şi george călinescu si critobul din imbros

Reuşit-am să dovidesc toată Istoria Călinescului şi rău nu-mi pare. Multe necunoscute s-or dezvălit şi pipăite cu gândirea lăsatu-s-au. 

Mintoase potriviri de limbă şi armonioase cânturi de lie-ciocârlie mi-or pătruns în ăle urechi. 

Şi după toate ăste lucruri conspiratoare întru înmintenire mai mare se făcu imboldu' să dau îndărăt şi s-o iau de la capăt cercetând cu de-amănuntul - mărunt ori fir cu fir - toate personagiile noastre scriitoare în toată splendoarea lor cuvântăcească (mi se trage de la "Codul Calimach").:)

*  

În toată ziua ce trecu tot cu cetitul mă potrivii. La bibliotecă. Cumpărai şi "Sfaturi pe întunerec: conferinţe la radio" a lui Nicolae Iorga. Cu reducere...Şi nu în cele din urmă, îl înviai pe Critobul...Îl adusăi şi-acasă...

amazoana română

Amazoană română. Pictură religioasă aflată într-o colecţie la Mănăstirea Bunea. (Preluare din Istoria literaturii române a lui George Călinescu, p.69)

Prezint cu link:

pre limba mea

1. e o zi dintr-aceea. o zi în care îţi scoţi fusta după ce/toată ziua ai purtat-o de dos. ai purtat ziua pe dos. acum o scoţi. cu toate culpele ei. aha! mi-a venit în minte "culpa" de la "consţiinţa culpei" (jaspers)

2. tu eşti la un capăt al dormitorului. eu sunt/undeva prin cartierul camdem/fiecare trage de câte un capăt al cerului/ghemul meu e de lut/ghemul tău - de nisip/niciun ghem nu este de vânt/nici tu/nici eu

3. o secure de piatră/un vas de argilă/notaţii de regie/s-a întunecat/părosul almas arde mentă/femeia lui şi-a prins pletele într-o scoică/de care trage/din greu.../din greu.../uf! marea asta nu încape-n ulcea/prima lecţie

4. prima temă de casă/descrieţi-o pe femeia lui almas

5. mâine îi pun pompon pisicii/din scară. să fiu a naibii/ de nu!/e o pisică unsă cu toate/alifiile/calmă/cumpătată/neruşinată/ştie cum să te privească atunci/când/din cutia poştală îţi-ridici-corespondenţa/ea ştie dacă e o veste bună/sau una rea/ori e o simplă factură/pisica scării - precacofonie voită - merită/o porţie de mâncare home-made

6. de la pisică/unitatea de gând se mută/pe câteva incertitudini/oare...?/oare...?/ajunge. nu mă încumet/să-mi vâr ochii/prin lăuntrurile tale/să-ţi las şi ţie/ceva

7. deja te-ai avântat/iar eu/nu mi-am folosit încă toate argumentele/:)/nu te mira/ne-am jucat de-a cocorii până/ne-am rătăcit printre sintaxele apusului

A venit momentul

Mă sufoc! Mă copleşesc manuscrisele (de hârtie) şi documentele (.doc). A sosit momentul să deretic.

A sosit momentul să tulbur somnul atâtor cuvinte care îmi par acum...nepotrivite. Ochii le văd, mintea le studiază, inima le deplânge, scribul, scribul se pronunţă, dă sentinţa. Fiecare pagină evocă întâmplări, clipe. De aceea e greu. Acele peripeţii ale fiinţei în devenirea ei vor adăsta undeva, în "cache"-ul întregului meu.

 Zicând aceasta, mă pregătesc sufleteşte. În sfârşit, pentru o vreme, mă voi pierde într-o mare negura albă. Aşadar, absentez din nou...:)!

Elena nu mai e frumoasă...

Nu am plecat spre Bucureşti şi îmi pare rău! Îmi pare rău pentru că după ultimele declaraţii ale limbutei Udrea am simţit, uite aşa, furnicături în palmă. Ah, nu spui de ce că e cu violenţă! Îmi amintesc de anul 2004 şi de Alianţa D.A.

Bucurie, pupături şi cu cine vrei şi cu cine nu, şi unde vrei şi unde nu, mă rog după posibilităţile morale ale fiecăruia. Un coleg de serviciu, de altfel frumos şi plin de sine, o ridica în slăvi pe madama cu pricina. Eu, femeie invidioasă, aveam aşa un al 'şpelea simţ că unde e frumuseţe multă ar putea să fie şi un bulbuc de venin. Nu o aveam la inimă şi gata! Deschid io gura şi-i dau drumul porumbelului! Uuups! Ce mi-au auzit urechile! Că aşa suntem noi femeile, când e una mai frumoasă nu avem loc de ea. Că e deşteaptă şi sexy (?), că e nevoie de femei frumoase în politică pentru că sunt "bune" pentru imagine atunci când sunt trimise în diverse "misiuni" de "cucerire" ale unor potenţiali investitori! Că nu-mi dau io seama cât este de important să ai femei frumoase în politică!

Sincer, m-am simţit extrem de oropsită! Înseamnă că niciodată nu voi fi o bună politiciană! Nu sunt urâţică, însă nu mă pot pune nici cu ileana-cosânzeana udrească şi nici cu rubiconda Anastase. Şi, în naivitatea mea, credeam că alte cele sunt necesare în activitatea asta.

Au trecut anii! Colegul meu este acum penelist până în măduva oaselor. Despre discuţia noastră nu îşi mai aduce aminte. Cel puţin aşa pretinde şi asta mă pune pe gânduri.  Elena nu mai e frumoasă, Elena nu mai are abonament la mulţi dintre susţinătorii din 2004. Dar nici nu mai are nevoie!

Acum Elena analizează "dacă acţiunile de stradă din ziua moţiunii de cenzură pot fi stopate prin mijloace legale". Iar mijloacele legale sunt cele pe care le-aţi urmărit astăzi la televizor: insulte la adresa celor care vor să participe la miting, sindicalişti întorşi din drum, presiuni  şi ameninţări împotriva celor care vor să-şi ia învoire pentru a fi alături de cei nemulţumiţi...Ce mai, dictatură în desfăşurare! Unde mai pui că  "Preşedintele Sindicatului Naţional al Poliţiştilor, Marian Gruia,a anunţat că ministrul Administraţiei şi Internelor a semnat un ordin care stabileşte alarma de gradul zero la nivelul Capitalei şi de gradul 1 la nivelul întregii ţări pentru ziua de miercuri."

Şi ştiţi ceva? Eu cred că mulţi dintre români nu au deschis ochii nici acum! 

-------------------------------------------------

P.S. Am trimis aproape 120 de e-mail-uri având ca subiect "Votaţi moţiunea!" domnilor deputaţi. Şi iată ce am primit ca răspuns: [ postmaster@cdep.ro - delivery status notification!]. Au blocat mesajele!

"Haiducii de la sindicate", ProTV-ul şi moţiunea de cenzură

Aşa-mi trebuie dacă mă uit la televizor! Mă aleg cu o seară proastă! "Butonam" şi am dat peste emisiunea  ProTv-ului, "România, te iubesc". Titlul reportajului: "Haiducii de la sindicate". Reportajul - supărător şi aparent "echidistant".  

De ce mi-a "picat" totuşi greu? Din cauza momentului ales: parcă se "pune" de-o moţiune de cenzură prin 27  octombrie, nu? Iar sindicatele au anunţat că 80 000 de participanţi vor protesta în ziua cu pricina! 

ProTv-ul chiar iubeşte România? Probabil, însă fără români în ea.  

------------------------------
Că tot citeam despre "deruta în faţa viitorului" şi "destrămarea conştiinţei comunitare" imaginate de Karl Jaspers în "Texte filosofice".


------------------------------

Sorin Ovidiu Vântu predică "unitatea naţională" - din punct de vedere financiar - la emisiunea "Vorbe grele"

Ce ar trebui să înţeleg din asta? Să dau ţării 25% dintr-un amărât de salariu pentru a "pântecoşi" un buget care este el însuşi "gaura neagră" a României? Mai degrabă cred că domnului Vântu i s-a sugerat să "ne pregătească" pentru alte şi alte "jăpcuiri" ale veniturilor...

Unitate naţională, da! Însă după ce sunt "scărmănate" bine de tot averile ilicite. Auzi! Spunea Predoiu cândva că averile ilicite să fie impozitate! N-ar putea fi confiscate, iar posesorii să dea niscai declaraţii pe la "organ"? Doar sunt ilicite, nu?

De fapt, cui spun io toate astea? Milioanelor de nemulţumiţi care îşi strigă necazurile în stradă?

whisky, păsări şi albine

luna aceasta are frumuseţea ei

din paharul cu whisky zboară prigorii

zimbrii aleargă prin câmpia verde a ochilor lui

iar eu ţin în mână monede înscrise cu cele

zece porunci

pe care le închid în sertarul cu bufniţe din argilă aurie

acum că ai venit tu

s-au ascuns şi albinele în cărţile de tarot

ale necunoscutei prezicătoare

care a bandajat cu râsul ei vindecător 

călcâiul lui ahile

cel căutat de toată lumea

în pădurile de gesturi mitice

ale persefonei

mă săruţi pe umăr. el saltă duios

îşi ascunde aripa de prepeliţă abia ivită dintr-o

etichetă pe care este trecut preţul fiecărui vis

citim despre berze: în trecut

exista credinţa că berzele tinere

le susţineau pe cele mai vârstnice în timpul migraţiilor

ah! până şi berzele au povestea lor la masa fericirii

până şi berzele se bucură de glorie şi

mai au demnitate!

hai! ia-mă de mâna fără aripă

poate ne vor înconjura lişiţe crescute în piramide şi

ne vor rima buzele măcar

pe marginea paharului

cu whiskey

jurnal de stare

am văzut cu ochii mei/ploaia de aur din pântecul frumoasei danae/dar n-am crezut ce am văzut cu ochii mei/am văzut un grifon şi o grifonă muşcând din piersicile unui portocal/dar n-am crezut ce am văzut cu ochii mei/cu toate acestea/în cerul gurii am simţit gust de piersici şi de portocale/iar după nouă zile/tu stăteai în faţa mea/cu ochii tăi de aur/furându-mi însemnările/din jurnalul în care/am fost fericită/

*

există zile în care mă întorc din lumea largă ca dintr-un deşert/adică simţind că am fost prinsă în iţele unei viziuni fără raţiune.

*

cât îşi dorea goethe să zboare...

*

lucrurile sunt aşa cum par, cum ne apar sau cum sunt?

*

Tot goethe: "Cu câtă grijă suntem educaţi în tinereţe! Ni se cere să lepădăm ba una, ba alta din proastele noastre deprinderi, or, tocmai asemnea deprinderi sunt, de cele mai multe ori, tot atâtea organe care îl ajută pe om să treacă prin viaţă. Cât de insistent este sâcâit copilul la care se observă o scânteiere de vanitate! Dar ce creatură jalnică devine omul când leapădă orice vanitate." (Scrisori din Elveţia)