Se afișează postările cu eticheta deva. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta deva. Afișați toate postările

vineri, 6 ianuarie 2012

Paulina Popa - "vâsla de ametist. cartea grecia. jurnal liric"

Fiindu-mi şi prietenă – îmi place să cred asta; de ce n-am fi – şi editoarea care m-a „lansat” pe orbita deschisă a poeziei, cineva ar crede că nu pot fi obiectivă în ceea ce priveşte „tratamentul” aplicat textelor Paulinei.
Nu cred că se va supăra dacă voi strecura aici o mărturisire: când am citit volumul „Cu mâinile în flăcări” (1991) abia am simţit o pâlpâire în minte. Mi-am zis atunci că Paulina Popa scrie frumos, dar izvoarele curg încă liniştite la vale; n-au stat în loc.

Volum cu volum, Paulina Popa îşi regenera textele, deschidea şi închidea porţile universului, experimenta, căuta, încerca. Până când, într-o zi, începând cred cu volumul „Ghilotina sinelui”, bum!, am strigat: „U-ha! O carte de poezie...atotcotropitoare.”  Mi-a plăcut mult şi titlul.

Acum versurile ei sună cam aşa: „Ziceai:/Obiecte de sare se sparg în jur/şi ce minune persistă/în spuma transparentă/în care soarele se încrucişează/şi scapără-n nisip.” (Fericirea, vâslă de ametist, p.5)

Sau: „Apele se frământă,/ridică valuri de culoarea istoriei,/scot la iveală monştri cu cap de om,/ şerpi de apă,/aceia care mănâncă gândurile noastre,/ale tuturor,/ stânci mari şi focul negru/ din miezul pământului.// Apele se zbuciumă,/ ridică peşti.” (Lumina Domnului, p.7)

Nu am de gând să scriu o recenzie. E doar o scurtă prezentare de carte.

(paulina popa, vâsla de ametist. cartea grecia. jurnal liric, deva, editura emia, 2011)

Un poem din acest volum îl găsiţi aici...
Dacă aveţi timp citiţi şi postările mele de astăzi de pe blogul foiţe devene şi absolut obişnuit