overstock
stoc excedentar…surplus…au fost…
de mâine
înnoroire în cotidian
de mâine fără margini de pădure cu
lupi fără ninsoare fără beteală fără ţurţuri
fără ştiri din sat
am unele presimţiri
aşa că astăzi n-am să trec barajul din sohodol
astăzi am să recapitulez întâmplările zilelor de vacanţă
îmi voi reface ficatul poate voi fotografia ceva
voi lipi toarta amforei de pe vitrina cu bibelouri
a mamei
poate voi căuta ruinele vreunei cetăţi de omăt
pe straja şi vârful parâng se văd urme negre de pământ
schiorii n-au fost prea fericiţi se pregătesc de plecare
îmi pregătesc şi io ipocrizia zâmbetul făţarnic şi
zâmbetul maliţios grosolăniile
îmi umplu buzunarele cu pietre îmi calc pantalonii
bleu marin cămaşa albă curăţ de scame puloverul alb
mă îmbrac în noţiunea de ninsoare
îmi vine să rrrrâd
razele soarelui trec strada pisica încearcă să le prindă
se enervează încearcă de mai multe ori razele soarelui
au trecut strada pisica rămâne nedumerită
unde naiba s-au dus?
doi vrăbioi se aşază în faţa ferestrei ştiu
special să mă vadă
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
luni, 2 ianuarie 2012
duminică, 1 ianuarie 2012
Cenuș(t)iu
- depresie de 1 ianuarie -
nu mă atinge cu degetele nu mă atinge cu buzele înmuiate în bere nu-mi lăsa pe noptieră biletul cu ora la care vrei să ne întâlnim în faţă la idem eu astăzi sunt atât de ocupată filmez sensurile giratorii trotuarele pentru o singură persoană camerele video din faţa casei de cultură beculeţele colorate arse stinse sparte din copacii fără frunze fără foşnet fără scoarţa din care îmi luam tămâia verde pentru tictacul inimii afară e atât de multă linişte totul e cenuşiu pleoapele îmi sunt atât de grele de sub ele dispar sărbătorile colindele bomboanele din pomul de crăciun revelionul cozonacul cu mac îmi apare hidos în minte râde acum lăbărţat pe coapsele mele capul îmi atârnă când într-o parte când în alta mă dor muşchii gleznele scârţăie indiscrete din stomac ies zgomote ciudate mâinile şi picioarele îşi povestesc unele altora păţaniile trecutei nopţi neschimbată rămâne doar bucuria de a-mi lăsa undeva pe cer semnătura, marinela şerban
nu mă atinge cu degetele nu mă atinge cu buzele înmuiate în bere nu-mi lăsa pe noptieră biletul cu ora la care vrei să ne întâlnim în faţă la idem eu astăzi sunt atât de ocupată filmez sensurile giratorii trotuarele pentru o singură persoană camerele video din faţa casei de cultură beculeţele colorate arse stinse sparte din copacii fără frunze fără foşnet fără scoarţa din care îmi luam tămâia verde pentru tictacul inimii afară e atât de multă linişte totul e cenuşiu pleoapele îmi sunt atât de grele de sub ele dispar sărbătorile colindele bomboanele din pomul de crăciun revelionul cozonacul cu mac îmi apare hidos în minte râde acum lăbărţat pe coapsele mele capul îmi atârnă când într-o parte când în alta mă dor muşchii gleznele scârţăie indiscrete din stomac ies zgomote ciudate mâinile şi picioarele îşi povestesc unele altora păţaniile trecutei nopţi neschimbată rămâne doar bucuria de a-mi lăsa undeva pe cer semnătura, marinela şerban
miercuri, 14 decembrie 2011
Încheiere
întind mâna pentru că aşa îmi dictează inima
întind mâna după foaia de observaţie a zilei şi
din puzderia de momente sfărâmicioase aleg câteva
măceşe pentru ceaiul dinaintea somnului
din vârful blocului se-aruncă-n gol personajele din
fotografiile pe care le-au înviat amintirile noastre
şi după ce duhurile sunt luate de vânturi întâmplătoare
după ce au adormit şi ciclopii de ceaţă
mă întorc în inima de nisip a necunoscutului
care mi-a scris că se vede în ochii mei
ori de câte ori umblă desculţ prin gura uriaşă a
zilei ce va să vină după fiecare...
porumbelul călător: ela roseni carra vania stories of old flavius
gheorghe a. marius
întind mâna după foaia de observaţie a zilei şi
din puzderia de momente sfărâmicioase aleg câteva
măceşe pentru ceaiul dinaintea somnului
din vârful blocului se-aruncă-n gol personajele din
fotografiile pe care le-au înviat amintirile noastre
şi după ce duhurile sunt luate de vânturi întâmplătoare
după ce au adormit şi ciclopii de ceaţă
mă întorc în inima de nisip a necunoscutului
care mi-a scris că se vede în ochii mei
ori de câte ori umblă desculţ prin gura uriaşă a
zilei ce va să vină după fiecare...
porumbelul călător: ela roseni carra vania stories of old flavius
gheorghe a. marius
joi, 14 aprilie 2011
Cu brăţări galbene desenate pe glezne
am văzut asta într-o dimineaţă mohorâtă de apriliecând muşcam din ultimul măr eco al anului trecutcineva a cules păpădii. apoi le-a aruncat în noroio pasăre-ţesător zbura încoace-încolo pe un cal de aerochii i s-au făcut mari. păpădiile au început să ţopăieau plecat împreunăzgomotele oraşului s-au dizolvat în primul fulgeriar eu mă întrebam: "cum naiba a ajuns pasărea asta aici?"mestecam năzdrăvănia în mintea mea şi mă bucuram căam observat totul fără să tulbur somnul umbreloradormite între cojile ideilor zilei de ierin-am închis fereastra toată ziuapasărea-ţesător intra-ieşea. lua cu ea pensule frunze uscaterădăcini de stejari platourile de gresie clopoţeii pisiciipâinea de pe masăiar eu...eu nimic n-am păstrat pentru mine
vineri, 15 octombrie 2010
whisky, păsări şi albine
luna aceasta are frumuseţea ei
din paharul cu whisky zboară prigorii
zimbrii aleargă prin câmpia verde a ochilor lui
iar eu ţin în mână monede înscrise cu cele
zece porunci
pe care le închid în sertarul cu bufniţe din argilă aurie
acum că ai venit tu
s-au ascuns şi albinele în cărţile de tarot
ale necunoscutei prezicătoare
care a bandajat cu râsul ei vindecător
călcâiul lui ahile
cel căutat de toată lumea
în pădurile de gesturi mitice
ale persefonei
mă săruţi pe umăr. el saltă duios
îşi ascunde aripa de prepeliţă abia ivită dintr-o
etichetă pe care este trecut preţul fiecărui vis
citim despre berze: în trecut
exista credinţa că berzele tinere
le susţineau pe cele mai vârstnice în timpul migraţiilor
ah! până şi berzele au povestea lor la masa fericirii
până şi berzele se bucură de glorie şi
mai au demnitate!
hai! ia-mă de mâna fără aripă
poate ne vor înconjura lişiţe crescute în piramide şi
ne vor rima buzele măcar
pe marginea paharului
cu whiskey
vineri, 5 februarie 2010
alergarea de seară
cherches les hommes îmi spun în gând şi
încep alergarea de seară
de sub tălpi zăpada se răsteşte la mine
taci, zăpado, nu ţi-e bine?
şi-o calc în picioare ştirbindu-i strălucirea-i
albă
eu gâfâi. pe lângă mine trece în fugă un urât atletic-
atletic. are coapse frumoase. are tehnică. el nu
gâfâie iar
zăpada se lipeşte cu dragoste de paşii lui
chiar şi florile de gheaţă din vitrine roşesc subit
dând buzna în blana câinelui încremenit o clipă
în fericirea uşurării lui
nu-mi fac inimă rea
mi-am pierdut un loc de muncă dar spre binele meu
am timp să umblu creanga pe jumătate
-mpoeticită din nou
aşa că spune repede ce ai de spus
până nu dau drumul ghioceilor
să răsară
luni, 17 august 2009
noapte. această noapte
e noapte. stau întinsă în iarbă şi
-mi frec fruntea de fruntea cerului. toate gândurile
de noapte-mi sunt luminoase. îmi pomenesc familia
neamurile şi prietenii. patria şi strămoşii. pe cei care
au murit pentru libertatea mea
nu ştiu să am duşmani. dar dacă am duşmani neştiuţi
pomeniţi în lumină fie şi ei!
îmi tipăresc gândurile în întunericul nopţii. întunericul este
bun. e linişte şi se desnădesc tâlcuri. lasă urechea inimii deschisă
şi ziua vei fi înţelept şi-n pace!
nu degeaba se spune că noaptea e un sfetnic bun. acum ştiu asta
m-am trezit aşa deodată că am coconul meu de cumpătare...
să-aducă anii mierea şi vinul cel mai bun? atunci nu-mi pare rău
că-mi roade timpul din învelişul trupesc!
pipăi o formă din aer: un ghemotoc de cuvinte. acum
sper să am meşteşugul de-a scoate din el măcar un vers
bun. măcar o metaforă gătită cu-nţelepciune
(n-o fi prea devreme pentru această potecă a smereniei?)
de ce? îi dau nopţii acesteia ce-i al ei!
m-am lămurit. nu-i noaptea ademenirii mele
nu se-nvârt în jurul meu cuvinte de amor. nici nu se iau
la-ntrecere subtile figuri de stil. gâlgâiturile imaginaţiei
nu sunt asurzitoare. adorm în chilia mea de iarbă împăcată
cu gândul că mai e puţin până la ziuă
----------------------------------------------------------------------
Un poem şi-un blog (blogul care face bine): Ia atitudine!
----------------------------------------------------------------------
-mi frec fruntea de fruntea cerului. toate gândurile
de noapte-mi sunt luminoase. îmi pomenesc familia
neamurile şi prietenii. patria şi strămoşii. pe cei care
au murit pentru libertatea mea
nu ştiu să am duşmani. dar dacă am duşmani neştiuţi
pomeniţi în lumină fie şi ei!
îmi tipăresc gândurile în întunericul nopţii. întunericul este
bun. e linişte şi se desnădesc tâlcuri. lasă urechea inimii deschisă
şi ziua vei fi înţelept şi-n pace!
nu degeaba se spune că noaptea e un sfetnic bun. acum ştiu asta
m-am trezit aşa deodată că am coconul meu de cumpătare...
să-aducă anii mierea şi vinul cel mai bun? atunci nu-mi pare rău
că-mi roade timpul din învelişul trupesc!
pipăi o formă din aer: un ghemotoc de cuvinte. acum
sper să am meşteşugul de-a scoate din el măcar un vers
bun. măcar o metaforă gătită cu-nţelepciune
(n-o fi prea devreme pentru această potecă a smereniei?)
de ce? îi dau nopţii acesteia ce-i al ei!
m-am lămurit. nu-i noaptea ademenirii mele
nu se-nvârt în jurul meu cuvinte de amor. nici nu se iau
la-ntrecere subtile figuri de stil. gâlgâiturile imaginaţiei
nu sunt asurzitoare. adorm în chilia mea de iarbă împăcată
cu gândul că mai e puţin până la ziuă
----------------------------------------------------------------------
Un poem şi-un blog (blogul care face bine): Ia atitudine!
----------------------------------------------------------------------
marți, 4 august 2009
poze de grup cu îngeri fără adăpost (II)
patologie lirică
28 de poze lila
- prima parte -
(în toate pozele sunt privită pe furiş)
un pat plin cu manuscrise. cotrobăi printre hârtii după gândul preferat. ninsoarea dă năvală în cameră. oamenii de zăpadă se aşează în jurul meu pe cearşaf. în chenarul de cerneală
împotmolită într-o băltoacă cu nămol cauciucos. din lumina zilei decupez cuţitaşul pentru ajustat umbre. un cocor mă decupează cu pliscul din nămol
sar în sus de bucurie. am reuşit să stau frumos pe scaun în timp ce pe mosor se-nfăşura cenuşa...
am tălpile teribil de roz. din cauza tălpilor mele teribil de roz s-a epuizat culoarea. a nu se căuta o viaţă roz' sau în roz
după patruzeci de ani am fost lăsată în pace. iată o fericire cumplită prin care navighez scriind
m-am întregit după ce le-am dezintegrat pe toate
din această poză plec la biserică. e duminică. îmi ling buzele sufletului. de poftă...
eu. tu. pass
sunt într-o mansardă înconjurată de pensule. Mansarda e plină de o mulţime de pensule plus una
decolorez apă
din călimară am urcat în avion. m-au prins. am lăsat urme...
cineva a citit de pe fruntea mea reţeta pentru linişte.
la drept vorbind aici e un truc. încă nu mi-au crescut aripile...
orişicâţi îngeri am încerca să prindem în poeme tot nu vom afla nimic despre pomul vieţii...
marți, 28 iulie 2009
poze de grup cu îngeri fără adăpost (I)
patologie lirică
(poza trandafirie)
nu-mi căuta sânii, îngere,
sub cămaşa mea s-a făcut linişte
despre altă iubire am citit din întâmplare
iar inima mea e dornică să cunoască această iubire
da! e marea furtună în lume şi
am înţeles că nimeni nu mai aşteaptă pe nimeni
cu bucurie în pragul uşii
am văzut cum dănţuie şacalii cu ochii roşii
cât sunt câmpiile de-ntinse
şi am înţeles că e-o-nvălmăşeală de stare de lucruri
dar, îngere, nu eu am pictat tabloul în care
lumea a-nceput s-o ia-ndărăt
poate că mâine dimineaţă
te voi lăsa să-mi schimbi cămaşa asta
pe care-o am. s-a umplut de ceară trandafirie
şi nu e deloc politicos să o port printre semeni care
poartă cu resemnare cămăşile de la second-hand
da, îngere, prea multă resemnare şi lehamite...
de când nu ne mai iubim nici pe noi înşine
nici de cer şi nici de pământ nu ne mai putem sprijini
(poza trandafirie)
nu-mi căuta sânii, îngere,
sub cămaşa mea s-a făcut linişte
despre altă iubire am citit din întâmplare
iar inima mea e dornică să cunoască această iubire
da! e marea furtună în lume şi
am înţeles că nimeni nu mai aşteaptă pe nimeni
cu bucurie în pragul uşii
am văzut cum dănţuie şacalii cu ochii roşii
cât sunt câmpiile de-ntinse
şi am înţeles că e-o-nvălmăşeală de stare de lucruri
dar, îngere, nu eu am pictat tabloul în care
lumea a-nceput s-o ia-ndărăt
poate că mâine dimineaţă
te voi lăsa să-mi schimbi cămaşa asta
pe care-o am. s-a umplut de ceară trandafirie
şi nu e deloc politicos să o port printre semeni care
poartă cu resemnare cămăşile de la second-hand
da, îngere, prea multă resemnare şi lehamite...
de când nu ne mai iubim nici pe noi înşine
nici de cer şi nici de pământ nu ne mai putem sprijini
sâmbătă, 25 iulie 2009
titlul poemului ar fi trebuit să fie "duhul cafelei"
din fericire/maşina mă aşteaptă în faţa scării/eu încă mă rog
duhului cafelei/să-mi scoată petele de cafea/de pe rochia
muzicală/Voi întârzia/spre mulţumirea/altora/care vor
hohoti/întorşi cu faţa/spre inimile lor/de
Piatră
din turnul/stărilor mele/vesele/se vede bine/totul/Întunericul
lămpile de/noapte cu abajur/zenobia cea de neuitat/cea însemnată
pe veci/de semnul lui naum/Adaug aici oboseala tatălui său/şi
îmi verific fruntea/să ştiu sigur dacă/în această zi/vine/sfârşitul
Lumii
eu sunt liniştită/sub pălăria mea/de soare/e loc berechet/pentru
toţi/cei care/în acest secol/încă mai scriu/Poeme/aducătoare de
iubire/Ţin ochii închişi/iar duhul cafelei/mă strânge la piept/privind
fix/în ochii mei/închişi/din multe/din foarte multe
Motive
duhului cafelei/să-mi scoată petele de cafea/de pe rochia
muzicală/Voi întârzia/spre mulţumirea/altora/care vor
hohoti/întorşi cu faţa/spre inimile lor/de
Piatră
din turnul/stărilor mele/vesele/se vede bine/totul/Întunericul
lămpile de/noapte cu abajur/zenobia cea de neuitat/cea însemnată
pe veci/de semnul lui naum/Adaug aici oboseala tatălui său/şi
îmi verific fruntea/să ştiu sigur dacă/în această zi/vine/sfârşitul
Lumii
eu sunt liniştită/sub pălăria mea/de soare/e loc berechet/pentru
toţi/cei care/în acest secol/încă mai scriu/Poeme/aducătoare de
iubire/Ţin ochii închişi/iar duhul cafelei/mă strânge la piept/privind
fix/în ochii mei/închişi/din multe/din foarte multe
Motive
P.S.
- Bonusuri de fidelitate:cărţi online via did (username:digibook; password:cartionline)! Nu-i corect, da' pică bine!
- Revista TUŞ.
miercuri, 22 iulie 2009
interior de iulie
de la ultimul cat un soare a coborât - printre platani - în
piaţa publică. doi îndrăgostiţi - dezbrăcaţi pe jumătate în galben-
îşi trag palme. apoi se uită încremeniţi în ochii frunzelor şi
îşi sărută palmele, buzele, vârful urechilor. pleacă îmbrăţişaţi -
două flori de floarea-soarelui cu petalele pârjolite de nelinişti
de dragoste
dis-de-dimineaţă am plecat din casa mică în casa mare a lumii
nici în una nici în cealaltă nu-mi lipseşte nimic de la îngerii
de sezon. doar de la oameni sunt multe lipsă
noroc de luna asta plină de invitaţii la crosuri pe role şi
la petreceri cu toboşari de hârtie
cât despre bărbaţi, potopuri! pe deasupra
lor plutesc nevăzute priviri înmiite cu nemărturisite dorinţe
răsucite rotocol-rotocol pe lângă şolduri fără şalvari de spumă
de ploi prinse-n inele din flori de cardamon, fiiiiiuuu!
dintr-una-ntr-alta am trecut prin piaţa
mare şi nouă a cetăţii. fructarul preferat stătea ţintuit pe un
poster. exact pe vârful cizmelor negre ale carlei bruni
care doar cizme are pe ea, sărăcuţa!
ei! mi-am pierdut şirul şi ritmul. culoarea şi cuminţenia
rochia şi dedesubtul rochiei. dar am găsit parfumul favorit
despre care voi vorbi când voi ajunge în interiorul de
august. până atunci voi dansa în acest interior aţâţător de
iulie alături de cea mai iubită şi lirică felină...
piaţa publică. doi îndrăgostiţi - dezbrăcaţi pe jumătate în galben-
îşi trag palme. apoi se uită încremeniţi în ochii frunzelor şi
îşi sărută palmele, buzele, vârful urechilor. pleacă îmbrăţişaţi -
două flori de floarea-soarelui cu petalele pârjolite de nelinişti
de dragoste
dis-de-dimineaţă am plecat din casa mică în casa mare a lumii
nici în una nici în cealaltă nu-mi lipseşte nimic de la îngerii
de sezon. doar de la oameni sunt multe lipsă
noroc de luna asta plină de invitaţii la crosuri pe role şi
la petreceri cu toboşari de hârtie
cât despre bărbaţi, potopuri! pe deasupra
lor plutesc nevăzute priviri înmiite cu nemărturisite dorinţe
răsucite rotocol-rotocol pe lângă şolduri fără şalvari de spumă
de ploi prinse-n inele din flori de cardamon, fiiiiiuuu!
dintr-una-ntr-alta am trecut prin piaţa
mare şi nouă a cetăţii. fructarul preferat stătea ţintuit pe un
poster. exact pe vârful cizmelor negre ale carlei bruni
care doar cizme are pe ea, sărăcuţa!
ei! mi-am pierdut şirul şi ritmul. culoarea şi cuminţenia
rochia şi dedesubtul rochiei. dar am găsit parfumul favorit
despre care voi vorbi când voi ajunge în interiorul de
august. până atunci voi dansa în acest interior aţâţător de
iulie alături de cea mai iubită şi lirică felină...
vineri, 17 iulie 2009
după o aversă de vară
în iulie
ar trebui să scriu despre pepeni galbeni ori verzi
însă vii tu. mă prinzi de mijloc
iar eu rămân fără glas între buzele tale mirosind a
esenţe de rom şi de busuioc
***
sunt lucruri pe care dacă le scrii le pierzi pentru totdeauna
de aceea mă urc liniştită în avion ştiind că nu ţi-am şoptit
sfârşitul poemului. că nu ţi-am lăsat un bileţel în care
să-ţi descriu plimbările mele prin tine
***
în iulie
după ce mi-ai lăsat semne în pântec
am devenit foarte sensibilă. în cele din urmă
în braţele tale am cunoscut umbrele celorlalte femei
de la care am încercat să învăţ cum să-mi ghicesc în
bobi(i) ochilor tăi
***
în acest iulie
mi-am dat seama că încă nu am scris poemul vieţii mele
că nu am scris un poem zgârie-nori care să triumfe deasupra
tuturor poemelor risipite spontan pe ciornele timpului
***
încă nu am obsesii
nici nu mi-am eliberat dezechilibrele. de aceea scriu mult
prea cuminte. mult prea timid. îmi trebuie un punct de
plecare dintr-un glonţ cu metafore
ar trebui să scriu despre pepeni galbeni ori verzi
însă vii tu. mă prinzi de mijloc
iar eu rămân fără glas între buzele tale mirosind a
esenţe de rom şi de busuioc
***
sunt lucruri pe care dacă le scrii le pierzi pentru totdeauna
de aceea mă urc liniştită în avion ştiind că nu ţi-am şoptit
sfârşitul poemului. că nu ţi-am lăsat un bileţel în care
să-ţi descriu plimbările mele prin tine
***
în iulie
după ce mi-ai lăsat semne în pântec
am devenit foarte sensibilă. în cele din urmă
în braţele tale am cunoscut umbrele celorlalte femei
de la care am încercat să învăţ cum să-mi ghicesc în
bobi(i) ochilor tăi
***
în acest iulie
mi-am dat seama că încă nu am scris poemul vieţii mele
că nu am scris un poem zgârie-nori care să triumfe deasupra
tuturor poemelor risipite spontan pe ciornele timpului
***
încă nu am obsesii
nici nu mi-am eliberat dezechilibrele. de aceea scriu mult
prea cuminte. mult prea timid. îmi trebuie un punct de
plecare dintr-un glonţ cu metafore
vineri, 10 iulie 2009
sunt zile în care gândesc numai în versuri
câte poeme n-au rămas în minte
pe care/mergând pe stradă şi/întâlnind oameni/şi
oprindu-mă cu ei la discuţii/le-am uitat
iar acum e noapte/mă uit la un badea/galben-păpădiu
ceva mişcă draperia şi/nu e adierea nopţii
e izvorul ei/intrându-mi în cameră şi/
bătându-mi în pereţi/cuie de apă/în care-şi suspendă
ceasurile/unul câte unul
badea rămâne păpădiu/în infinit/pe ecran
în balconul din faţă/bufniţa vecinului/ înjură
pe limba ei de bufniţă regimul/pseudodemocratic
în infinit
eu? eu găsisem un fir de aţă-n pat
şi/făceam noduri/cu nuferi/fluierând
în...
în infinit/nu era nimeni lângă mine/fiindcă tu
erai suspendat pe treptele barului/cu vezica plesnind
de bere/mângâind ţâţele unei năluci/pitită în
imaginaţia ta/infinită
în imaginaţia mea/infinită/
rulau amintiri cu paulina şi cezar /iar
un câine vişiniu lătra/cu glas de vioară/
în...
pe care/mergând pe stradă şi/întâlnind oameni/şi
oprindu-mă cu ei la discuţii/le-am uitat
iar acum e noapte/mă uit la un badea/galben-păpădiu
ceva mişcă draperia şi/nu e adierea nopţii
e izvorul ei/intrându-mi în cameră şi/
bătându-mi în pereţi/cuie de apă/în care-şi suspendă
ceasurile/unul câte unul
badea rămâne păpădiu/în infinit/pe ecran
în balconul din faţă/bufniţa vecinului/ înjură
pe limba ei de bufniţă regimul/pseudodemocratic
în infinit
eu? eu găsisem un fir de aţă-n pat
şi/făceam noduri/cu nuferi/fluierând
în...
în infinit/nu era nimeni lângă mine/fiindcă tu
erai suspendat pe treptele barului/cu vezica plesnind
de bere/mângâind ţâţele unei năluci/pitită în
imaginaţia ta/infinită
în imaginaţia mea/infinită/
rulau amintiri cu paulina şi cezar /iar
un câine vişiniu lătra/cu glas de vioară/
în...
joi, 9 iulie 2009
tufe mucegăite
astăzi/am desenat/din minte/ultima zi din octombrie
am tot pictat pe o pânză năclăită cu alb
tufe mucegăite
am dat pe gât trei doze de red bull şi
nu mi-am luat zborul şi
mi-a fost ciudă că
am crezut în reclamele
prin care mi te-ai vândut
pe şosea
trec una după alta vitele
cu şoldurile din spate pline de bălegar
ah!cum să pictez asta
după ce am recitit scrisorile provinciale
dis-de-dimineaţă
sprijinită de abdomenul tău negricios
apropo de scrisori
am o ladă 60/30/30 plină cu scrisori
cândva îmi plăcea să scriu scrisori/despre orice/acum
în afară de poeme&citate&fişe de lectură&reţete culinare
nu-mi place să mai scriu nimic şi
nici nu-mi place să-mi văd numele scris
pe invitaţii de nuntă
habar n-am de ce!
mai bine fără nuntă/fără dar/fără nume
mai bine în pantaloni scurţi după mure coapte
mai bine printre tufe de zmeură/iubindu-ne-n surdină
mai bine cu feţele-ngropate/în brazda de iarbă crudă
mai bine cu tălpile goale/printre crăpăturile cărora/furnicile
îşi cară firimiturile de pâine/speriate de arşiţa deşertului de carne
răsărit în drumul lor
în sfârşit/mai bine hai să plecăm de-acasă până-n pânzele albe/şi
acolo/ am să desenez din minte cum le clădeai muşuroaie furnicilor
am tot pictat pe o pânză năclăită cu alb
tufe mucegăite
am dat pe gât trei doze de red bull şi
nu mi-am luat zborul şi
mi-a fost ciudă că
am crezut în reclamele
prin care mi te-ai vândut
pe şosea
trec una după alta vitele
cu şoldurile din spate pline de bălegar
ah!cum să pictez asta
după ce am recitit scrisorile provinciale
dis-de-dimineaţă
sprijinită de abdomenul tău negricios
apropo de scrisori
am o ladă 60/30/30 plină cu scrisori
cândva îmi plăcea să scriu scrisori/despre orice/acum
în afară de poeme&citate&fişe de lectură&reţete culinare
nu-mi place să mai scriu nimic şi
nici nu-mi place să-mi văd numele scris
pe invitaţii de nuntă
habar n-am de ce!
mai bine fără nuntă/fără dar/fără nume
mai bine în pantaloni scurţi după mure coapte
mai bine printre tufe de zmeură/iubindu-ne-n surdină
mai bine cu feţele-ngropate/în brazda de iarbă crudă
mai bine cu tălpile goale/printre crăpăturile cărora/furnicile
îşi cară firimiturile de pâine/speriate de arşiţa deşertului de carne
răsărit în drumul lor
în sfârşit/mai bine hai să plecăm de-acasă până-n pânzele albe/şi
acolo/ am să desenez din minte cum le clădeai muşuroaie furnicilor
m-aşezasem pe şine
m-aşezasem pe şinele de cale ferată
nu vă-nspăimântaţi! era o cale ferată dezafectată demult
m-aşezasem cu faţa-n sus şi mă călca vântul
din vânt cădea câte-un oraş luat pe sus
blocurile şi trotuarele se-aşezau de-a stânga
de-a dreapta
mall-urile dădeau grozav din şoldurile puternice
luându-şi în stăpânire locul
iar oamenii îşi căutau numele de-a lungul
şinelor de cale ferată
toate le zăream aşezată pe şinele de cale ferată
deodată nu mai erau oraşe
erau doar cai
frământau vântul cu toate copitele lor
de stânga de dreapta
iar din vânt zburau idei în toate părţile
iar din idei zburau numele oamenilor
luaţi pe sus
sus
nu vă-nspăimântaţi! era o cale ferată dezafectată demult
m-aşezasem cu faţa-n sus şi mă călca vântul
din vânt cădea câte-un oraş luat pe sus
blocurile şi trotuarele se-aşezau de-a stânga
de-a dreapta
mall-urile dădeau grozav din şoldurile puternice
luându-şi în stăpânire locul
iar oamenii îşi căutau numele de-a lungul
şinelor de cale ferată
toate le zăream aşezată pe şinele de cale ferată
deodată nu mai erau oraşe
erau doar cai
frământau vântul cu toate copitele lor
de stânga de dreapta
iar din vânt zburau idei în toate părţile
iar din idei zburau numele oamenilor
luaţi pe sus
sus
miercuri, 8 iulie 2009
evenimente din piaţa centrală mondială şi altele
între două audieri ale ministresei ridzi
lumea l-a îngropat pe superstarul michael jackson
barack obama a bătut palma cu rusul medvedev
iar jucătorul de tenis mathieu montcourt
a murit pe neaşteptate la vârsta de
24 de ani
cât despre mine...
a plouat toată ziua şi
m-au înhăţat nostalgiile: iubirea bibelou de porţelan
vali sterian. mihaela runceanu. ciprian porumbescu
ioan luchian mihalea. îngheţata napoca. aron cotruş. basca
de pionieră păstrată culpabil în fundul şifonierului
insignele de erou al muncii socialiste ale bunicului
trecutul. trecutul care este al meu cu toate
ale sale...
noroc cu braţele tale
admit: ai fost norocul meu din lumea asta
ai crescut te-ai rotunjit te-ai făcut umbrelă
pe sub tine m-ai strâns cu toate palmele din pielea ta
din când în când ochii tăi au dat câte-o raită peste mine
era uite-aşa un du-te vino de credinţă între ochii noştri
ploua cu toate florile alea de apă gri
iar chestiunile zilei dispăreau încet-încet informe
asemeni unor năluci lipsite de animaţie
pe care le scotea un iepure sferic dintr-o narghilea uzată
ploua de ne-a ajuns dragostea până la genunchi
lumea l-a îngropat pe superstarul michael jackson
barack obama a bătut palma cu rusul medvedev
iar jucătorul de tenis mathieu montcourt
a murit pe neaşteptate la vârsta de
24 de ani
cât despre mine...
a plouat toată ziua şi
m-au înhăţat nostalgiile: iubirea bibelou de porţelan
vali sterian. mihaela runceanu. ciprian porumbescu
ioan luchian mihalea. îngheţata napoca. aron cotruş. basca
de pionieră păstrată culpabil în fundul şifonierului
insignele de erou al muncii socialiste ale bunicului
trecutul. trecutul care este al meu cu toate
ale sale...
noroc cu braţele tale
admit: ai fost norocul meu din lumea asta
ai crescut te-ai rotunjit te-ai făcut umbrelă
pe sub tine m-ai strâns cu toate palmele din pielea ta
din când în când ochii tăi au dat câte-o raită peste mine
era uite-aşa un du-te vino de credinţă între ochii noştri
ploua cu toate florile alea de apă gri
iar chestiunile zilei dispăreau încet-încet informe
asemeni unor năluci lipsite de animaţie
pe care le scotea un iepure sferic dintr-o narghilea uzată
ploua de ne-a ajuns dragostea până la genunchi
duminică, 5 iulie 2009
plutim deasupra stratului cu morcovi
acum
suntem doi fluturi cu pete albastre pe spate. am renunţat
la mâinile noastre când s-a dat un anunţ în ziare că lumea
e pe cale de dispariţie. că fiecare îşi poate alege soarta pentru
o zi
(lumea credea că e o glumă)
venise
un înger cu un megafon aurit şi lumea striga: "minune!" apoi
când au înţeles despre ce era vorba unii oameni au luat-o la fugă
alţii strigau:"cine i-a dat drumul nebunului ăstuia! nu mai e nicio
siguranţă în zilele astea. să sune cineva la spital să vină să-l ia!
drace!"
erau
şi oameni din care ieşea o ceaţă aurie pe care o vedeau doar ei
şi spuneau: "oameni buni, închinaţi-vă! nu vedeţi că din fiecare
iese o ceaţă? uite! ceaţa ta este albastră. a ta este galbenă. a ta cenuşie
ceaţa ta e precum curcubeul. ceaţa ta îşi schimbă culoarea din secundă
în secundă. tu, ce curios, tu nu ai ceaţă!"
ş.a.m.d.
unii
oameni strigau: "s-au golit spitalele de schizofrenici! să fi fost vreun incendiu
ceva de-au scăpat cu toţii?" erau şi oameni liniştiţi. foarte liniştiţi
erau oameni care priveau îngerul în ochi şi oameni care se uitau cu bucurie la
înger
îngerul
a venit în această duminică şi a ridicat degetul şi a arătat cu el spre
lume
(ce-o fi însemnând asta)
pentru
o zi am fost fluturi cu pete albastre pe spate şi am plutit deasupra unui
strat cu morcovi
iar ceaţa din noi amândoi s-a dovedit a fi albastră. ce-o fi însemnând şi
asta
suntem doi fluturi cu pete albastre pe spate. am renunţat
la mâinile noastre când s-a dat un anunţ în ziare că lumea
e pe cale de dispariţie. că fiecare îşi poate alege soarta pentru
o zi
(lumea credea că e o glumă)
venise
un înger cu un megafon aurit şi lumea striga: "minune!" apoi
când au înţeles despre ce era vorba unii oameni au luat-o la fugă
alţii strigau:"cine i-a dat drumul nebunului ăstuia! nu mai e nicio
siguranţă în zilele astea. să sune cineva la spital să vină să-l ia!
drace!"
erau
şi oameni din care ieşea o ceaţă aurie pe care o vedeau doar ei
şi spuneau: "oameni buni, închinaţi-vă! nu vedeţi că din fiecare
iese o ceaţă? uite! ceaţa ta este albastră. a ta este galbenă. a ta cenuşie
ceaţa ta e precum curcubeul. ceaţa ta îşi schimbă culoarea din secundă
în secundă. tu, ce curios, tu nu ai ceaţă!"
ş.a.m.d.
unii
oameni strigau: "s-au golit spitalele de schizofrenici! să fi fost vreun incendiu
ceva de-au scăpat cu toţii?" erau şi oameni liniştiţi. foarte liniştiţi
erau oameni care priveau îngerul în ochi şi oameni care se uitau cu bucurie la
înger
îngerul
a venit în această duminică şi a ridicat degetul şi a arătat cu el spre
lume
(ce-o fi însemnând asta)
pentru
o zi am fost fluturi cu pete albastre pe spate şi am plutit deasupra unui
strat cu morcovi
iar ceaţa din noi amândoi s-a dovedit a fi albastră. ce-o fi însemnând şi
asta
miercuri, 1 iulie 2009
noaptea din cutia de ciocolată (III)
eşti bărbat în toate gândurile tale şi în tricoul verde
seara te aştept într-o carte de poeme să scriem un poem
mă poţi opri oricând în palma ta cu sufletul tău după
miezul nopţii. miezul serii e pentru cuvinte.
mâna ta scrie. mâna mea scrie. pe faţa ta se-aleargă un
strop de zmeură cu-o literă drăcoasă. răpăieli de parfum
cad din cerul cămăşii mele de noapte albă. cununa de
musculiţe scoate neonul din minţi. o mie de suflete stau
pe marginea patului hlizindu-se la noi cum scriem
am scris până toată puterea vântului s-a risipit din noi
apoi ne-am scuturat de strălucirea scrisului redevenind
iubiţi din carne cu carnea noastră scânteind precum glazura
de ciocolată. grămezi de frunze din ciocolată stăteau aranjate
frumos în cutie
erau multe cutii în ochii noştri. cu ciocolată voodoo. cu
ciocolată sălbatică. straşnic se bucura cerul gurilor noastre
straşnic era cum treceam din miezul serii în miezul nopţii
lăsând ferestrele deschise vraişte prin trupurile noastre
am rămas doar noi. am uitat de lucruri de poeme de ciocolată
de spectatori de musculiţe de neoane de tricou de cămaşa de
noapte
am uitat de frunzele de zmeură de pisica romantică din
scara blocului de miezul serii de miezul nopţii de parfum
de suflete de icoane de voodoo de jurnalul de ştiri de
nefericirile altora de viaţa publică de praf de pulbere
am rămas doar noi şi amprentele noastre din cuvinte...
seara te aştept într-o carte de poeme să scriem un poem
mă poţi opri oricând în palma ta cu sufletul tău după
miezul nopţii. miezul serii e pentru cuvinte.
mâna ta scrie. mâna mea scrie. pe faţa ta se-aleargă un
strop de zmeură cu-o literă drăcoasă. răpăieli de parfum
cad din cerul cămăşii mele de noapte albă. cununa de
musculiţe scoate neonul din minţi. o mie de suflete stau
pe marginea patului hlizindu-se la noi cum scriem
am scris până toată puterea vântului s-a risipit din noi
apoi ne-am scuturat de strălucirea scrisului redevenind
iubiţi din carne cu carnea noastră scânteind precum glazura
de ciocolată. grămezi de frunze din ciocolată stăteau aranjate
frumos în cutie
erau multe cutii în ochii noştri. cu ciocolată voodoo. cu
ciocolată sălbatică. straşnic se bucura cerul gurilor noastre
straşnic era cum treceam din miezul serii în miezul nopţii
lăsând ferestrele deschise vraişte prin trupurile noastre
am rămas doar noi. am uitat de lucruri de poeme de ciocolată
de spectatori de musculiţe de neoane de tricou de cămaşa de
noapte
am uitat de frunzele de zmeură de pisica romantică din
scara blocului de miezul serii de miezul nopţii de parfum
de suflete de icoane de voodoo de jurnalul de ştiri de
nefericirile altora de viaţa publică de praf de pulbere
am rămas doar noi şi amprentele noastre din cuvinte...
luni, 29 iunie 2009
noaptea din cutia de ciocolată (II)
la miezul nopţii am ieşit la plimbare
antony quinn o săruta pe madame bovary
cu o noapte 'nainte grecul zorba dormise în braţele mele
iar tu mă priveai săptămâna trecută precum priveşte un ascet
o sticlă cu vin
şi hercule s-a îmbrăcat în femeie, s-o ştii
l-am surprins în uscătoria blocului meu pe când
îşi atârna rochiţa cu scene de amor pe frânghie
acolo lângă mătură şi făraş l-am sărutat şi eu
până am îngheţat de frig
apoi am plecat cu păsările migratoare
până în camera unde învăţ să mă cunosc pe mine însămi
adunând împrejuru-mi toate amintirile cu nume de meteori
fără să ştiu măcar ce culoare am la inimă
surâd şi-mi rotesc ochii printre planetele-lămpaş
îmi lipesc palmele de bărbatul meu din care
explodează ape limpezi care-mi îngână sunetele pântecului
m-am trezit pe frunze de betel/învelită de umbra ferestrei
dintre draperii libelulele şi-au luat zborul spre intersecţia cu gleznele tale
puternice/ unde un trifoi stă ascuns cu gura plină de ciocolată
antony quinn o săruta pe madame bovary
cu o noapte 'nainte grecul zorba dormise în braţele mele
iar tu mă priveai săptămâna trecută precum priveşte un ascet
o sticlă cu vin
şi hercule s-a îmbrăcat în femeie, s-o ştii
l-am surprins în uscătoria blocului meu pe când
îşi atârna rochiţa cu scene de amor pe frânghie
acolo lângă mătură şi făraş l-am sărutat şi eu
până am îngheţat de frig
apoi am plecat cu păsările migratoare
până în camera unde învăţ să mă cunosc pe mine însămi
adunând împrejuru-mi toate amintirile cu nume de meteori
fără să ştiu măcar ce culoare am la inimă
surâd şi-mi rotesc ochii printre planetele-lămpaş
îmi lipesc palmele de bărbatul meu din care
explodează ape limpezi care-mi îngână sunetele pântecului
m-am trezit pe frunze de betel/învelită de umbra ferestrei
dintre draperii libelulele şi-au luat zborul spre intersecţia cu gleznele tale
puternice/ unde un trifoi stă ascuns cu gura plină de ciocolată
sâmbătă, 27 iunie 2009
noaptea din cutia de ciocolată (I)
1. după titlu să nu vă luaţi
titlul mi-a trecut prin minte fără urmări
acum scriu fără noimă acum scriu despre
cum ai tras cu praştia-n mine toată ziua
cu sâmburi de cireşe amare
ce-am făcut eu nu scriu
2. dacă nu sunteţi oameni adevăraţi, fiţi măcar animale adevărate
lângă fereastră baudelaire îşi dezbumbă nasturii de la cămaşă
mai devreme sau mai târziu va fi vreme bună şi pentru scris
acum am deschis o cutie de ciocolată pe care am cumpărat-o
cu două tichete-cadou. asta nu înseamnă ceva
am scris să fie scris că am cumpărat ciocolată în loc
să mă pufnească râsul în toiul nopţii
3. parcă pe cel ce scrie îl poţi întreba de ce scrie...
tu de ce bei apă? de ce respiri? aşa că nu întreba mâna
de ce scrie despre resturile pe care le găseşte prin sertarele
-nţepenite ale trecutului
un gând nerostit la vremea lui
- care acum îşi face loc din uterul minţii -
lăsat pe dinăuntru e o primejdie mare
de încolţire a sinelui
4. ori de câte ori sunt fericită pierd în greutate
număr şi nu-mi ies fericirile la numărătoare
număr din nou: tot cu o fericire mai puţin
renunţ la orice speranţă şi-mi potrivesc ideea după
tine
5. câte şi mai câte se pot întâmpla într-o cutie de ciocolată. tu
îţi numeri degetele unul câte unul. eu îţi relatez până la
capăt întâlnirea mea cu fiica lui don quijote
dintr-o dată ţâşnesc din tine dune de ciocolată
eu le adun le aranjez pe rafturile din cămară
va trece mai uşor iarna dacă ştiu că am cămara plină
cu tine
6. stau de şase
scriu semeseuri tuturor prietenilor care au dat cu pietre în mine
printre litere presar albăstrele crude
din când în când deschid ochii şi trag
cu arcul sprâncenei în călcâiul tău
titlul mi-a trecut prin minte fără urmări
acum scriu fără noimă acum scriu despre
cum ai tras cu praştia-n mine toată ziua
cu sâmburi de cireşe amare
ce-am făcut eu nu scriu
2. dacă nu sunteţi oameni adevăraţi, fiţi măcar animale adevărate
lângă fereastră baudelaire îşi dezbumbă nasturii de la cămaşă
mai devreme sau mai târziu va fi vreme bună şi pentru scris
acum am deschis o cutie de ciocolată pe care am cumpărat-o
cu două tichete-cadou. asta nu înseamnă ceva
am scris să fie scris că am cumpărat ciocolată în loc
să mă pufnească râsul în toiul nopţii
3. parcă pe cel ce scrie îl poţi întreba de ce scrie...
tu de ce bei apă? de ce respiri? aşa că nu întreba mâna
de ce scrie despre resturile pe care le găseşte prin sertarele
-nţepenite ale trecutului
un gând nerostit la vremea lui
- care acum îşi face loc din uterul minţii -
lăsat pe dinăuntru e o primejdie mare
de încolţire a sinelui
4. ori de câte ori sunt fericită pierd în greutate
număr şi nu-mi ies fericirile la numărătoare
număr din nou: tot cu o fericire mai puţin
renunţ la orice speranţă şi-mi potrivesc ideea după
tine
5. câte şi mai câte se pot întâmpla într-o cutie de ciocolată. tu
îţi numeri degetele unul câte unul. eu îţi relatez până la
capăt întâlnirea mea cu fiica lui don quijote
dintr-o dată ţâşnesc din tine dune de ciocolată
eu le adun le aranjez pe rafturile din cămară
va trece mai uşor iarna dacă ştiu că am cămara plină
cu tine
6. stau de şase
scriu semeseuri tuturor prietenilor care au dat cu pietre în mine
printre litere presar albăstrele crude
din când în când deschid ochii şi trag
cu arcul sprâncenei în călcâiul tău
Abonați-vă la:
Postări (Atom)