Se afișează postările cu eticheta paulina popa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta paulina popa. Afișați toate postările

vineri, 6 ianuarie 2012

Paulina Popa - "vâsla de ametist. cartea grecia. jurnal liric"

Fiindu-mi şi prietenă – îmi place să cred asta; de ce n-am fi – şi editoarea care m-a „lansat” pe orbita deschisă a poeziei, cineva ar crede că nu pot fi obiectivă în ceea ce priveşte „tratamentul” aplicat textelor Paulinei.
Nu cred că se va supăra dacă voi strecura aici o mărturisire: când am citit volumul „Cu mâinile în flăcări” (1991) abia am simţit o pâlpâire în minte. Mi-am zis atunci că Paulina Popa scrie frumos, dar izvoarele curg încă liniştite la vale; n-au stat în loc.

Volum cu volum, Paulina Popa îşi regenera textele, deschidea şi închidea porţile universului, experimenta, căuta, încerca. Până când, într-o zi, începând cred cu volumul „Ghilotina sinelui”, bum!, am strigat: „U-ha! O carte de poezie...atotcotropitoare.”  Mi-a plăcut mult şi titlul.

Acum versurile ei sună cam aşa: „Ziceai:/Obiecte de sare se sparg în jur/şi ce minune persistă/în spuma transparentă/în care soarele se încrucişează/şi scapără-n nisip.” (Fericirea, vâslă de ametist, p.5)

Sau: „Apele se frământă,/ridică valuri de culoarea istoriei,/scot la iveală monştri cu cap de om,/ şerpi de apă,/aceia care mănâncă gândurile noastre,/ale tuturor,/ stânci mari şi focul negru/ din miezul pământului.// Apele se zbuciumă,/ ridică peşti.” (Lumina Domnului, p.7)

Nu am de gând să scriu o recenzie. E doar o scurtă prezentare de carte.

(paulina popa, vâsla de ametist. cartea grecia. jurnal liric, deva, editura emia, 2011)

Un poem din acest volum îl găsiţi aici...
Dacă aveţi timp citiţi şi postările mele de astăzi de pe blogul foiţe devene şi absolut obişnuit

miercuri, 29 decembrie 2010

Paulina Popa "îmbrăcată în veşminte de cuvinte"

Fără un motiv anume sau poate că din cauza unor motive bine întemeiate - încă nu sunt pe deplin lămurită - o apăsătoare stare sufletească m-a ţintuit "morocăneşte" vreme de vreo două săptămâni. Revin: nici fizic, nici material şi nici spiritual nu a existat o cauză. Atunci?

Atunci nimic! "Fiţele" bioritmului! De ce să dramatizez!

Şi am primit "INVITAŢIA"! O invitaţie aşteptată...neaşteptată. Dar care mi-a "alimentat" lutul inert care devenisem. Bine, bine! Ceva tot am făcut. M-am refugiat (?) în lectură, multă lectură. Poate că fiecare îşi are partea sa de "uscăciune" temporară, temporală, atemporală? Mă rog!

Las la o parte introducerea şi prezint FAPTA! 
Angela Dumitru, Paulina Popa, Olivia Niţescu şi Gabriel Petric

Da! A fost o sărbătoare a poeziei! 

Printre altele, Paulina Popa a primit, în sfârşit, "ce a meritat": diploma de "Cetăţean de Onoare al municipiului Deva". A spus-o scriitorul Dumitru Hurubă.
Primarul Devei, Mircia Muntean, înmânează Diploma...
Şi, nu în cele din urmă, poeziei îi stă bine, cum altfel, decât în versuri...

AM VĂZUT CERUL!
 
ai strigat.
Apoi a venit înspre tine
ca o săgeată
şi te-a străpuns cu strălucire.
 
Cântai pe vremea aceea,
bucurându-i pe semeni cum puteai.
Dacă nu te-ai fi spălat la timp de toate relele,
ce interes ai mai fi stârnit, 
deplasându-te prin panica zilei
cu cântecul tău cu tot?

Într-o dimineaţă,
un înger a trecut prin tine,
iar tu ai văzut 
cerul.