(poemul salvator XVII)
se prea poate să îmi placă acest început liniştit de zi...
e sfârşit de septembrie. în sfârşit am îmbrăcat pulovărul irlandez
mi-am spus: „să nu iubeşti e un păcat capital”. am iubit.
nu se ştie niciodată cum sunt franjurii de furtună. te lovesc şi
rămâi neiubit. aşa
cu un păcat capital după tine
împărtăşeşte-te din iubire şi
renunţă din când în când la grădina pură din jurul tău
construieşte măcar un loc pentru desmierdări păcătoase
altfel cum vei şti să te supui unui dialog plin de
negocieri între tine şi sfinţi
dacă ai ales sfinţenia vei fi sigur de liniştea mântuirii
însă fără să te bucuri copilăreşte de micile bucurii pământeşti
lăsate la îndemână doar câţiva ani dintr-o veşnicie
***
viaţa mea stă pitită după versuri. citeşti şi, gata
mi-ai aflat unele taine. viaţa unora stă pitită după
dopuri de whisky. asta ştiu despre tine. viaţa unora stă pitită
după curentul „emo”. şi aşa mai departe
viaţa fiecăruia stă pitită şi în dosul vitrinelor unde se stabilesc
preţurile. nu fiecare are un preţ? greşit! preţul unora este chiar sfinţirea
„tu pe ce te vinzi?” . „eu? doar pe mântuire!”. este preţul suprem şi
cu cel mai bun câştig! doar calitatea pentru a te vinde pentru mântuire
e cel mai greu de obţinut...
***
uneori m-am lăsat învârtită pe degete
îmi lăsam ciucurul naivităţii la vedere şi
mă plimbam ţanţoşă pe stradă. în jurul meu începeau
să mişune pungaşii. iaaaaaaa
spuneţi-mi care a fost păcatul meu? să fi fost cel al provocării?
am profitat de buna-credinţă a şmecheroşilor şi
am adunat multe păcate de soiul ăsta!
iertate să-mi fie foloasele!
***
ştiu că sunt neştiută între oameni. că nu sunt vedeta
niciunui show stârnitor de interes naţional dar
sigur am stârnit doi îngeri care-mi stau în preajmă
fiecare cu interesul lui!
credeţi că îngerii buni sunt dezinteresaţi? dacă ai găsit
răspunsul la această întrebare nu vei mai cădea pradă
farselor îngerilor frumos coloraţi şi strălucitori!
***
nu mă regăsesc printre ştirile mondene însă
mediafaxul cosmic mă aminteşte într-un buletin poetic
îmi pun ştirea în poşeta chic
aşijderea paşaportul poetic
nu se ştie niciodată unde voi întâlni faţă în faţă yin-ul şi yang-ul
îmbucându-se
iar eu fi-voi fără document de recunoaştere...
Deva, 24 septembrie 2008
5 comentarii:
Bine te-ai mutat in casa noua! Ma tot gandesc ce cadou ar fi mai potrivit. Poate cateva cuvinte din gradina lui Emil:
"Vai, m-am îndrăgostit de-un ciupercuţ
Care se gîdilă şi-mi cade între labe
Şi-mi spune: Vrei cu botul să-mi asmuţi
Simţirile ce-ţi sînt de-acuma roabe?"
Mulţumesc pentru cadou! :)
Nu am să-i uit nici pe cei de pe weblog, of course! I-am luat după mine în blogroll...
Ha! Am constatat că pe tine te pierdusem între bloguri...Te-am recuperat :))
@marinela, am trecut sa-ti las adresa mea de-aici. Trec si eu cand pot...
Aici e mai liniste, lipseste mahalaua si scandalul de dincolo. Sunt bisericute, sunt oameni frumosi, timp sa ai la dispozitie. Pe WordPress e la fel, eu am zile intregi cand nu citesc nimic. Seara sau in week-end mai recuperez.
Iti doresc numai bine si nu abandona de tot coltisorul de pe WB, e asa de cald acolo...
Pentru linişte şi eu, green!
Şi pentru că funcţiona greu...
Şi pentru altele...
Însă da, voi mai trece pe acolo..:)
Trimiteți un comentariu