poemul salvator - XI
să-ţi faci reşedinţă într-un arbore de apă precum o
nimfă elenă. să nu-ţi poţi atinge iubirea precum auria
floare-soarelui. iată un poem al neîmpăcării. un poem
greu de dus la sfârşit...
***
de sub bretonul zburlit doi ochi alunecă spre nasturii cămăşii...
bărbatul i-a surprins. i-a prins în cadrul pofticios al buzelor lui
femeia îşi muşcă buzele. glossul trandafiriu se desprinde petală cu
petală. are gust de dulceaţă de trandafiri. bărbatul captiv precum
un fluture ademenit de o floare carnivoră alunecă prin lujerul
întunecat. în aer rămâne ecoul unui flaut înfundat...
***
designerul acestui amurg are idei îndrăzneţe. priveşte în jur apoi
clipeşte din ochi. un curcubeu sidefiu pluteşte printre oameni printre
clădiri. printre antene un cocostârc ţipător îşi verifică ciocul roşu
metalic. pe crestele norilor îngerii scot fulgere din nări. artificii
ornamentale. sâni jucăuşi satinaţi se prind de versurile poeţilor.
allegreto cu arcuşul pe sfârcuri...
***
de fiecare dată când vine dimineaţa trag la sorţi între demon şi
înger. apoi toată ziua umblu uşor aplecată pe-o parte. azi am ales
demonul pentru că vreau să-mi răsfăţ numai simţurile. ies în stradă
fluierând de sub pălăria de soare. din rochie-mi atârnă ramuri de
salcie. nu plâng eu. îndărătnica nimfă tocmai a păşit pe asfaltul
încins. nu cunoaşte câte lame de cuţit poartă lumea asta...
***
îngerii au izvoarele lor de unde să bea apă. fericit poetul care
găseşte un izvor al îngerilor. din izvorul îngerilor pot bea apă şi
nimfele spăşite. îngerii le-mbracă în haine verzi. le înalţă cetăţi la
poarta sufletelor. acolo trăiesc ele precum se cuvine. muze pentru
cei care scriu psalmi după ce şi-au cuminţit carnea...
***
de obicei nu-mi întind aripile până când nu ştiu cât de sus au ajuns
imnurile care să le reprezinte. deocamdată cobor cu liftul beau frappeuri
port bluze mulate. aştept complimente.vânez declaraţii de dragoste
Deva, 20 iulie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu