(poemul salvator XXIV)
doar e ultima zi din luna dragă inimii mele
iar îngerul mierlelor mi-a dat întâlnire în parc
- v-o dezvălui -
în miezul zilei printre frunzele care-au izbit asfaltul
cu greutatea lor în aur
în oraş se leapădă încet hainele de vară târzie
însă tot răsare câte-un buric de fată cu
cercelul scânteind sfidător
doamne! câţi ochi îi cad în capcană!
căldura nu şi-a pus capăt zilelor
cel puţin pe la prânz îţi primeşti porţia şi
dintr-odată toată hărmălaia din jur capătă înţeles
lumea nu ia în seamă criza financiară internaţională
cu razele soarelui între dinţi viaţa se degustă din plin
mă simt în largul meu
tocmai am zâmbit zecilor de zâmbete care trec pe lângă mine
coapsele mele au prins să zboare
spre întâlnirea cu îngerul
căruia i s-a cam urcat poezia la cap
şi nu-i pot intra pe sub piele
fără un poem salvator lipit de suflet
îl găsesc pe înger uşor cherchelit
umblând desculţ şi cu chef de vorbă
ce să zic! de când au coborât în pivniţele oamenilor
nici în îngeri nu mai poţi avea încredere
se omenesc, ei, îngerii
Deva, 31 octombrie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu