poemul salvator - V
începutul este deprimant. eroina principală se năpusteşte pe scenă
hainele de femeie de stradă îi sunt sfâşiate. se prăbuşeşte cu mâinile
arămii întinse către public. în abisul sălii se aude un bâzâit de albină
un ţipăt scurt pe scenă. în sală - două ţipete. rezumatul unei nopţi de
iulie în doi.
***
pe acest drum ajungem spre locul fugarelor desfătări
o criză subită de pasiune pune stăpânire pe simţurile noastre
pântecul meu e conciliant îl săruţi tresare se retrage revine
braţul tău stâng este un diplomat desăvârşit a coborât pe
şira spinării spre talie. i-am făcut o bună primire.
ne-am întovărăşit pentru a ne bucura de jocurile valurilor
de căldură transformate în pulbere de flăcări mistuindu-ne.
clipele pătimaşe se dobândesc din ce în ce mai greu
nu vreau să şchiopătez pentru că nu l-am ascultat pe nichita
mai bine sărută-mi ambele călcâie cuprinse de gânduri negre
sărută-mi căuşul palmei în care am strâns un cârd de flori
de muşeţel
***
înainte de a începe să bat cîmpii înot în pielea goală pe cearşaf
ţânţarul râde pe ascuns. uite la ea. îşi expune şesul celulitic. bat
câmpii(le). până le sar greierii de pe greieruşe. cîteva stele au (ră)sărit
speriate. le-oi fi stricat taifasul cu fragilul comet cu o coadă
albicioasă ondulată fost sex-simbol cosmic. acum pudel de
ceramică în vitrina doldora de kitchuri
***
acest bărbat iute de mână m-a dezbrăcat/degetele i se zbenguie
ici-colo. pe la subraţ lăsând urme de scrum/ desenează cercuri la/
baza gâtului lacuri/ m-a împresurat cu munţi torturători de/
voluptate/ am un puls duşman/ neastâmpărat/ bărbatul mi-a pătruns
în simţuri pişcător/ precum o aşchie de hard-rock/ precum un tanc de
luptă/ zdrobindu-mi trufaşele coapse/ acest bărbat/acest bărbat este
le chef d’orchestre al trupului meu
***
mă întorc de la el. arăt precum o bucată de staniol mototolită. strălucitoare.
mototolită. cu monogramele săruturilor fumegând pe glezne. mă ciupesc de
obrazul citronat. bat clopotele pe sub piele. deşucheat. şchiopăt de
piciorul stâng. şontâc-şontâc îmi car în spinare ziua. ce zi! scurtă.
neîndestulătoare. abia mai bat din aripi. în cameră două ţipete. sună
telefonul. sună mobilul. în cele din urmă dragostea a redus la tăcere
Deva, 6 iulie 2008
2 comentarii:
bravo Marinelas,
ai scris o poezie fantastica,
chiar asa nici un comentariu?!
sunt uimita, in plus imi spun
nu mai e de actualitate, suna
doar mobilul acum :-)
P.S. incearca RDS: sa te verifice
daca esti intr-un imobil de-al lor
poti face un contract "gratuit"!
iti explica ei... astept vesti,
brava Carra
aloooooooo
Trimiteți un comentariu