi-or pătruns în ăle urechi. 

Şi după toate ăste lucruri conspiratoare întru înmintenire mai mare se făcu imboldu' să dau îndărăt şi s-o iau de la capăt cercetând cu de-amănuntul - mărunt ori fir cu fir - toate personagiile noastre scriitoare în toată splendoarea lor cuvântăcească (mi se trage de la "Codul Calimach").:)

*  
În toată ziua ce trecu tot cu cetitul mă potrivii. La bibliotecă. Cumpărai şi "Sfaturi pe întunerec: conferinţe la radio" a lui Nicolae Iorga. Cu reducere...Şi nu în cele din urmă, îl înviai pe Critobul...Îl adusăi şi-acasă...

joi, 11 noiembrie 2010

amazoana română



Amazoană română. Pictură religioasă aflată într-o colecţie la Mănăstirea Bunea. (Preluare din Istoria literaturii române a lui George Călinescu, p.69)

Prezint cu link:




miercuri, 10 noiembrie 2010

pre limba mea

1. e o zi dintr-aceea. o zi în care îţi scoţi fusta după ce/toată ziua ai purtat-o de dos. ai purtat ziua pe dos. acum o scoţi. cu toate culpele ei. aha! mi-a venit în minte "culpa" de la "consţiinţa culpei" (jaspers)
2. tu eşti la un capăt al dormitorului. eu sunt/undeva prin cartierul camdem/fiecare trage de câte un capăt al cerului/ghemul meu e de lut/ghemul tău - de nisip/niciun ghem nu este de vânt/nici tu/nici eu
3. o secure de piatră/un vas de argilă/notaţii de regie/s-a întunecat/părosul almas arde mentă/femeia lui şi-a prins pletele într-o scoică/de care trage/din greu.../din greu.../uf! marea asta nu încape-n ulcea/prima lecţie
4. prima temă de casă/descrieţi-o pe femeia lui almas
5. mâine îi pun pompon pisicii/din scară. să fiu a naibii/ de nu!/e o pisică unsă cu toate/alifiile/calmă/cumpătată/neruşinată/ştie cum să te privească atunci/când/din cutia poştală îţi-ridici-corespondenţa/ea ştie dacă e o veste bună/sau una rea/ori e o simplă factură/pisica scării - precacofonie voită - merită/o porţie de mâncare home-made
6. de la pisică/unitatea de gând se mută/pe câteva incertitudini/oare...?/oare...?/ajunge. nu mă încumet/să-mi vâr ochii/prin lăuntrurile tale/să-ţi las şi ţie/ceva
7. deja te-ai avântat/iar eu/nu mi-am folosit încă toate argumentele/:)/nu te mira/ne-am jucat de-a cocorii până/ne-am rătăcit printre sintaxele apusului

sâmbătă, 30 octombrie 2010

A venit momentul


Mă sufoc! Mă copleşesc manuscrisele (de hârtie) şi documentele (.doc). A sosit momentul să deretic.

A sosit momentul să tulbur somnul atâtor cuvinte care îmi par acum...nepotrivite. Ochii le văd, mintea le studiază, inima le deplânge, scribul, scribul se pronunţă, dă sentinţa. Fiecare pagină evocă întâmplări, clipe. De aceea e greu. Acele peripeţii ale fiinţei în devenirea ei vor adăsta undeva, în "cache"-ul întregului meu.

 Zicând aceasta, mă pregătesc sufleteşte. În sfârşit, pentru o vreme, mă voi pierde într-o mare negura albă. Aşadar, absentez din nou...:)!

miercuri, 27 octombrie 2010

Elena nu mai e frumoasă...


Nu am plecat spre Bucureşti şi îmi pare rău! Îmi pare rău pentru că după ultimele declaraţii ale limbutei Udrea am simţit, uite aşa, furnicături în palmă. Ah, nu spui de ce că e cu violenţă! Îmi amintesc de anul 2004 şi de Alianţa D.A.

Bucurie, pupături şi cu cine vrei şi cu cine nu, şi unde vrei şi unde nu, mă rog după posibilităţile morale ale fiecăruia. Un coleg de serviciu, de altfel frumos şi plin de sine, o ridica în slăvi pe madama cu pricina. Eu, femeie invidioasă, aveam aşa un al 'şpelea simţ că unde e frumuseţe multă ar putea să fie şi un bulbuc de venin. Nu o aveam la inimă şi gata! Deschid io gura şi-i dau drumul porumbelului! Uuups! Ce mi-au auzit urechile! Că aşa suntem noi femeile, când e una mai frumoasă nu avem loc de ea. Că e deşteaptă şi sexy (?), că e nevoie de femei frumoase în politică pentru că sunt "bune" pentru imagine atunci când sunt trimise în diverse "misiuni" de "cucerire" ale unor potenţiali investitori! Că nu-mi dau io seama cât este de important să ai femei frumoase în politică!

Sincer, m-am simţit extrem de oropsită! Înseamnă că niciodată nu voi fi o bună politiciană! Nu sunt urâţică, însă nu mă pot pune nici cu ileana-cosânzeana udrească şi nici cu rubiconda Anastase. Şi, în naivitatea mea, credeam că alte cele sunt necesare în activitatea asta.

Au trecut anii! Colegul meu este acum penelist până în măduva oaselor. Despre discuţia noastră nu îşi mai aduce aminte. Cel puţin aşa pretinde şi asta mă pune pe gânduri.  Elena nu mai e frumoasă, Elena nu mai are abonament la mulţi dintre susţinătorii din 2004. Dar nici nu mai are nevoie!

Acum Elena analizează "dacă acţiunile de stradă din ziua moţiunii de cenzură pot fi stopate prin mijloace legale". Iar mijloacele legale sunt cele pe care le-aţi urmărit astăzi la televizor: insulte la adresa celor care vor să participe la miting, sindicalişti întorşi din drum, presiuni  şi ameninţări împotriva celor care vor să-şi ia învoire pentru a fi alături de cei nemulţumiţi...Ce mai, dictatură în desfăşurare! Unde mai pui că  "Preşedintele Sindicatului Naţional al Poliţiştilor, Marian Gruia,a anunţat că ministrul Administraţiei şi Internelor a semnat un ordin care stabileşte alarma de gradul zero la nivelul Capitalei şi de gradul 1 la nivelul întregii ţări pentru ziua de miercuri."

Şi ştiţi ceva? Eu cred că mulţi dintre români nu au deschis ochii nici acum! 
-------------------------------------------------

P.S. Am trimis aproape 120 de e-mail-uri având ca subiect "Votaţi moţiunea!" domnilor deputaţi. Şi iată ce am primit ca răspuns: [ postmaster@cdep.ro - delivery status notification!]. Au blocat mesajele!

vineri, 15 octombrie 2010

whisky, păsări şi albine

luna aceasta are frumuseţea ei

din paharul cu whisky zboară prigorii
zimbrii aleargă prin câmpia verde a ochilor lui
iar eu ţin în mână monede înscrise cu cele
zece porunci

pe care le închid în sertarul cu bufniţe din argilă aurie

acum că ai venit tu
s-au ascuns şi albinele în cărţile de tarot
ale necunoscutei prezicătoare
care a bandajat cu râsul ei vindecător 
călcâiul lui ahile
cel căutat de toată lumea
în pădurile de gesturi mitice
ale persefonei

mă săruţi pe umăr. el saltă duios
îşi ascunde aripa de prepeliţă abia ivită dintr-o
etichetă pe care este trecut preţul fiecărui vis

citim despre berze: în trecut
exista credinţa că berzele tinere
le susţineau pe cele mai vârstnice în timpul migraţiilor
ah! până şi berzele au povestea lor la masa fericirii
până şi berzele se bucură de glorie şi
mai au demnitate!

hai! ia-mă de mâna fără aripă
poate ne vor înconjura lişiţe crescute în piramide şi
ne vor rima buzele măcar
pe marginea paharului
cu whiskey


joi, 14 octombrie 2010

jurnal de stare

am văzut cu ochii mei/ploaia de aur din pântecul frumoasei danae/dar n-am crezut ce am văzut cu ochii mei/am văzut un grifon şi o grifonă muşcând din piersicile unui portocal/dar n-am crezut ce am văzut cu ochii mei/cu toate acestea/în cerul gurii am simţit gust de piersici şi de portocale/iar după nouă zile/tu stăteai în faţa mea/cu ochii tăi de aur/furându-mi însemnările/din jurnalul în care/am fost fericită/
*
există zile în care mă întorc din lumea largă ca dintr-un deşert/adică simţind că am fost prinsă în iţele unei viziuni fără raţiune.
*
cât îşi dorea goethe să zboare...
*
lucrurile sunt aşa cum par, cum ne apar sau cum sunt?
*
Tot goethe: "Cu câtă grijă suntem educaţi în tinereţe! Ni se cere să lepădăm ba una, ba alta din proastele noastre deprinderi, or, tocmai asemnea deprinderi sunt, de cele mai multe ori, tot atâtea organe care îl ajută pe om să treacă prin viaţă. Cât de insistent este sâcâit copilul la care se observă o scânteiere de vanitate! Dar ce creatură jalnică devine omul când leapădă orice vanitate." (Scrisori din Elveţia)

vineri, 5 februarie 2010

Iaca ce mai poznă!

            
             Măăăăi oamenilor! Nici nu ştiam că "mogulul" Dan al lui Voiculescu fost-a "colaborator" al Securităţii! Da' no, amu o primit şi "foaia" hotărâtoare. La conducere nouă, colaboratori "noi". Io citii asta ici  'şa. Vaaaai, am rămas mută de uimire! D'aia scriu, că nu mai pot vorbi. Dac-0 mai ajunge vreodată PSD-ul la putere ş-o fi tot în bună  relaţiune cu PC-ul, sigur-sigur  şi indiscutabil şi Traianului îi va fi atârnată tinicheaua de coadă (că şuviţă nu mai are).  Atunci  din nou voi rămâne mută de uimire. Aaaa! "Să-ţi fie ruşine, Dan Voiculescu!"

            Şi după ce mă garnisii cu atare ştire mai că-mi venii cheful să vă spui ce băgai azi la cap, adică despre lecturile zilei:

  1. Bogdan O. Popescu - Poemul de gardă (integral);
  2. Corneliu Porumboiu - Poliţist, adjectiv (integral);
  3. Biblia ortodoxă - Miheia (integral);
  4. Presa;
  5. 10 Bloguri:nuclearrr (901-892), vlad (moralis), viorica (secretele palatului), pamflezistul (udreacatist, mututramină), jurnalul anei (friday flowers), carra (mi-a revenit inspiraţia - "mişto"  pour moi), ioan usca (indicii anatomice 1,2, 3, 4), vaca verde (despre rutina zilnică de blogger), ddanette (creaţie), cella (poeme la patru mâini...).

La inchiderea ediţiei să-l adăugăm pentru sporire pe Ulise al lui Zamfir :)!

    alergarea de seară




    cherches les hommes îmi spun în gând şi
    încep alergarea de seară

    de sub tălpi zăpada se răsteşte la mine
    taci, zăpado, nu ţi-e bine?
    şi-o calc în picioare ştirbindu-i strălucirea-i
    albă

    eu gâfâi. pe lângă mine trece în fugă un urât atletic-
    atletic. are coapse frumoase. are tehnică. el nu
    gâfâie iar

    zăpada se lipeşte cu dragoste de paşii lui
    chiar şi florile de gheaţă din vitrine roşesc subit
    dând buzna în blana câinelui încremenit o clipă
    în fericirea uşurării lui

    nu-mi fac inimă rea
    mi-am pierdut un loc de muncă dar spre binele meu
    am timp să umblu creanga pe jumătate
    -mpoeticită din nou
    aşa că spune repede ce ai de spus
    până nu dau drumul ghioceilor
    să răsară

    sâmbătă, 28 noiembrie 2009

    fantezie electorală

    în această dimineaţă m-am trezit cu o coroană de urlete pe cap

    nu erai lângă mine. iar bucuria trezirii mele era blocată de texte
    de campanie electorală
    acum pe stradă trec oameni tragici care se salută cu gesturi
    mai mult sau mai puţin colorate în portocaliu şi roşu
    iar eu am nevoie de-o mângâiere în tristeţea mea publică

    aruncaţi-mă înapoi cu douăzeci de ani. abia acum mi-am ascuţit colţii

    pe biroul meu nu e prea multă glorie. dar mă bucur pentru că
    pot scrie fără ştersături fără umbre
    scriu muşcând din mere din ce în ce mai mari şi mai galbene. şi
    cu fiecare vers pe care îl scriu creşte şi lupoaica din mine
    din ce în ce mai auriu...

    în sfârşit pot spune: "na-vă şi vouă din urletele mele pentru că
    le-am botezat!
    acum sunt urlete bune. luminoase..."

    sunt urlete de slobozit în (6) decembrie...

    luni, 17 august 2009

    noapte. această noapte

    e noapte. stau întinsă în iarbă şi
    -mi frec fruntea de fruntea cerului. toate gândurile
    de noapte-mi sunt luminoase. îmi pomenesc familia
    neamurile şi prietenii. patria şi strămoşii. pe cei care
    au murit pentru libertatea mea

    nu ştiu să am duşmani. dar dacă am duşmani neştiuţi
    pomeniţi în lumină fie şi ei!

    îmi tipăresc gândurile în întunericul nopţii. întunericul este
    bun. e linişte şi se desnădesc tâlcuri. lasă urechea inimii deschisă
    şi ziua vei fi înţelept şi-n pace!

    nu degeaba se spune că noaptea e un sfetnic bun. acum ştiu asta
    m-am trezit aşa deodată că am coconul meu de cumpătare...
    să-aducă anii mierea şi vinul cel mai bun? atunci nu-mi pare rău
    că-mi roade timpul din învelişul trupesc!

    pipăi o formă din aer: un ghemotoc de cuvinte. acum
    sper să am meşteşugul de-a scoate din el măcar un vers
    bun. măcar o metaforă gătită cu-nţelepciune
    (n-o fi prea devreme pentru această potecă a smereniei?)
    de ce? îi dau nopţii acesteia ce-i al ei!

    m-am lămurit. nu-i noaptea ademenirii mele
    nu se-nvârt în jurul meu cuvinte de amor. nici nu se iau
    la-ntrecere subtile figuri de stil. gâlgâiturile imaginaţiei
    nu sunt asurzitoare. adorm în chilia mea de iarbă împăcată
    cu gândul că mai e puţin până la ziuă

    ----------------------------------------------------------------------
    Un poem şi-un blog (blogul care face bine): Ia atitudine!
    ----------------------------------------------------------------------