Seneca

Nimeni nu se poate apropia în siguranţă de cei puternici. 

Nemo potentes aggredi tutus potest. 

 (Află pentru care alt înţelept am optat azi aici. )

Paulina Popa - "vâsla de ametist. cartea grecia. jurnal liric"

Fiindu-mi şi prietenă – îmi place să cred asta; de ce n-am fi – şi editoarea care m-a „lansat” pe orbita deschisă a poeziei, cineva ar crede că nu pot fi obiectivă în ceea ce priveşte „tratamentul” aplicat textelor Paulinei.

Nu cred că se va supăra dacă voi strecura aici o mărturisire: când am citit volumul „Cu mâinile în flăcări” (1991) abia am simţit o pâlpâire în minte. Mi-am zis atunci că Paulina Popa scrie frumos, dar izvoarele curg încă liniştite la vale; n-au stat în loc.

Volum cu volum, Paulina Popa îşi regenera textele, deschidea şi închidea porţile universului, experimenta, căuta, încerca. Până când, într-o zi, începând cred cu volumul „Ghilotina sinelui”, bum!, am strigat: „U-ha! O carte de poezie...atotcotropitoare.”  Mi-a plăcut mult şi titlul.

Acum versurile ei sună cam aşa: „Ziceai:/Obiecte de sare se sparg în jur/şi ce minune persistă/în spuma transparentă/în care soarele se încrucişează/şi scapără-n nisip.” (Fericirea, vâslă de ametist, p.5)

Sau: „Apele se frământă,/ridică valuri de culoarea istoriei,/scot la iveală monştri cu cap de om,/ şerpi de apă,/aceia care mănâncă gândurile noastre,/ale tuturor,/ stânci mari şi focul negru/ din miezul pământului.// Apele se zbuciumă,/ ridică peşti.” (Lumina Domnului, p.7)

Nu am de gând să scriu o recenzie. E doar o scurtă prezentare de carte.

(paulina popa, vâsla de ametist. cartea grecia. jurnal liric, deva, editura emia, 2011)

Un poem din acest volum îl găsiţi aici...

Dacă aveţi timp citiţi şi postările mele de astăzi de pe blogul foiţe devene şi absolut obişnuit. 

Overstock

 

overstock

 

stoc excedentar…surplus…au fost…

 

de mâine

înnoroire în cotidian

de mâine fără margini de pădure cu

lupi fără ninsoare fără beteală fără ţurţuri

fără ştiri din sat

 

am unele presimţiri

aşa că astăzi n-am să trec barajul din sohodol

astăzi am să recapitulez întâmplările zilelor de vacanţă

îmi voi reface ficatul poate voi fotografia ceva

voi lipi toarta amforei de pe vitrina cu bibelouri

a  mamei

 

poate voi căuta ruinele vreunei cetăţi de omăt

pe straja şi vârful parâng se văd urme negre de pământ

schiorii n-au fost prea fericiţi se pregătesc de plecare

îmi pregătesc şi io ipocrizia zâmbetul făţarnic şi

zâmbetul maliţios grosolăniile

îmi umplu buzunarele cu pietre îmi calc pantalonii

bleu marin cămaşa albă curăţ de scame puloverul alb

mă îmbrac în noţiunea de ninsoare

îmi vine să rrrrâd

razele soarelui trec strada pisica încearcă să le prindă

se enervează încearcă de mai multe ori razele soarelui

au trecut strada pisica rămâne nedumerită

unde naiba s-au dus?

 

doi vrăbioi se aşază în faţa ferestrei ştiu

special să mă vadă

Cenuș(t)iu

- depresie de 1 ianuarie -

nu mă atinge cu degetele nu

mă atinge cu buzele înmuiate în bere

nu-mi lăsa pe noptieră biletul cu ora la care

vrei să ne întâlnim în faţă la idem

 

eu astăzi sunt atât de ocupată filmez

sensurile giratorii trotuarele pentru o singură persoană

camerele video din faţa casei de cultură beculeţele colorate

arse stinse sparte

din copacii fără frunze fără foşnet fără scoarţa din care

îmi luam tămâia verde pentru tictacul inimii

 

afară e atât de multă linişte

totul e cenuşiu pleoapele îmi sunt atât de grele de sub ele

dispar sărbătorile colindele bomboanele din pomul de crăciun

revelionul

cozonacul cu mac îmi apare hidos în minte râde acum lăbărţat

pe coapsele mele

capul îmi atârnă când într-o parte când în alta mă dor muşchii

gleznele scârţăie indiscrete din stomac ies zgomote ciudate

mâinile şi picioarele îşi povestesc unele altora păţaniile

trecutei nopţi

 

neschimbată rămâne doar bucuria

de a-mi lăsa undeva

pe cer

semnătura,

 

marinela şerban