ela roseni
sâmbătă, 14 ianuarie 2012
joi, 12 ianuarie 2012
vineri, 6 ianuarie 2012
paulina popa - "vâsla de ametist. cartea grecia. jurnal liric"
Fiindu-mi şi prietenă – îmi place să cred asta; de ce n-am fi – şi editoarea care m-a „lansat” pe orbita deschisă a poeziei, cineva ar crede că nu pot fi obiectivă în ceea ce priveşte „tratamentul” aplicat textelor Paulinei.
Nu cred că se va supăra dacă voi strecura aici o mărturisire: când am citit volumul „Cu mâinile în flăcări” (1991) abia am simţit o pâlpâire în minte. Mi-am zis atunci că Paulina Popa scrie frumos, dar izvoarele curg încă liniştite la vale; n-au stat în loc.
Volum cu volum, Paulina Popa îşi regenera textele, deschidea şi închidea porţile universului, experimenta, căuta, încerca. Până când, într-o zi, începând cred cu volumul „Ghilotina sinelui”, bum!, am strigat: „U-ha! O carte de poezie...atotcotropitoare.” Mi-a plăcut mult şi titlul.
Acum versurile ei sună cam aşa: „Ziceai:/Obiecte de sare se sparg în jur/şi ce minune persistă/în spuma transparentă/în care soarele se încrucişează/şi scapără-n nisip.” (Fericirea, vâslă de ametist, p.5)
Sau: „Apele se frământă,/ridică valuri de culoarea istoriei,/scot la iveală monştri cu cap de om,/ şerpi de apă,/aceia care mănâncă gândurile noastre,/ale tuturor,/ stânci mari şi focul negru/ din miezul pământului.// Apele se zbuciumă,/ ridică peşti.” (Lumina Domnului, p.7)
Nu am de gând să scriu o recenzie. E doar o scurtă prezentare de carte.
(paulina popa, vâsla de ametist. cartea grecia. jurnal liric, deva, editura emia, 2011)
Un poem din acest volum îl găsiţi aici...
Dacă aveţi timp citiţi şi postările mele de astăzi de pe blogul foiţe devene şi absolut obişnuit.
luni, 2 ianuarie 2012
calendar 2012, ianuarie, 2
overstock stoc excedentar…surplus…au fost… de mâineînnoroire în cotidiande mâine fără margini de pădure culupi fără ninsoare fără beteală fără ţurţurifără ştiri din sat am unele presimţiriaşa că astăzi n-am să trec barajul din sohodolastăzi am să recapitulez întâmplările zilelor de vacanţăîmi voi reface ficatul poate voi fotografia cevavoi lipi toarta amforei de pe vitrina cu bibelouria mamei poate voi căuta ruinele vreunei cetăţi de omătpe straja şi vârful parâng se văd urme negre de pământschiorii n-au fost prea fericiţi se pregătesc de plecareîmi pregătesc şi io ipocrizia zâmbetul făţarnic şizâmbetul maliţios grosolăniileîmi umplu buzunarele cu pietre îmi calc pantaloniibleu marin cămaşa albă curăţ de scame puloverul albmă îmbrac în noţiunea de ninsoareîmi vine să rrrrâdrazele soarelui trec strada pisica încearcă să le prindăse enervează încearcă de mai multe ori razele soareluiau trecut strada pisica rămâne nedumerită unde naiba s-au dus? doi vrăbioi se aşază în faţa ferestrei ştiuspecial să mă vadă
duminică, 1 ianuarie 2012
calendar 2012 (cu poze)
- depresie de 1 ianuarie -
nu mă atinge cu degetele numă atinge cu buzele înmuiate în berenu-mi lăsa pe noptieră biletul cu ora la carevrei să ne întâlnim în faţă la idem eu astăzi sunt atât de ocupată filmezsensurile giratorii trotuarele pentru o singură persoanăcamerele video din faţa casei de cultură beculeţele coloratearse stinse spartedin copacii fără frunze fără foşnet fără scoarţa din careîmi luam tămâia verde pentru tictacul inimii afară e atât de multă liniştetotul e cenuşiu pleoapele îmi sunt atât de grele de sub eledispar sărbătorile colindele bomboanele din pomul de crăciunrevelionulcozonacul cu mac îmi apare hidos în minte râde acum lăbărţatpe coapsele melecapul îmi atârnă când într-o parte când în alta mă dor muşchiigleznele scârţăie indiscrete din stomac ies zgomote ciudatemâinile şi picioarele îşi povestesc unele altora păţaniiletrecutei nopţi neschimbată rămâne doar bucuriade a-mi lăsa undevape cersemnătura, marinela şerban
nu mă atinge cu degetele numă atinge cu buzele înmuiate în berenu-mi lăsa pe noptieră biletul cu ora la carevrei să ne întâlnim în faţă la idem eu astăzi sunt atât de ocupată filmezsensurile giratorii trotuarele pentru o singură persoanăcamerele video din faţa casei de cultură beculeţele coloratearse stinse spartedin copacii fără frunze fără foşnet fără scoarţa din careîmi luam tămâia verde pentru tictacul inimii afară e atât de multă liniştetotul e cenuşiu pleoapele îmi sunt atât de grele de sub eledispar sărbătorile colindele bomboanele din pomul de crăciunrevelionulcozonacul cu mac îmi apare hidos în minte râde acum lăbărţatpe coapsele melecapul îmi atârnă când într-o parte când în alta mă dor muşchiigleznele scârţăie indiscrete din stomac ies zgomote ciudatemâinile şi picioarele îşi povestesc unele altora păţaniiletrecutei nopţi neschimbată rămâne doar bucuriade a-mi lăsa undevape cersemnătura, marinela şerban
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)




