ies din relieful privirii

poemul salvator XXII

„un privitor este omul” (georg trakl)

am ajuns la primul finiş după cum mă anunţă un bărbat

cu sufletul ocupat

şi se pare că am ieşit basma curată după ce mi-am părăsit umbra

care le sărea tuturor în ochi

e o toamnă cu bursele căzute zilnic

bine că din miezul lucrurilor ies sondaje optimiste

despre producţia de vin

peste care alunecă priviri sclipitoare

şi buze obraznice

tocmai în momentul în care doamnele îşi scoteau blănurile

din şifoniere

vulpile s-au strâns în pădure şi-au lepădat bikinii

şi-au tăbărât pe urs pentru că le-a făcut vedete

vânate de toate industriile

- am văzut la ştiri - jur pe mormanul de frunze uscate

că şi-au ras blana şi s-au declarat voluntare ale grinpisului

nu sunt statornică dar am remuşcări

atunci când îmi pierd câte o seară ronţăind chipsuri şi

am gustul neînţelesurilor pe care nu le poţi privi în ochi

atât sunt de îngropate în ierburi modificate genetic

astăzi sunt leneşă îmi cedez uşor coapsele

ne împărtăşim din gustoasele trupuri doar

cât să nu moară de foame usturimile din noi

apoi ne desprindem petală cu petală

în câte un vis înşirat precum cele trei ceasuri bune

topite pe limbă

mă plimb fără rost

prin cele două văi ale unui tatami japonez

sunt desculţă tălpile îşi potolesc setea din gheaţa

pe care ai avut grijă să o cumperi

pentru a-mi fugări ultimul raţionament

împotriva surpării în desfătările terapeutice

ale patului tău

Deva, 27 octombrie 2008