Expoziţie de flori

Zi agitată.
Fluturii înghesuiţi
pe noul afiş.

te-am ghicit, poemule, după trăsnet

am ridicat mâna. am cerut cuvântul
toată poeţimea a ridicat din sprâncene
erau doar sprâncene care se ridicau apoi
coborau. dar nu izbuteau să zboare, neam!

de-o vreme nu trăiesc momente prea bune
până şi propria umbră mă părăseşte uneori
caut după cuvintele poemului dar şi
poemul s-a zgârcit la vorbă. ori
poate nu mai ştie a mă recunoaşte
fără mantia de hârtie...

***

simt un gol imens în stomac
ştiu că n-am să dorm în noaptea asta
până nu voi scoate la iveală versurile care
gâlgâie fierbinţi în conul meu vulcanic

de multe zile n-am scris după cum mi-e voia
bănuiam doar o imensă ferecare în mine şi
am stat, aşa, cu urechea la pândă. cu degetele
gata pregătite să încalece cu fermitate tastatura...

***
ah! când apare poemul sunt şi eu fericită precum
o femeie ajunsă în al 9-lea cer al desfătărilor (ca să nu mă exprim altfel)

***
te-am simţit, poemule, după busuiocul din colţul buzelor!

PREZINT

Informaţie preluată de la Lucian.

Un Guvern privat

Anul trecut, cam prin luna septembrie, a fost urzit un "guvern privat", care îşi propunea să iniţieze dezbateri, bănuiesc că publice, cu scopul de a însufleţi inteligenţa românească. O provocare la "utilitate" civică a celor pe care nu-i ia nimeni în seamă, dar ar avea câte ceva de spus.

Am intrat în această noapte pe site-ul "Guvernului privat" şi am constatat că nu se prea înghesuie "specialiştii" nici cu soluţii, nici cu analize, nici măcar cu idei. Puţine articole şi tot atât de puţine comentarii.

Prin fereastră, mi-a intrat, în casă, o idee

Un filozof nu se îmbogăţeşte, dar îmbogăţeşte.

iubire de sezon

m-am trezit într-o dimineaţă dar
parcă nu m-am trezit îndeajuns. pescuiam
dintr-o apă tulbure peşti din funingine pe care
îi aruncam înapoi după ce îmi scriau versuri cu
înţelesuri de sucit minţile

mi-am pus mâinile pe genunchi
şi-n mâinile mele erau două luni ovale
între care privirile tale făcuseră un curcubeu de flăcări
după care s-a făcut repede noapte pentru că eu am închis ochii
iar tu ai lăsat să cadă curcubeul

în jur mirosea a mentă
semn că de-o parte era primăvară de-o parte - toamnă
în jur mirosea atât de puternic a mentă încât
ne-am îmbrăţişat până când am trecut unul
prin iarna celuilalt fără să exagerăm cu tutunul şi
fără să intrăm în panică atunci când oamenii de zăpadă
au anunţat grevă generală

ne-am iubit de azi pe mâine cu folos
fără a ne-ncărca de gânduri. fără a mâzgăli momentele
cu promisiuni care să ne ţină înlănţuiţi şi morocănoşi
ne-am iubit incoerent cu adevărat fără a lăsa vorbe-n vânt
şi ură în urma noastră

ne-am iubit pentru toată grămada de timp pe care am pierdut-o
fără să iubim

Un guguştiuc cu porumbelu-n guşă

A fost odată ca niciodată un Guguştiuc plin de încredere în sine şi cu multe "succesuri" în multe domenii...

Şi-a băgat el aripile ba prin presă, ba printr-ale comunicării, ba s-a aciuat pe lângă Marele Corb....

Marele Corb îl crescuse cu ce avea el mai bun în cămara Marii Administraţii şi, după o vreme, îl avansă din funcţia de consilier al Său în cea de MaiMare al SIE (Serviciul de Informaţii Externe). E drept! Înainte vreme, Guguştiucul şi cu soaţa sa fuseseră devotaţi - cioc şi aripi - Marelui Corb. Aşa că nu avem nimic a-i reproşa Marelui Corb care-şi adună împrejuru-i crema credincioşilor Săi.

Guguştiucul dăduse dovadă de mare isteţime, da' numa' pentru o scurtă perioadă de timp. Crezând că a ajuns pe culmile gândirii şi înţelepciunii păsăreşti, Guguştiucul a început să-şi piardă raţiunea şi, prea relaxat de la multele laxative pe care ţi le dă Puterea, s-a îmbolnăvit, destul de rapid, de purgativită verbală. Boală pentru care s-a văzut obligat să-şi prezinte demisia de MaiMare al SIE.

Nu s-a învăţat minte atunci şi, la numai doi ani de la păţitura cu pricina, Guguştiucul din povestea noastră scăpă din nou un porumbel din guşă (se vede treaba că are o fermă de porumbei pe dinăuntru său): el a afirmat că Marele Corb ştia - utilizând metoda interceptărilor telefonice ilegale - ce vorbesc alte păsări, mai ales dintre cele de pradă, din Imperiul Său. Lucru necreştinesc. Pardon, nepăsăresc! Sau, totuşi, necreştinesc?

Marele Corb s-a înfuriat şi a asmuţit asupra Guguştiucului, crescut cu miez de nucă şi cozonac, niscai păsări cu rol de acuzatori: Guguştiucu' ori probează ce-a guguruit, ori va fi trimis în instanţă. Aşa, în paranteză fie (s)pus, Marele Corb al zilelor noastre este mult mai răzbunător decât fostu'. Acela prefera să-i numească "prostănaci" pe cei mai săraci cu duhu'.

Spre sfârşitul poveştii, trântesc şi eu o părere: chiar dacă nu mă dau în vânt după caracterul 'mnealui de crezut îl cred pe Claudiu Guguştiuc.

Haiku

Abandonat

Lupul cel bătrân -
sub capela de umbre
a brazilor albi.

cu inima-n dinţi

„să-ţi îmbraci cu aur curat inima nu glezna şi încheietura mâinii”

de nenumărate ori nu mi-am ascultat inima şi a fost cumplit

singura mea tovărăşie era doar raţiunea fără prihană. raţiunea bună

mă bântuiau faptele bune. buna purtare. purtarea corectă. sinceritatea

în deşert erau toate acestea fără însufleţire fără adăugarea iubirii

de aceea nu ne merge bine. nu ajunge clopotul conştiinţei

al datoriei

cu fiecare zi inima noastră îşi adună aura întristării-mprejurul ei

o fixează bine după care tace. în timp ce scriu mă întreb: cum

să mă port cu inima de-acum înainte?

abia am scris şi inima a şi început să înoate în bucurie

abia am scris şi odaia s-a şi umplut cu miros de smirnă

abia am scris, la-ntâmplare, câteva cuvinte

şi inima dă semne de joacă...

dintr-o dată

mi-am luat inima-n dinţi. i-am dat drumul

am să-ţi scriu, inimă, până la moarte!

Puţin Putin

Tare mai clocoteşte lumea asta de-o vreme-ncoa. Amu-i criză, amu nu-i gaz, amu s-aruncă bombe dintr-o parte-n alta! Curat, nebunie!

Numa' -nainte de Crăciun, la Moscova, nişte mahări au pus de-un „cartel” al gazelor. S-au adunat la masa lu' Putin ăl Groaznic reprezentanţii a 12 state exportatoare de gaze naturale şi or stat ei precum ăi bătrâni cu fruntea-n palme, ş-or judecat şi le-o ieşit un nume: Forumul Ţărilor Exportatoare de Gaze. În variantă internaţională: Gas Exporting Countries Forum, adică, pe scurt: GECF. Băgaţi-vă bine-n cap ist nume pen' că de la-nfiinţare Occidentului îi cam tremură izmenele ăle fine.

S-or apucat ei, occidentalii, de monitorizat. Pare-se că, în ultima vreme, ăsta-i rolu' Occidentului: tot cu monitorizarea. Cre' că tre' să s-apuce de muncă, să iasă pe tarla, să vază cum stă treaba, cu adevărat, în lume.

Da' să revin la temă. Putin o invitat gaşca de găzari la Kremlin, le-o dat, noa, votcă de-a rusească, or bătut un kazaciok şi-or făcut-o. Dacă unii au OPEC (Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol), alţi de ce să n-aibă, naibii, GECF?

Occidentalii, cam umflaţi, cam cu bombăneală.

Aveau şi de ce. Premierul rusnac, Vladimir Putin, s-o dus acasă, o dormit, numa' el ştie ce-o visat, s-o trezit, ş-o dat cu apă pe faţă ş-o anunţat „niet” gaz!

Aşa, ca o dovadă de mare „prietenie” ruso-română – numa' el ştie cu ce scop – Putin a declarat că, noa, el nu-i împotriva „participării României la construcţia gazoductului South Stream”. Şi ne-o zâmbit drăgălaş, ca la nişte puiuţi.

Io nu ştiu care vorbă-i de aplicat în situaţia aiasta: „ Fă-ţi prieteni noi, da' nu-i uita pe cei vechi”, ori „Vicleanu' făgăduieşte, nebunu' trage nădejde”?

Dumneavoastră ce credeţi?

Ne-au lucrat

Ne-am luat-o, ne-am luat-o! Again! Şi dăn stânga, şi dăn dreapta, şi dă pă şăntru, şi dănăuntru graniţelor, şi dănafara lor, şi dă la comunism, şi dă la capitalism, tot aşa se joacă fata, i-la-'i-na-ţi-o bună, măi-rumâne! Aşa rămâne şi dă-aci mult mai ieste!

Baiu'-i mare, da' făr' de bai n-avem la ce stupi coji de seminţe şi la ce ocârî. Fără năcazuri ne-am crăcăna de plictiseală. La bine facem noi nazuri. Nu ne-o urat de bine - curat la suflet şi sămţâre - însuşi capu' ţării? Numa' cân' mi-amintesc de şuviţa lui a sculată şi ştiu ce-o vru' să zâcă dă ţăpe...Nu pentru sistemu' ăl ticăloşit ierau, iele, ţăpele! Ţăpele erau pentru poporu' ista lins pe-o bucă în perioada ielectorală şi-mpuns straşnic în ailaltă, după. Dară noi, aş! Cum s-apropie vro campanie ielectorală cum sărim cu tot sufletu' s-ajutăm la re-ascuţâtu' ţăpelor. Ia, amu, aşa suntem noi, rumânuţii, mai masochişti oţâr'!

Na, că mă luai cu vorba şi nu atinsăi subjăctu'! Care subjăct să răferă la ce-o declarat unu, Ilie a lu' Sârbu, pus mare - iară - păstă struţii şi măslinele dă import, de-amu, cu euroi din butoaiele un' pă vrămuri să ţineau galbenii ăi rumâneşti adusă!

Zâce aşa Ilie ista a lu' Sârbu, tac'su: "Am spus că de doi ani se lucrează la ea (la Alianţa PSD-PDL) şi eram mirat când, în emisiunile televizate la care participam şi spuneam despre discuţii, ceilalţi politicieni negau. (...) În Alianţă au crezut şi alţii, iar preşedintele Băsescu a fost unul dintre susţinătorii ei." (citat preluat d'acilea)

Ilie a lu' Sârbu ştie s-o-ntoarcă ca să nu-nţălăjăm ni'ca. Când o fost capu' ţării susţânătoru'? În timpul ălor doi ani, ori amu' mai pe alejări? Io cred c-or fost înţălăşi dintotdeauna, din vremea FSN-ului, numa' că tre'ia năşte diversiuni, năşte-ntortocheli bine-ncălcite s-ajungă la vrerea lor care în sfârşât o ieşât la potr-iveală! (cacofoniile-s rumâneşti şi pusă pen' impresie artistică, că doară nu dor! Dă-boc! Ioi, dăloc!)

Haiku

Nuntă de iarnă.
Biserica de gheaţă -
în fotografii.

Haiku

Pipe de gheaţă.
Doi oameni de zăpadă -
în parc, la taifas.

fulgi de nea din hârtie cretată. albastră

ha? de ce n-ar fi albaştri fulgii de nea? iar eu?
iar eu
peştişorea râvnind la o poveste cu mulţi peştişori
de aur
înmulţindu-se într-un coş
doar când se adaugă câte un gând frumos
lumii

de trei zile citesc texte din acolada
de trei zile citesc prinsă în pânza de cuvinte
ţesută de prozatori şi poeţi. întorc filă după filă în timp ce
paralel cu minutele mele sunt minutele celor care îşi beau ceaiul
uitându-se pe geam cum vizavi un bloc de locuinţe a sărit în aer

în oraşul meu ninge cu fulgi albaştri
în oraşul meu eu adun solzi de aur
în oraşul meu este suficient gaz. şi electricitate.
în oraşul meu unele fete se pregătesc să-şi viseze ursitul.
în oraşul meu se aşează înserarea urbană
picior peste picior

în oraşul meu
alte fete au ieşit la plimbare strânse uşor de talie
de-un vesel curcubeu de promoroacă

în oraşul meu blocul a putut fi privit la ştiri. apoi au apărut
comentatorii de politică internaţională

mă pufneşte un plâns duios. nu-mi pot scoate din minte mărturisirea
omului de zăpadă. femeia lui de zăpadă îl lăsase baltă pentru
un brad împodobit cu beculeţele primăriei. deh! chestiune de funcţie!
bradul avea funcţie. el, omuldezăpadă, doar un morcov de turcia. în loc de nas.
am la mine o portocală grecească. o decojesc. o mâncăm împreună
fiecare cu vânătăile lui sufleteşti

mă întorc din gândurile mele. ninge obsesiv cu fulgi mari din hârtie cretată
din clipă în clipă mă aştept să apară printre rânduri câteva blindate din
fursecuri cu scorţişoară!

iarnă aşezată pe mănuşile mele

în fiecare an
mi-am cumpărat mănuşi
în fiecare an mi-a plecat iarna cu ele
în dinţi

de fiecare dată
ne-am muşcat precum două
lupoaice albe
în colinde
până la inimă -
fiecare pe limba ei

de omăt

Haiku

Noapte geroasă.

Un câine şi-o pisică -

blană lângă blană.

Din partea Elei Roseni

(Daţi clic pe imagine şi descărcaţi. E cadoul meu pentru voi! Sper să am timp să concep şi un calendar anual...) :)

Tuturor prietenilor mei virtuali şi tuturor vizitatorilor le urez sărbători fericite!

Despre politicieni

Politicienii nu se cultivă precum plantele folositoare; ei răsar precum buruiana.

GALBEN

Soare capricios.
Copil cu păr auriu
plin de păpădii.

furtună de toamnă

(poemul salvator XVII)

se prea poate să îmi placă acest început liniştit de zi...

e sfârşit de septembrie. în sfârşit am îmbrăcat pulovărul irlandez

mi-am spus: „să nu iubeşti e un păcat capital”. am iubit.

nu se ştie niciodată cum sunt franjurii de furtună. te lovesc şi

rămâi neiubit. aşa

cu un păcat capital după tine

împărtăşeşte-te din iubire şi

renunţă din când în când la grădina pură din jurul tău

construieşte măcar un loc pentru desmierdări păcătoase

altfel cum vei şti să te supui unui dialog plin de

negocieri între tine şi sfinţi

dacă ai ales sfinţenia vei fi sigur de liniştea mântuirii

însă fără să te bucuri copilăreşte de micile bucurii pământeşti

lăsate la îndemână doar câţiva ani dintr-o veşnicie

***

viaţa mea stă pitită după versuri. citeşti şi, gata

mi-ai aflat unele taine. viaţa unora stă pitită după

dopuri de whisky. asta ştiu despre tine. viaţa unora stă pitită

după curentul „emo”. şi aşa mai departe

viaţa fiecăruia stă pitită şi în dosul vitrinelor unde se stabilesc

preţurile. nu fiecare are un preţ? greşit! preţul unora este chiar sfinţirea

„tu pe ce te vinzi?” . „eu? doar pe mântuire!”. este preţul suprem şi

cu cel mai bun câştig! doar calitatea pentru a te vinde pentru mântuire

e cel mai greu de obţinut...

***

uneori m-am lăsat învârtită pe degete

îmi lăsam ciucurul naivităţii la vedere şi

mă plimbam ţanţoşă pe stradă. în jurul meu începeau

să mişune pungaşii. iaaaaaaa

spuneţi-mi care a fost păcatul meu? să fi fost cel al provocării?

am profitat de buna-credinţă a şmecheroşilor şi

am adunat multe păcate de soiul ăsta!

iertate să-mi fie foloasele!

***

ştiu că sunt neştiută între oameni. că nu sunt vedeta

niciunui show stârnitor de interes naţional dar

sigur am stârnit doi îngeri care-mi stau în preajmă

fiecare cu interesul lui!

credeţi că îngerii buni sunt dezinteresaţi? dacă ai găsit

răspunsul la această întrebare nu vei mai cădea pradă

farselor îngerilor frumos coloraţi şi strălucitori!

***

nu mă regăsesc printre ştirile mondene însă

mediafaxul cosmic mă aminteşte într-un buletin poetic

îmi pun ştirea în poşeta chic

aşijderea paşaportul poetic

nu se ştie niciodată unde voi întâlni faţă în faţă yin-ul şi yang-ul

îmbucându-se

iar eu fi-voi fără document de recunoaştere...

Deva, 24 septembrie 2008