Seneca

Nimeni nu se poate apropia în siguranţă de cei puternici. 

Nemo potentes aggredi tutus potest. 

 (Află pentru care alt înţelept am optat azi aici. )

Paulina Popa - "vâsla de ametist. cartea grecia. jurnal liric"

Fiindu-mi şi prietenă – îmi place să cred asta; de ce n-am fi – şi editoarea care m-a „lansat” pe orbita deschisă a poeziei, cineva ar crede că nu pot fi obiectivă în ceea ce priveşte „tratamentul” aplicat textelor Paulinei.

Nu cred că se va supăra dacă voi strecura aici o mărturisire: când am citit volumul „Cu mâinile în flăcări” (1991) abia am simţit o pâlpâire în minte. Mi-am zis atunci că Paulina Popa scrie frumos, dar izvoarele curg încă liniştite la vale; n-au stat în loc.

Volum cu volum, Paulina Popa îşi regenera textele, deschidea şi închidea porţile universului, experimenta, căuta, încerca. Până când, într-o zi, începând cred cu volumul „Ghilotina sinelui”, bum!, am strigat: „U-ha! O carte de poezie...atotcotropitoare.”  Mi-a plăcut mult şi titlul.

Acum versurile ei sună cam aşa: „Ziceai:/Obiecte de sare se sparg în jur/şi ce minune persistă/în spuma transparentă/în care soarele se încrucişează/şi scapără-n nisip.” (Fericirea, vâslă de ametist, p.5)

Sau: „Apele se frământă,/ridică valuri de culoarea istoriei,/scot la iveală monştri cu cap de om,/ şerpi de apă,/aceia care mănâncă gândurile noastre,/ale tuturor,/ stânci mari şi focul negru/ din miezul pământului.// Apele se zbuciumă,/ ridică peşti.” (Lumina Domnului, p.7)

Nu am de gând să scriu o recenzie. E doar o scurtă prezentare de carte.

(paulina popa, vâsla de ametist. cartea grecia. jurnal liric, deva, editura emia, 2011)

Un poem din acest volum îl găsiţi aici...

Dacă aveţi timp citiţi şi postările mele de astăzi de pe blogul foiţe devene şi absolut obişnuit. 

Overstock

 

overstock

 

stoc excedentar…surplus…au fost…

 

de mâine

înnoroire în cotidian

de mâine fără margini de pădure cu

lupi fără ninsoare fără beteală fără ţurţuri

fără ştiri din sat

 

am unele presimţiri

aşa că astăzi n-am să trec barajul din sohodol

astăzi am să recapitulez întâmplările zilelor de vacanţă

îmi voi reface ficatul poate voi fotografia ceva

voi lipi toarta amforei de pe vitrina cu bibelouri

a  mamei

 

poate voi căuta ruinele vreunei cetăţi de omăt

pe straja şi vârful parâng se văd urme negre de pământ

schiorii n-au fost prea fericiţi se pregătesc de plecare

îmi pregătesc şi io ipocrizia zâmbetul făţarnic şi

zâmbetul maliţios grosolăniile

îmi umplu buzunarele cu pietre îmi calc pantalonii

bleu marin cămaşa albă curăţ de scame puloverul alb

mă îmbrac în noţiunea de ninsoare

îmi vine să rrrrâd

razele soarelui trec strada pisica încearcă să le prindă

se enervează încearcă de mai multe ori razele soarelui

au trecut strada pisica rămâne nedumerită

unde naiba s-au dus?

 

doi vrăbioi se aşază în faţa ferestrei ştiu

special să mă vadă

Cenuș(t)iu

- depresie de 1 ianuarie -

nu mă atinge cu degetele nu

mă atinge cu buzele înmuiate în bere

nu-mi lăsa pe noptieră biletul cu ora la care

vrei să ne întâlnim în faţă la idem

 

eu astăzi sunt atât de ocupată filmez

sensurile giratorii trotuarele pentru o singură persoană

camerele video din faţa casei de cultură beculeţele colorate

arse stinse sparte

din copacii fără frunze fără foşnet fără scoarţa din care

îmi luam tămâia verde pentru tictacul inimii

 

afară e atât de multă linişte

totul e cenuşiu pleoapele îmi sunt atât de grele de sub ele

dispar sărbătorile colindele bomboanele din pomul de crăciun

revelionul

cozonacul cu mac îmi apare hidos în minte râde acum lăbărţat

pe coapsele mele

capul îmi atârnă când într-o parte când în alta mă dor muşchii

gleznele scârţăie indiscrete din stomac ies zgomote ciudate

mâinile şi picioarele îşi povestesc unele altora păţaniile

trecutei nopţi

 

neschimbată rămâne doar bucuria

de a-mi lăsa undeva

pe cer

semnătura,

 

marinela şerban

 

Craii de la Sohodol

Crăciun fericit!




Am pornit a colinda: danette  petre anghel  carra  ţesătorul  marius-tabăra frontiere 
constantin gheorghe disa vaca verde

Adriana TOMONI - "Dar de Crăciun"

Dacă Sebi n-ar fi fost neastâmpărat şi insistent, activitatea Bibliotecii noastre nu ar fi fost atât de prodigioasă (mamă, ce cuvânt găsii). Lansări de carte – nu doar la Deva -, întâlniri cu scriitorii, standuri ale editurilor din judeţ şi din ţară, desfăşurări de acţiuni care mai de care mai interesante! Ce mai, sunt mândră de Biblioteca noastră unde, reamintesc, nu sunt angajată!

Aşadar: ta-ta-ra-ta-ta:

COMUNICAT DE PRESĂ

În aceste zile de luminoasă aşteptare a Naşterii Domnului, Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva are deosebita bucurie de a organiza lansarea volumului de versuri intitulat “Dar de Crăciun“, semnat de poeta Adriana TOMONI.

Evenimentul va avea loc în ziua de 21 decembrie 2011, ora 16, în incinta Deva Mall, etajul 4, Salle d’Or.

Volumul a apărut în excelente condiţii grafice la Editura Emia din Deva, condusă de poeta şi omul de cultură Paulina Popa. Numele poetei Adriana Tomoni este binecunoscut cititorilor familiarizaţi cu textele de spiritualitate, poeta fiind autoarea a numeroase texte dedicate unor figuri marcante ale Ortodoxiei.  

Volumul care se va lansa în pragul Crăciunului este dominat de o lirică religioasă plină de sensibilitate, de un autentic spirit ortodox, de adevărate spovedanii sufleteşti făcute de poetă în numele iubirii fără margini faţă de Dumnezeu. Structurat pe câteva capitole bine definite şi purtând titluri semnificative – Pentru tine, Doamne, De Crăciun, Copiii nimănui, Anotimpuri, Haideţi acasă de Crăciun – volumul reuşeşte să contureze profilul poetic original şi extrem de sensibil al autoarei. Scrise într-un limbaj cald, apropiat sufletului fiecărui creştin, versurile din volumul Dar de Crăciun vor fi cu adevărat un binevenit cadou de Crăciun de care se vor bucura cititorii de toate vârstele. 

Cu deosebită preţuire,

Director-Manager,

Ioan Sebastian BARA

Să ştie: foiţe devene cetatea vrăjită plutacupaparude

Încheiere

întind mâna pentru că aşa îmi dictează inima
întind mâna după foaia de observaţie a zilei şi
din puzderia de momente sfărâmicioase aleg câteva
măceşe pentru ceaiul dinaintea somnului

din vârful blocului se-aruncă-n gol personajele din
fotografiile pe care le-au înviat amintirile noastre
şi după ce duhurile sunt luate de vânturi întâmplătoare
după ce au adormit şi ciclopii de ceaţă
mă întorc în inima de nisip a necunoscutului
care mi-a scris că se vede în ochii mei

ori de câte ori umblă desculţ prin gura uriaşă a
zilei ce va să vină după fiecare...


porumbelul călător:  ela roseni carra vania stories of old flavius
gheorghe a.  marius

Arhitectura vârfurilor

Dumitru Hurubă - "Scorpionisme" şi "Evadaţii din Clexane"

Risipite de-a lungul timpului în ziarele Oglinda şi Lumina, tabletele scriitorului Dumitru Hurubă din cartea Scorpionisme învelesc în ele imaginile eternei noastre tranziţii spre..., nici nu mai ştim bine spre ce. Tabletele sunt urmate de câteva "puncte de vedere-eseu" în care scriitorul "indexează" perioade ("Postbelic - Postdecembrist"), personaje ("Un mit inventat - Ahasverus"), tendinţe ( "Spre demitizarea lui Eminescu?") etc.

Despre romanul Evadaţii din Clexane, pentru a nu grăi verzi şi uscate, voi scrie peste câteva zile.

Cele două cărţi ale scriitorului au fost lansate ieri, 14 aprilie, la Casa de Cultură din Deva.

Cu brăţări galbene desenate pe glezne

am văzut asta într-o dimineaţă mohorâtă de aprilie

când muşcam din ultimul măr eco al anului trecut

cineva a cules păpădii. apoi le-a aruncat în noroi

o pasăre-ţesător zbura încoace-încolo pe un cal de aer

ochii i s-au făcut mari. păpădiile au început să ţopăie

au plecat împreună

zgomotele oraşului s-au dizolvat în primul fulger

iar eu mă întrebam: "cum naiba a ajuns pasărea asta aici?"

mestecam năzdrăvănia în mintea mea şi mă bucuram că

am observat totul fără să tulbur somnul umbrelor

adormite între cojile ideilor zilei de ieri

n-am închis fereastra toată ziua

pasărea-ţesător intra-ieşea. lua cu ea pensule frunze uscate

rădăcini de stejari platourile de gresie clopoţeii pisicii

pâinea de pe masă

iar eu...eu nimic n-am păstrat pentru mine

Dumitru Tâlvescu - "Stăpân peste iluzii"

În volumul Stăpân peste iluzii, autorul îşi mărturiseşte propria nevoie de iubire. Poetul nu caută doar să primească această iubire, el încearcă să alunece pe ideea de zbor, să împrăştie apusuri, să fie câmp, să ia urma paşilor iubitei pentru ca, în cele din urmă, înflorind la tâmplele ei să se asigure că frumuseţea pasului în doi nu este o iluzie. Şi chiar dacă existenţa fiecăruia – şi a poetului însuşi - ascunde în ea o mulţime de iluzii, aceste iluzii, odată revelate, pot fi stăpânite şi plăcut metaforizate.

Iluzie

Se scutură împlinirile, ca iluziile,

Când soarele atinge moale, carnea ta

Mângâiată de priviri.

Mi-e gândul ca un cancer vindecat pe jumătate

În neputinţa de a fi ce-aş fi.

Melancolie

Îndoieli...tristeţi.

În ele stă ascunsă liniştea copacilor ce au ascultat fluierul.

În cărţile cu legende, iarba e uscată.

O furtună îşi poartă semnele pe urmele unor turme iluzorii. 

(Dumitru Tâlvescu, Stăpân peste iluzii, Deva, Editura Emia, 2010)

Andrei Caucar - "Poet găsit"

Andrei Caucar este un poet tăios şi, în acelaşi timp romantic. I-am citit cu bucurie primul volum de versuri. Deşi încearcă să ne impună imaginile violente ale unor realităţi care ne copleşesc, el sfârşeşte, în cele din urmă, să îndulcească totul. Temându-se de moarte, Andrei, un sicriu de versuri a scris. Aşadar, s-a asigurat. Neantul nu-l va înghiţi. Numele lui va fi pomenit. Este un plăsmuitor, dar unul care ştie că visătorul pierde totul în zori. Pe de altă parte, există în el gândul liniştit că, în timp ce noi, prietenii, îi vom citi cartea, el va fi plecat la zâne frumoase şi cărunte :). Aşadar acest deces al visului nu mai pare atât de „tragic”.

Acum, voi lăsa poezia să ne bucure..

Azi noapte s-au culcat în capul meu

După ce-au băut şi-au

povestit  prosteşte

spuneau că femeia din pod mă iubeşte

dar eu demult nu mai am pod nici cămin

în podul gării dorm...un somn de vin.

Pentru iubita mea ei dau cu zarul

Când intră ea se clatină cezarul

când trece ea se mişcă lumea-n hărţi

sar pietrele ce până ieri ţineau hotarul

iar scribii cad orbeşte peste cărţi

Realitatea e o scroafă bătrână

Mănâncă mult şi face prea puţini purcei

ea crede că mă duc – cu guiţaţii ei

nu vede nu aude e bine îmbuibată

deşi o bate mama

                        deşi o vinde tata

(Andrei Caucar, Poet găsit, Editura Măiastra, Târgu-Jiu)

Poetul găsit s-a eliberat de intima-i tristeţe în primul său volum...

Haiku

susur de ploaie.

prin pustiul înverzit-

mieii la păscut.

Revista "ROKU"

Au ajuns la "patru ani de activitate online". Redactorul-şef al revistei "ROKU", domnul Corneliu Traian Atanasiu, ne invită la o nouă lectură care, cu siguranţă, va tulbura inimile iubitorilor de haiku. 

În aceste vremuri, agitate şi pestricioase, petele de sensibilitate lirică sunt un adevărat balsam. Aşadar, vă invit la alinare prin lectură.

 

Folositoare bătăi de cap şi din revista "Magazin"...

Punctul de pornire

 ela roseni: coarne de cerb

Din pricina pustnicirii mele sper că nu mi-au fost sporite "osânda şi păcatul". Am îmbrăţişat pentru o perioadă tăcerea şi m-am robit clipelor de însingurare. Nu din vreun motiv de negare a lumii virtuale, nici din motive de urcare progresivă în vreo nemuritoare constelaţie a literaturii. Aşa a fost să-mi fie zbaterea: în linişte, în răsfăţ, printre cărţi şi manuscrise. Am trăit câtva timp sub semnul nelămuririlor, apoi sub semnul nehotărârii, am trecut şi prin "Creaţie şi frumos", apoi, îmi poate fi trecută în catastif şi o molipsitoare comoditate. Acestea au fost umbrele.

Aşadar, nimic incendiar. Nimic pentru care străzile "să se mire" (G.Naum). Doar un îndelungat  narcotic al adulmecării. Ştiu şi eu, poate ar trebuie să mă gândesc la o scriere: "Despre adulmecare". Da, da, mă voi gândi...DADA cu cele şapte manifeste ale sale...Iar din lampisterie voi alege acum un felinar cu arcuş...

"Felinarul cu arcuş" e un bun titlu de volum de versuri?

Paulina Popa "îmbrăcată în veşminte de cuvinte"

Fără un motiv anume sau poate că din cauza unor motive bine întemeiate - încă nu sunt pe deplin lămurită - o apăsătoare stare sufletească m-a ţintuit "morocăneşte" vreme de vreo două săptămâni. Revin: nici fizic, nici material şi nici spiritual nu a existat o cauză. Atunci?

Atunci nimic! "Fiţele" bioritmului! De ce să dramatizez!

Şi am primit "INVITAŢIA"! O invitaţie aşteptată...neaşteptată. Dar care mi-a "alimentat" lutul inert care devenisem. Bine, bine! Ceva tot am făcut. M-am refugiat (?) în lectură, multă lectură. Poate că fiecare îşi are partea sa de "uscăciune" temporară, temporală, atemporală? Mă rog!

Las la o parte introducerea şi prezint FAPTA! 

Angela Dumitru, Paulina Popa, Olivia Niţescu şi Gabriel Petric

Da! A fost o sărbătoare a poeziei! 

Printre altele, Paulina Popa a primit, în sfârşit, "ce a meritat": diploma de "Cetăţean de Onoare al municipiului Deva". A spus-o scriitorul Dumitru Hurubă.

Primarul Devei, Mircia Muntean, înmânează Diploma...

Şi, nu în cele din urmă, poeziei îi stă bine, cum altfel, decât în versuri...

AM VĂZUT CERUL!

 

ai strigat.

Apoi a venit înspre tine

ca o săgeată

şi te-a străpuns cu strălucire.

 

Cântai pe vremea aceea,

bucurându-i pe semeni cum puteai.

Dacă nu te-ai fi spălat la timp de toate relele,

ce interes ai mai fi stârnit, 

deplasându-te prin panica zilei

cu cântecul tău cu tot?

Într-o dimineaţă,

un înger a trecut prin tine,

iar tu ai văzut 

cerul.

şi george călinescu si critobul din imbros

Reuşit-am să dovidesc toată Istoria Călinescului şi rău nu-mi pare. Multe necunoscute s-or dezvălit şi pipăite cu gândirea lăsatu-s-au. 

Mintoase potriviri de limbă şi armonioase cânturi de lie-ciocârlie mi-or pătruns în ăle urechi. 

Şi după toate ăste lucruri conspiratoare întru înmintenire mai mare se făcu imboldu' să dau îndărăt şi s-o iau de la capăt cercetând cu de-amănuntul - mărunt ori fir cu fir - toate personagiile noastre scriitoare în toată splendoarea lor cuvântăcească (mi se trage de la "Codul Calimach").:)

*  

În toată ziua ce trecu tot cu cetitul mă potrivii. La bibliotecă. Cumpărai şi "Sfaturi pe întunerec: conferinţe la radio" a lui Nicolae Iorga. Cu reducere...Şi nu în cele din urmă, îl înviai pe Critobul...Îl adusăi şi-acasă...

amazoana română

Amazoană română. Pictură religioasă aflată într-o colecţie la Mănăstirea Bunea. (Preluare din Istoria literaturii române a lui George Călinescu, p.69)

Prezint cu link:

pre limba mea

1. e o zi dintr-aceea. o zi în care îţi scoţi fusta după ce/toată ziua ai purtat-o de dos. ai purtat ziua pe dos. acum o scoţi. cu toate culpele ei. aha! mi-a venit în minte "culpa" de la "consţiinţa culpei" (jaspers)

2. tu eşti la un capăt al dormitorului. eu sunt/undeva prin cartierul camdem/fiecare trage de câte un capăt al cerului/ghemul meu e de lut/ghemul tău - de nisip/niciun ghem nu este de vânt/nici tu/nici eu

3. o secure de piatră/un vas de argilă/notaţii de regie/s-a întunecat/părosul almas arde mentă/femeia lui şi-a prins pletele într-o scoică/de care trage/din greu.../din greu.../uf! marea asta nu încape-n ulcea/prima lecţie

4. prima temă de casă/descrieţi-o pe femeia lui almas

5. mâine îi pun pompon pisicii/din scară. să fiu a naibii/ de nu!/e o pisică unsă cu toate/alifiile/calmă/cumpătată/neruşinată/ştie cum să te privească atunci/când/din cutia poştală îţi-ridici-corespondenţa/ea ştie dacă e o veste bună/sau una rea/ori e o simplă factură/pisica scării - precacofonie voită - merită/o porţie de mâncare home-made

6. de la pisică/unitatea de gând se mută/pe câteva incertitudini/oare...?/oare...?/ajunge. nu mă încumet/să-mi vâr ochii/prin lăuntrurile tale/să-ţi las şi ţie/ceva

7. deja te-ai avântat/iar eu/nu mi-am folosit încă toate argumentele/:)/nu te mira/ne-am jucat de-a cocorii până/ne-am rătăcit printre sintaxele apusului

A venit momentul

Mă sufoc! Mă copleşesc manuscrisele (de hârtie) şi documentele (.doc). A sosit momentul să deretic.

A sosit momentul să tulbur somnul atâtor cuvinte care îmi par acum...nepotrivite. Ochii le văd, mintea le studiază, inima le deplânge, scribul, scribul se pronunţă, dă sentinţa. Fiecare pagină evocă întâmplări, clipe. De aceea e greu. Acele peripeţii ale fiinţei în devenirea ei vor adăsta undeva, în "cache"-ul întregului meu.

 Zicând aceasta, mă pregătesc sufleteşte. În sfârşit, pentru o vreme, mă voi pierde într-o mare negura albă. Aşadar, absentez din nou...:)!