Se afișează postările cu eticheta volanase cinice. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta volanase cinice. Afișați toate postările

vineri, 5 februarie 2010

Iaca ce mai poznă!

            
             Măăăăi oamenilor! Nici nu ştiam că "mogulul" Dan al lui Voiculescu fost-a "colaborator" al Securităţii! Da' no, amu o primit şi "foaia" hotărâtoare. La conducere nouă, colaboratori "noi". Io citii asta ici  'şa. Vaaaai, am rămas mută de uimire! D'aia scriu, că nu mai pot vorbi. Dac-0 mai ajunge vreodată PSD-ul la putere ş-o fi tot în bună  relaţiune cu PC-ul, sigur-sigur  şi indiscutabil şi Traianului îi va fi atârnată tinicheaua de coadă (că şuviţă nu mai are).  Atunci  din nou voi rămâne mută de uimire. Aaaa! "Să-ţi fie ruşine, Dan Voiculescu!"

            Şi după ce mă garnisii cu atare ştire mai că-mi venii cheful să vă spui ce băgai azi la cap, adică despre lecturile zilei:

  1. Bogdan O. Popescu - Poemul de gardă (integral);
  2. Corneliu Porumboiu - Poliţist, adjectiv (integral);
  3. Biblia ortodoxă - Miheia (integral);
  4. Presa;
  5. 10 Bloguri:nuclearrr (901-892), vlad (moralis), viorica (secretele palatului), pamflezistul (udreacatist, mututramină), jurnalul anei (friday flowers), carra (mi-a revenit inspiraţia - "mişto"  pour moi), ioan usca (indicii anatomice 1,2, 3, 4), vaca verde (despre rutina zilnică de blogger), ddanette (creaţie), cella (poeme la patru mâini...).

La inchiderea ediţiei să-l adăugăm pentru sporire pe Ulise al lui Zamfir :)!

    vineri, 23 ianuarie 2009

    Un guguştiuc cu porumbelu-n guşă

    A fost odată ca niciodată un Guguştiuc plin de încredere în sine şi cu multe "succesuri" în multe domenii...

    Şi-a băgat el aripile ba prin presă, ba printr-ale comunicării, ba s-a aciuat pe lângă Marele Corb....

    Marele Corb îl crescuse cu ce avea el mai bun în cămara Marii Administraţii şi, după o vreme, îl avansă din funcţia de consilier al Său în cea de MaiMare al SIE (Serviciul de Informaţii Externe). E drept! Înainte vreme, Guguştiucul şi cu soaţa sa fuseseră devotaţi - cioc şi aripi - Marelui Corb. Aşa că nu avem nimic a-i reproşa Marelui Corb care-şi adună împrejuru-i crema credincioşilor Săi.

    Guguştiucul dăduse dovadă de mare isteţime, da' numa' pentru o scurtă perioadă de timp. Crezând că a ajuns pe culmile gândirii şi înţelepciunii păsăreşti, Guguştiucul a început să-şi piardă raţiunea şi, prea relaxat de la multele laxative pe care ţi le dă Puterea, s-a îmbolnăvit, destul de rapid, de purgativită verbală. Boală pentru care s-a văzut obligat să-şi prezinte demisia de MaiMare al SIE.

    Nu s-a învăţat minte atunci şi, la numai doi ani de la păţitura cu pricina, Guguştiucul din povestea noastră scăpă din nou un porumbel din guşă (se vede treaba că are o fermă de porumbei pe dinăuntru său): el a afirmat că Marele Corb ştia - utilizând metoda interceptărilor telefonice ilegale - ce vorbesc alte păsări, mai ales dintre cele de pradă, din Imperiul Său. Lucru necreştinesc. Pardon, nepăsăresc! Sau, totuşi, necreştinesc?

    Marele Corb s-a înfuriat şi a asmuţit asupra Guguştiucului, crescut cu miez de nucă şi cozonac, niscai păsări cu rol de acuzatori: Guguştiucu' ori probează ce-a guguruit, ori va fi trimis în instanţă. Aşa, în paranteză fie (s)pus, Marele Corb al zilelor noastre este mult mai răzbunător decât fostu'. Acela prefera să-i numească "prostănaci" pe cei mai săraci cu duhu'.

    Spre sfârşitul poveştii, trântesc şi eu o părere: chiar dacă nu mă dau în vânt după caracterul 'mnealui de crezut îl cred pe Claudiu Guguştiuc.


    vineri, 9 ianuarie 2009

    Puţin Putin

    Tare mai clocoteşte lumea asta de-o vreme-ncoa. Amu-i criză, amu nu-i gaz, amu s-aruncă bombe dintr-o parte-n alta! Curat, nebunie!



    Numa' -nainte de Crăciun, la Moscova, nişte mahări au pus de-un „cartel” al gazelor. S-au adunat la masa lu' Putin ăl Groaznic reprezentanţii a 12 state exportatoare de gaze naturale şi or stat ei precum ăi bătrâni cu fruntea-n palme, ş-or judecat şi le-o ieşit un nume: Forumul Ţărilor Exportatoare de Gaze. În variantă internaţională: Gas Exporting Countries Forum, adică, pe scurt: GECF. Băgaţi-vă bine-n cap ist nume pen' că de la-nfiinţare Occidentului îi cam tremură izmenele ăle fine.




    S-or apucat ei, occidentalii, de monitorizat. Pare-se că, în ultima vreme, ăsta-i rolu' Occidentului: tot cu monitorizarea. Cre' că tre' să s-apuce de muncă, să iasă pe tarla, să vază cum stă treaba, cu adevărat, în lume.




    Da' să revin la temă. Putin o invitat gaşca de găzari la Kremlin, le-o dat, noa, votcă de-a rusească, or bătut un kazaciok şi-or făcut-o. Dacă unii au OPEC (Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol), alţi de ce să n-aibă, naibii, GECF?




    Occidentalii, cam umflaţi, cam cu bombăneală.




    Aveau şi de ce. Premierul rusnac, Vladimir Putin, s-o dus acasă, o dormit, numa' el ştie ce-o visat, s-o trezit, ş-o dat cu apă pe faţă ş-o anunţat „niet” gaz!




    Aşa, ca o dovadă de mare „prietenie” ruso-română – numa' el ştie cu ce scop – Putin a declarat că, noa, el nu-i împotriva „participării României la construcţia gazoductului South Stream”. Şi ne-o zâmbit drăgălaş, ca la nişte puiuţi.




    Io nu ştiu care vorbă-i de aplicat în situaţia aiasta: „ Fă-ţi prieteni noi, da' nu-i uita pe cei vechi”, ori „Vicleanu' făgăduieşte, nebunu' trage nădejde”?


    Dumneavoastră ce credeţi?



    vineri, 12 decembrie 2008

    Chiar cu preţul „ruşinii”

    Într-o vreme credeam că politica se calculează pe o tablă de şah. Într-un târziu am înţeles că nu este aşa: politica este un joc de cărţi. Se joacă în funcţie de cărţile care-ţi "vin la mână". Onorabilitatea politicii este un mit. Putem vorbi de o asemenea calitate numai individual.



    Nu am pretenţia că mă pricep la politică. Ea, politica, şi eu, nu suntem compatibile. Când eu spun A, ea decide B; politica este agresivă, eu sunt paşnică şi împăciuitoare.



    Însă mi-a trecut prin minte o idee şi până nu v-o împărtăşesc simt că nu pot înghiţi cozonac de Crăciun. Iar eu îmi merit cozonacul pentru că am ţinut post. Mă rog, postul culinar. De înjurat am înjurat în ziua alegerilor. Am şi minţit de vro două-trei ori. Am minţit pentru că trebuia să încurajez pe cineva; au fost minciuni „bune”.



    Să revenim la năstruşnica mea idee.



    Se făcea că PNL-ul intră la guvernare. Adică, peneliştii au plătit preţul ruşinii, au renunţat la orgoliu şi la verticalitate şi au acceptat, cu mici obiecţii, propunerile PDL-ului. Ajunşi la Putere, alături de PDL, voinicii PNL-ului îşi permit să aibă şi poziţie şi opoziţie. Dacă nu place PDL-ului, peneliştii pot oricând să treacă în Opoziţie. Dar după ce au ajuns la Putere. Ce, ei nu au avut un guvern minoritar? Şi s-au descurcat. Guvernul PDL-ist rămâne minoritar.



    Să analizăm ideea. PLD şi PNL - la putere. Nu se înţeleg. PNL-ul trece în Opoziţie unde este şi PSD-ul. Opoziţia este puternică, PDL-ul nu poate face ce vrea. PSD-ul nici el, nu e la Putere.



    Nu sunt de acord că PNL-ul ar putea fi „canibalizat” de către PDL. Din contră, ar avea şansa trecerii în Opoziţie de pe poziţii mari. Aşa, nu au ales Opoziţia decât de nevoie. Au dat dovadă de slăbiciune.



    Dacă politica tot e „curvă” trebuie să o baţi cu propriile ei arme: să fii mai „curvă” decât ea. O „curvă deşteaptă”.


    vineri, 5 decembrie 2008

    Un ambalaj mare pentru o acadea mică


    Îmi amintesc, din copilărie, cum mă uitam lung după un dom' profesor – de altfel, dascăl de ispravă – care purta servietă diplomat. Atunci când trecea, ocoş, prin faţa caselor sătenilor din satul meu, aceştia îşi dădeau coate râzând. De ce? În diplomatul său se răsfăţa, nici mai mult, nici mai puţin, gustarea 'mnealui: pită, brânză şi slănină.



    Ambalajul este şi el un produs. Principala sa funcţie ar trebui să fie aceea de a proteja un alt produs – acela pe care îl conţine - şi care este, în fapt, obiectul râvnit.



    De când cu promovarea modernă pe piaţă a produselor, constatăm, nu fără a ne simţi frustraţi de situaţie, ambalaje din ce în ce mai mari şi mai sclipitoare pentru produse din ce în ce mai minuscule.



    Aşadar, pentru o păpuşă de 20 de cm, plăteşti şi un ambalaj de 40. Bun, o să spuneţi că păpuşa se află în siguranţă, că fără cutia respectivă i-ar sări ochii sau i-ar crăpa fesele.



    De asemenea, înţeleg foarte bine faptul că nu poţi face un cadou învelit în hârtie igienică. Ceea ce mă nemulţumeşte este faptul că în numele frumosului am început să ambalăm orice şi, nu doar atât, în ambalaje din ce în ce mai sofisticate. Iar acest fapt determină un preţ mai mare. Un preţ pe care am început să-l plătim, îndatorându-ne, în multe cazuri, la bănci.



    Nu suntem o societate de consum de produse utile, suntem o societate de consum sclivisită, o societate de tip „kitsch”, care ţine mai mult la imaginea ei decât la individ în sine. O societate care se consumă pe ea însăşi, autodevorându-se, ruinându-şi sănătatea şi puţina bunăstare pentru a „arăta bine”, pentru a fi „în trend”.



    Şi ceea ce este mai cumplit, este distorsionarea conştiinţei. În curând, nu vom mai putea consuma un banal biscuit dacă nu va fi expus, percepţiei noastre, într-o casetă pentru bijuterii.



    luni, 18 iunie 2007

      Te-ai aştepta că dacă au trecut aproape douăzeci de ani de când tot încercăm să ne „schimbăm mentalitatea”, secreţiile vechiului regim să se fi scurs...
                Da de unde! "Degeaba", adverb frate cu românul, nu se dă dus cu nici un chip din firea mioritică. Şi mă refer la sensu’ lui cel rău, bată-l să-l bată!
                Să vedem...
                (De)geaba scriem pe toate panourile şi pe uşile WC-urilor lozinci că vrem o Românie aşa şi pe dincolo. Cei care tre’ s-audă nu mai sunt impresionaţi demult de tot, din moşi-strămoşii lor, de şlagărele de jale ale păstoriţilor de către Sfinţii Putere şi Autoritate.
                'Geaba hăulim că salariul minim pe economie nu acoperă, în timp de iarnă – ştiu, ştiu că scriu vara, da’ am şi eu şlagăru’ meu -  cheltuielile obligatorii. Nu plăteşti, una-două vin prea-minunatele penalităţi. Da’ i-a spune-mi scumpule, ţie, cetăţean român, cine-ţi plăteşte penalităţi pentru sănătatea de care nu-ţi permiţi să ai grijă? Cine-ţi plăteşte penalităţi pentru că stai la rând la ghişeele şi la fişierele spitalelor? Cine-ţi plăteşte penalităţi pentru slaba pregătire şcolară a copiilor? Ai? Aud?
                'Geaba tot parfumăm şi gătim patria-mumă şi vrem s-o arătăm pe-afară, prin ăle străinătăţuri, câtu-i de fascinantă, că de cum i-ai ridicat năframa îi apare chipul ciupit de buboaiele corupţiei, braţele firave, vlăguite de celebri „băieţi dăştepţi”, pletele de Ileană Cosânzeană, sure şi fără strălucire şi, pe sub poalele rochiei de mătase, mai găseşti niscai maidanezi, copii ai străzii, cerşetori, drumuri cu gropi, subsoluri insalubre ş.a.md.
    Apoi de! ce să vă fac! Chestiunile nu se rezolvă numa’ cu scrisu’ pe păreţi! Trebuie şi oarece mobilizare civică, puţină atitudine, îndreptată o ţâră coloana vertebrală...
                Şi mai avem un „degeaba” mioritic. „Îi...pe gratis?”