patologie lirică
28 de poze lila
- prima parte -
(în toate pozele sunt privită pe furiş)
un pat plin cu manuscrise. cotrobăi printre hârtii după gândul preferat. ninsoarea dă năvală în cameră. oamenii de zăpadă se aşează în jurul meu pe cearşaf. în chenarul de cerneală
împotmolită într-o băltoacă cu nămol cauciucos. din lumina zilei decupez cuţitaşul pentru ajustat umbre. un cocor mă decupează cu pliscul din nămol
sar în sus de bucurie. am reuşit să stau frumos pe scaun în timp ce pe mosor se-nfăşura cenuşa...
am tălpile teribil de roz. din cauza tălpilor mele teribil de roz s-a epuizat culoarea. a nu se căuta o viaţă roz' sau în roz
după patruzeci de ani am fost lăsată în pace. iată o fericire cumplită prin care navighez scriind
m-am întregit după ce le-am dezintegrat pe toate
din această poză plec la biserică. e duminică. îmi ling buzele sufletului. de poftă...
eu. tu. pass
sunt într-o mansardă înconjurată de pensule. Mansarda e plină de o mulţime de pensule plus una
decolorez apă
din călimară am urcat în avion. m-au prins. am lăsat urme...
cineva a citit de pe fruntea mea reţeta pentru linişte.
la drept vorbind aici e un truc. încă nu mi-au crescut aripile...
orişicâţi îngeri am încerca să prindem în poeme tot nu vom afla nimic despre pomul vieţii...
4 comentarii:
Stihurile 1 şi 14 amintesc câte ceva:
zăpada aşteptată şi pomul vieţii. Presupun că în împărăţia cerurilor este iarnă perpetuă. Măcar în sectorul pentru siberieni...
Sper ca cei care "au trăit" ierni grele să găsească un rai călduros...
Fain genul asta de poezie-confesiune
nuclearr, sper să nu spun mai mult decât ar trebui...:)
Trimiteți un comentariu