Se afișează postările cu eticheta poems. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poems. Afișați toate postările

miercuri, 14 decembrie 2011

Încheiere

întind mâna pentru că aşa îmi dictează inima
întind mâna după foaia de observaţie a zilei şi
din puzderia de momente sfărâmicioase aleg câteva
măceşe pentru ceaiul dinaintea somnului

din vârful blocului se-aruncă-n gol personajele din
fotografiile pe care le-au înviat amintirile noastre
şi după ce duhurile sunt luate de vânturi întâmplătoare
după ce au adormit şi ciclopii de ceaţă
mă întorc în inima de nisip a necunoscutului
care mi-a scris că se vede în ochii mei

ori de câte ori umblă desculţ prin gura uriaşă a
zilei ce va să vină după fiecare...


porumbelul călător:  ela roseni carra vania stories of old flavius
gheorghe a.  marius

joi, 14 aprilie 2011

Cu brăţări galbene desenate pe glezne

am văzut asta într-o dimineaţă mohorâtă de aprilie
când muşcam din ultimul măr eco al anului trecut

cineva a cules păpădii. apoi le-a aruncat în noroi
o pasăre-ţesător zbura încoace-încolo pe un cal de aer
ochii i s-au făcut mari. păpădiile au început să ţopăie
au plecat împreună
zgomotele oraşului s-au dizolvat în primul fulger
iar eu mă întrebam: "cum naiba a ajuns pasărea asta aici?"

mestecam năzdrăvănia în mintea mea şi mă bucuram că
am observat totul fără să tulbur somnul umbrelor
adormite între cojile ideilor zilei de ieri

n-am închis fereastra toată ziua
pasărea-ţesător intra-ieşea. lua cu ea pensule frunze uscate
rădăcini de stejari platourile de gresie clopoţeii pisicii
pâinea de pe masă

iar eu...eu nimic n-am păstrat pentru mine

vineri, 15 octombrie 2010

whisky, păsări şi albine

luna aceasta are frumuseţea ei

din paharul cu whisky zboară prigorii
zimbrii aleargă prin câmpia verde a ochilor lui
iar eu ţin în mână monede înscrise cu cele
zece porunci

pe care le închid în sertarul cu bufniţe din argilă aurie

acum că ai venit tu
s-au ascuns şi albinele în cărţile de tarot
ale necunoscutei prezicătoare
care a bandajat cu râsul ei vindecător 
călcâiul lui ahile
cel căutat de toată lumea
în pădurile de gesturi mitice
ale persefonei

mă săruţi pe umăr. el saltă duios
îşi ascunde aripa de prepeliţă abia ivită dintr-o
etichetă pe care este trecut preţul fiecărui vis

citim despre berze: în trecut
exista credinţa că berzele tinere
le susţineau pe cele mai vârstnice în timpul migraţiilor
ah! până şi berzele au povestea lor la masa fericirii
până şi berzele se bucură de glorie şi
mai au demnitate!

hai! ia-mă de mâna fără aripă
poate ne vor înconjura lişiţe crescute în piramide şi
ne vor rima buzele măcar
pe marginea paharului
cu whiskey


vineri, 5 februarie 2010

alergarea de seară




cherches les hommes îmi spun în gând şi
încep alergarea de seară

de sub tălpi zăpada se răsteşte la mine
taci, zăpado, nu ţi-e bine?
şi-o calc în picioare ştirbindu-i strălucirea-i
albă

eu gâfâi. pe lângă mine trece în fugă un urât atletic-
atletic. are coapse frumoase. are tehnică. el nu
gâfâie iar

zăpada se lipeşte cu dragoste de paşii lui
chiar şi florile de gheaţă din vitrine roşesc subit
dând buzna în blana câinelui încremenit o clipă
în fericirea uşurării lui

nu-mi fac inimă rea
mi-am pierdut un loc de muncă dar spre binele meu
am timp să umblu creanga pe jumătate
-mpoeticită din nou
aşa că spune repede ce ai de spus
până nu dau drumul ghioceilor
să răsară

sâmbătă, 25 iulie 2009

titlul poemului ar fi trebuit să fie "duhul cafelei"

din fericire/maşina mă aşteaptă în faţa scării/eu încă mă rog
duhului cafelei/să-mi scoată petele de cafea/de pe rochia
muzicală/Voi întârzia/spre mulţumirea/altora/care vor
hohoti/întorşi cu faţa/spre inimile lor/de
Piatră

din turnul/stărilor mele/vesele/se vede bine/totul/Întunericul
lămpile de/noapte cu abajur/zenobia cea de neuitat/cea însemnată
pe veci/de semnul lui naum/Adaug aici oboseala tatălui său/şi
îmi verific fruntea/să ştiu sigur dacă/în această zi/vine/sfârşitul
Lumii

eu sunt liniştită/sub pălăria mea/de soare/e loc berechet/pentru
toţi/cei care/în acest secol/încă mai scriu/Poeme/aducătoare de
iubire/Ţin ochii închişi/iar duhul cafelei/mă strânge la piept/privind
fix/în ochii mei/închişi/din multe/din foarte multe
Motive

P.S.
  1. Bonusuri de fidelitate:cărţi online via did (username:digibook; password:cartionline)! Nu-i corect, da' pică bine!
  2. Revista TUŞ.

joi, 9 iulie 2009

tufe mucegăite

astăzi/am desenat/din minte/ultima zi din octombrie

am tot pictat pe o pânză năclăită cu alb
tufe mucegăite
am dat pe gât trei doze de red bull şi
nu mi-am luat zborul şi
mi-a fost ciudă că
am crezut în reclamele
prin care mi te-ai vândut

pe şosea

trec una după alta vitele
cu şoldurile din spate pline de bălegar
ah!cum să pictez asta
după ce am recitit scrisorile provinciale
dis-de-dimineaţă
sprijinită de abdomenul tău negricios

apropo de scrisori

am o ladă 60/30/30 plină cu scrisori
cândva îmi plăcea să scriu scrisori/despre orice/acum
în afară de poeme&citate&fişe de lectură&reţete culinare
nu-mi place să mai scriu nimic şi
nici nu-mi place să-mi văd numele scris
pe invitaţii de nuntă
habar n-am de ce!

mai bine fără nuntă/fără dar/fără nume
mai bine în pantaloni scurţi după mure coapte
mai bine printre tufe de zmeură/iubindu-ne-n surdină
mai bine cu feţele-ngropate/în brazda de iarbă crudă
mai bine cu tălpile goale/printre crăpăturile cărora/furnicile
îşi cară firimiturile de pâine/speriate de arşiţa deşertului de carne
răsărit în drumul lor

în sfârşit/mai bine hai să plecăm de-acasă până-n pânzele albe/şi
acolo/ am să desenez din minte cum le clădeai muşuroaie furnicilor

m-aşezasem pe şine

m-aşezasem pe şinele de cale ferată
nu vă-nspăimântaţi! era o cale ferată dezafectată demult
m-aşezasem cu faţa-n sus şi mă călca vântul

din vânt cădea câte-un oraş luat pe sus
blocurile şi trotuarele se-aşezau de-a stânga
de-a dreapta
mall-urile dădeau grozav din şoldurile puternice
luându-şi în stăpânire locul

iar oamenii îşi căutau numele de-a lungul
şinelor de cale ferată

toate le zăream aşezată pe şinele de cale ferată
deodată nu mai erau oraşe
erau doar cai
frământau vântul cu toate copitele lor
de stânga de dreapta
iar din vânt zburau idei în toate părţile
iar din idei zburau numele oamenilor
luaţi pe sus
sus

luni, 15 iunie 2009

Videoclip ratat

mă plimb pe mare. pe strada mare a mării
mă opresc la o tonetă de îngheţată. îmi cumpăr
îngheţată de alge roz

pe lângă mine trec în galop patru căluţi de mare
patru căluţi de mare trag o trăsură cu patru doamne sirene
în pălăriile doamnelor sirene câţiva spiriduşi de pământ joacă table
pe mare e forfotă mare

cândând la chitare trece o şatră de gipsyfishes
peştimea-nnebunită se prinde în dans
peştimea sare în sus şi-n jos din soare în mare
din mare în soare

un rechin cu pletele albe
îşi aduce aminte de vânătorile tinereţii sale
aşezat pe-o bancă de corali purpurii citeşte
un volum de versuri optzeciste

sub Turnul Oceanului Verde
zace o lume uitată peste care a năvălit apa

îşi mai aduce cineva aminte de lume?

cocoţată pe un şiş de corsar

în sfârşit văd limpede lumea cât e de tulbure

mur-mur-mur-murmur. toţi peştişorii de aur mur-mur-mur-murmură
din căuşul palmelor curg nişte râuri în scări. curg şi coboară într-una
ei, drăcia dracului! eu eram! stupită din foalele norului
direct în jetul balenei

ieri am avut gura plină de seminţe de pin toată ziua
n-am zis nimic. n-am scris nimic. n-am cântat. nu m-am pupat
în jurul meu au crescut mărgele din senin
ciupercuţe neotrăvitoare
oare de ce?

vine seara
ce-am eu cu ea. o las să vină. e vina ei că
vine numai seara când dau în clocot trupurile goale şi
ea e singură seara. fără ser

desenez mare pe mare un măslin. o sirenă mi se uită peste umăr
cum desenez cu creta pe mare un măslin. sirena întinde mâna culege
măsline verzi le striveşte în palme. îşi masează coada ei de sirenă
ce coadă frumoasă de sirenă. ce coadă de sirenă frumoasă. ce frumoasă
coadă de sirenă ţi-am găsit în buzunarul cămăşii...

unde ai stat aşa mult?


------------------------
Why not?

duminică, 14 iunie 2009

el încă doarme

eu încă mă uit la merele din jur
din coşurile împletite-n poala rochiei mele cu
razele soarelui răsturnat din cer
peste merele din jur
jur că nu ştiu ce-am vrut să spun şi mi-a ieşit asta din
cap din dragoste
pentru cineva
gata

el încă doarme
mie îmi trec prin minte
semne de întrebare multicolore care
nu mă întreabă nimic
gata! gata cu pântecul meu plin de mere necoapte
precum merele necoapte sunt versurile astea care ies
neisprăvite şi pline de dragoste curată
ce mai!
atât mi-a rămas: dragostea curată!

el încă doarme
înconjurat de merele mele de rochia mea de dragostea mea curată
doarme liniştit în albăstria mea insomnie
lepădat de ţăcănitul ştirilor scrise în grabă la redacţie
ştiri proaste. tot ştiri proaste şi
altele în formare

el încă doarme
între o dungă albă şi o dungă roşie între cele cinci degete
de la o mână a mea din care se rostogolesc valuri
de vin...

jur că nu ştiu
cum...

miercuri, 4 februarie 2009

te-am ghicit, poemule, după trăsnet

am ridicat mâna. am cerut cuvântul
toată poeţimea a ridicat din sprâncene
erau doar sprâncene care se ridicau apoi
coborau. dar nu izbuteau să zboare, neam!

de-o vreme nu trăiesc momente prea bune
până şi propria umbră mă părăseşte uneori
caut după cuvintele poemului dar şi
poemul s-a zgârcit la vorbă. ori
poate nu mai ştie a mă recunoaşte
fără mantia de hârtie...

***

simt un gol imens în stomac
ştiu că n-am să dorm în noaptea asta
până nu voi scoate la iveală versurile care
gâlgâie fierbinţi în conul meu vulcanic

de multe zile n-am scris după cum mi-e voia
bănuiam doar o imensă ferecare în mine şi
am stat, aşa, cu urechea la pândă. cu degetele
gata pregătite să încalece cu fermitate tastatura...

***
ah! când apare poemul sunt şi eu fericită precum
o femeie ajunsă în al 9-lea cer al desfătărilor (ca să nu mă exprim altfel)

***
te-am simţit, poemule, după busuiocul din colţul buzelor!

PREZINT

Informaţie preluată de la Lucian.

duminică, 25 ianuarie 2009

iubire de sezon


m-am trezit într-o dimineaţă dar
parcă nu m-am trezit îndeajuns. pescuiam
dintr-o apă tulbure peşti din funingine pe care
îi aruncam înapoi după ce îmi scriau versuri cu
înţelesuri de sucit minţile

mi-am pus mâinile pe genunchi
şi-n mâinile mele erau două luni ovale
între care privirile tale făcuseră un curcubeu de flăcări
după care s-a făcut repede noapte pentru că eu am închis ochii
iar tu ai lăsat să cadă curcubeul

în jur mirosea a mentă
semn că de-o parte era primăvară de-o parte - toamnă
în jur mirosea atât de puternic a mentă încât
ne-am îmbrăţişat până când am trecut unul
prin iarna celuilalt fără să exagerăm cu tutunul şi
fără să intrăm în panică atunci când oamenii de zăpadă
au anunţat grevă generală

ne-am iubit de azi pe mâine cu folos
fără a ne-ncărca de gânduri. fără a mâzgăli momentele
cu promisiuni care să ne ţină înlănţuiţi şi morocănoşi
ne-am iubit incoerent cu adevărat fără a lăsa vorbe-n vânt
şi ură în urma noastră

ne-am iubit pentru toată grămada de timp pe care am pierdut-o
fără să iubim

luni, 12 ianuarie 2009

cu inima-n dinţi

să-ţi îmbraci cu aur curat inima nu glezna şi încheietura mâinii”



de nenumărate ori nu mi-am ascultat inima şi a fost cumplit


singura mea tovărăşie era doar raţiunea fără prihană. raţiunea bună


mă bântuiau faptele bune. buna purtare. purtarea corectă. sinceritatea


în deşert erau toate acestea fără însufleţire fără adăugarea iubirii


de aceea nu ne merge bine. nu ajunge clopotul conştiinţei


al datoriei




cu fiecare zi inima noastră îşi adună aura întristării-mprejurul ei


o fixează bine după care tace. în timp ce scriu mă întreb: cum


să mă port cu inima de-acum înainte?




abia am scris şi inima a şi început să înoate în bucurie


abia am scris şi odaia s-a şi umplut cu miros de smirnă


abia am scris, la-ntâmplare, câteva cuvinte


şi inima dă semne de joacă...




dintr-o dată


mi-am luat inima-n dinţi. i-am dat drumul



am să-ţi scriu, inimă, până la moarte!



luni, 5 ianuarie 2009

fulgi de nea din hârtie cretată. albastră


ha? de ce n-ar fi albaştri fulgii de nea? iar eu?
iar eu
peştişorea râvnind la o poveste cu mulţi peştişori
de aur
înmulţindu-se într-un coş
doar când se adaugă câte un gând frumos
lumii

de trei zile citesc texte din acolada
de trei zile citesc prinsă în pânza de cuvinte
ţesută de prozatori şi poeţi. întorc filă după filă în timp ce
paralel cu minutele mele sunt minutele celor care îşi beau ceaiul
uitându-se pe geam cum vizavi un bloc de locuinţe a sărit în aer

în oraşul meu ninge cu fulgi albaştri
în oraşul meu eu adun solzi de aur
în oraşul meu este suficient gaz. şi electricitate.
în oraşul meu unele fete se pregătesc să-şi viseze ursitul.
în oraşul meu se aşează înserarea urbană
picior peste picior

în oraşul meu
alte fete au ieşit la plimbare strânse uşor de talie
de-un vesel curcubeu de promoroacă

în oraşul meu blocul a putut fi privit la ştiri. apoi au apărut
comentatorii de politică internaţională

mă pufneşte un plâns duios. nu-mi pot scoate din minte mărturisirea
omului de zăpadă. femeia lui de zăpadă îl lăsase baltă pentru
un brad împodobit cu beculeţele primăriei. deh! chestiune de funcţie!
bradul avea funcţie. el, omuldezăpadă, doar un morcov de turcia. în loc de nas.
am la mine o portocală grecească. o decojesc. o mâncăm împreună
fiecare cu vânătăile lui sufleteşti

mă întorc din gândurile mele. ninge obsesiv cu fulgi mari din hârtie cretată
din clipă în clipă mă aştept să apară printre rânduri câteva blindate din
fursecuri cu scorţişoară!

sâmbătă, 27 decembrie 2008

iarnă aşezată pe mănuşile mele

în fiecare an
mi-am cumpărat mănuşi
în fiecare an mi-a plecat iarna cu ele
în dinţi

de fiecare dată
ne-am muşcat precum două
lupoaice albe
în colinde
până la inimă -
fiecare pe limba ei

de omăt

sâmbătă, 9 iunie 2007

poemul celor trei nopţi

           (dissertation)
 
de trei nopţi trăiesc
printre păsări şi animale
printre insecte polare migratoare
de trei zile nimeni
nu a sesizat absenţa mea
nici grilajul care-mprejmuia
cuvintele ne-nţelese
spintecate de luminile şi
umbrele pieritoare
ale unei sfioase speranţe
 
păsări şi animale impunătoare
insecte străvezii delicate
din care s-au născut 
universurile contradictorii ale amintirilor
care ne copleşesc
au despărţit lumea albă de lumea neagră
şuvoaiele de crize care au luat minţile veacului
de sanatoriile în care se vindecă inimile intoxicate
de verbele infernale
 
visul unei femei  care poartă mantia cuminţeniei
e o victorie asupra ademenirilor trecătoare
iar singurătatea ei este vindecătoare darnică
nu chinuită de semeţie şi secrete
e o singurătate blajină
e o patrie verde...
 
în cetatea lăuntrică
sentimentele bune spală aleile
de glodul duşmăniilor
şi nimeni nu se încăpăţânează
să înghesuie literele curate limpezi
în metafore trudite
 
religia acestui loc al firescului
nu este desăvârşirea care hărţuieşte
cu lecţii de morală şi dictoane falnice
este îngăduinţa iertarea...