Pagini

vineri, 15 aprilie 2011

Dumitru Hurubă - "Scorpionisme" şi "Evadaţii din Clexane"

Risipite de-a lungul timpului în ziarele Oglinda şi Lumina, tabletele scriitorului Dumitru Hurubă din cartea Scorpionisme învelesc în ele imaginile eternei noastre tranziţii spre..., nici nu mai ştim bine spre ce. Tabletele sunt urmate de câteva "puncte de vedere-eseu" în care scriitorul "indexează" perioade ("Postbelic - Postdecembrist"), personaje ("Un mit inventat - Ahasverus"), tendinţe ( "Spre demitizarea lui Eminescu?") etc.

Despre romanul Evadaţii din Clexane, pentru a nu grăi verzi şi uscate, voi scrie peste câteva zile.
Cele două cărţi ale scriitorului au fost lansate ieri, 14 aprilie, la Casa de Cultură din Deva.


joi, 14 aprilie 2011

Cu brăţări galbene desenate pe glezne

am văzut asta într-o dimineaţă mohorâtă de aprilie
când muşcam din ultimul măr eco al anului trecut

cineva a cules păpădii. apoi le-a aruncat în noroi
o pasăre-ţesător zbura încoace-încolo pe un cal de aer
ochii i s-au făcut mari. păpădiile au început să ţopăie
au plecat împreună
zgomotele oraşului s-au dizolvat în primul fulger
iar eu mă întrebam: "cum naiba a ajuns pasărea asta aici?"

mestecam năzdrăvănia în mintea mea şi mă bucuram că
am observat totul fără să tulbur somnul umbrelor
adormite între cojile ideilor zilei de ieri

n-am închis fereastra toată ziua
pasărea-ţesător intra-ieşea. lua cu ea pensule frunze uscate
rădăcini de stejari platourile de gresie clopoţeii pisicii
pâinea de pe masă

iar eu...eu nimic n-am păstrat pentru mine

miercuri, 13 aprilie 2011

Dumitru Tâlvescu - "Stăpân peste iluzii"



În volumul Stăpân peste iluzii, autorul îşi mărturiseşte propria nevoie de iubire. Poetul nu caută doar să primească această iubire, el încearcă să alunece pe ideea de zbor, să împrăştie apusuri, să fie câmp, să ia urma paşilor iubitei pentru ca, în cele din urmă, înflorind la tâmplele ei să se asigure că frumuseţea pasului în doi nu este o iluzie. Şi chiar dacă existenţa fiecăruia – şi a poetului însuşi - ascunde în ea o mulţime de iluzii, aceste iluzii, odată revelate, pot fi stăpânite şi plăcut metaforizate.



Iluzie
Se scutură împlinirile, ca iluziile,
Când soarele atinge moale, carnea ta
Mângâiată de priviri.
Mi-e gândul ca un cancer vindecat pe jumătate
În neputinţa de a fi ce-aş fi.

Melancolie
Îndoieli...tristeţi.
În ele stă ascunsă liniştea copacilor ce au ascultat fluierul.
În cărţile cu legende, iarba e uscată.
O furtună îşi poartă semnele pe urmele unor turme iluzorii. 
(Dumitru Tâlvescu, Stăpân peste iluzii, Deva, Editura Emia, 2010)

marți, 12 aprilie 2011

Andrei Caucar - "Poet găsit"

Andrei Caucar este un poet tăios şi, în acelaşi timp romantic. I-am citit cu bucurie primul volum de versuri. Deşi încearcă să ne impună imaginile violente ale unor realităţi care ne copleşesc, el sfârşeşte, în cele din urmă, să îndulcească totul. Temându-se de moarte, Andrei, un sicriu de versuri a scris. Aşadar, s-a asigurat. Neantul nu-l va înghiţi. Numele lui va fi pomenit. Este un plăsmuitor, dar unul care ştie că visătorul pierde totul în zori. Pe de altă parte, există în el gândul liniştit că, în timp ce noi, prietenii, îi vom citi cartea, el va fi plecat la zâne frumoase şi cărunte :). Aşadar acest deces al visului nu mai pare atât de „tragic”.
Acum, voi lăsa poezia să ne bucure..



Azi noapte s-au culcat în capul meu
După ce-au băut şi-au
povestit  prosteşte
spuneau că femeia din pod mă iubeşte
dar eu demult nu mai am pod nici cămin
în podul gării dorm...un somn de vin.

Pentru iubita mea ei dau cu zarul

Când intră ea se clatină cezarul
când trece ea se mişcă lumea-n hărţi
sar pietrele ce până ieri ţineau hotarul
iar scribii cad orbeşte peste cărţi

Realitatea e o scroafă bătrână

Mănâncă mult şi face prea puţini purcei
ea crede că mă duc – cu guiţaţii ei
nu vede nu aude e bine îmbuibată
deşi o bate mama
                        deşi o vinde tata


(Andrei Caucar, Poet găsit, Editura Măiastra, Târgu-Jiu)

Poetul găsit s-a eliberat de intima-i tristeţe în primul său volum...

duminică, 10 aprilie 2011

Haiku

susur de ploaie.
prin pustiul înverzit-
mieii la păscut.

Revista "ROKU"

Au ajuns la "patru ani de activitate online". Redactorul-şef al revistei "ROKU", domnul Corneliu Traian Atanasiu, ne invită la o nouă lectură care, cu siguranţă, va tulbura inimile iubitorilor de haiku. 
În aceste vremuri, agitate şi pestricioase, petele de sensibilitate lirică sunt un adevărat balsam. Aşadar, vă invit la alinare prin lectură.
Folositoare bătăi de cap şi din revista "Magazin"...

Punctul de pornire

 ela roseni: coarne de cerb

Din pricina pustnicirii mele sper că nu mi-au fost sporite "osânda şi păcatul". Am îmbrăţişat pentru o perioadă tăcerea şi m-am robit clipelor de însingurare. Nu din vreun motiv de negare a lumii virtuale, nici din motive de urcare progresivă în vreo nemuritoare constelaţie a literaturii. Aşa a fost să-mi fie zbaterea: în linişte, în răsfăţ, printre cărţi şi manuscrise. Am trăit câtva timp sub semnul nelămuririlor, apoi sub semnul nehotărârii, am trecut şi prin "Creaţie şi frumos", apoi, îmi poate fi trecută în catastif şi o molipsitoare comoditate. Acestea au fost umbrele.

Aşadar, nimic incendiar. Nimic pentru care străzile "să se mire" (G.Naum). Doar un îndelungat  narcotic al adulmecării. Ştiu şi eu, poate ar trebuie să mă gândesc la o scriere: "Despre adulmecare". Da, da, mă voi gândi...DADA cu cele şapte manifeste ale sale...Iar din lampisterie voi alege acum un felinar cu arcuş...

"Felinarul cu arcuş" e un bun titlu de volum de versuri?



miercuri, 29 decembrie 2010

Paulina Popa "îmbrăcată în veşminte de cuvinte"

Fără un motiv anume sau poate că din cauza unor motive bine întemeiate - încă nu sunt pe deplin lămurită - o apăsătoare stare sufletească m-a ţintuit "morocăneşte" vreme de vreo două săptămâni. Revin: nici fizic, nici material şi nici spiritual nu a existat o cauză. Atunci?

Atunci nimic! "Fiţele" bioritmului! De ce să dramatizez!

Şi am primit "INVITAŢIA"! O invitaţie aşteptată...neaşteptată. Dar care mi-a "alimentat" lutul inert care devenisem. Bine, bine! Ceva tot am făcut. M-am refugiat (?) în lectură, multă lectură. Poate că fiecare îşi are partea sa de "uscăciune" temporară, temporală, atemporală? Mă rog!

Las la o parte introducerea şi prezint FAPTA! 
Angela Dumitru, Paulina Popa, Olivia Niţescu şi Gabriel Petric

Da! A fost o sărbătoare a poeziei! 

Printre altele, Paulina Popa a primit, în sfârşit, "ce a meritat": diploma de "Cetăţean de Onoare al municipiului Deva". A spus-o scriitorul Dumitru Hurubă.
Primarul Devei, Mircia Muntean, înmânează Diploma...
Şi, nu în cele din urmă, poeziei îi stă bine, cum altfel, decât în versuri...

AM VĂZUT CERUL!
 
ai strigat.
Apoi a venit înspre tine
ca o săgeată
şi te-a străpuns cu strălucire.
 
Cântai pe vremea aceea,
bucurându-i pe semeni cum puteai.
Dacă nu te-ai fi spălat la timp de toate relele,
ce interes ai mai fi stârnit, 
deplasându-te prin panica zilei
cu cântecul tău cu tot?

Într-o dimineaţă,
un înger a trecut prin tine,
iar tu ai văzut 
cerul.