Se afișează postările cu eticheta cabinetul de lectură. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cabinetul de lectură. Afișați toate postările

vineri, 15 aprilie 2011

Dumitru Hurubă - "Scorpionisme" şi "Evadaţii din Clexane"

Risipite de-a lungul timpului în ziarele Oglinda şi Lumina, tabletele scriitorului Dumitru Hurubă din cartea Scorpionisme învelesc în ele imaginile eternei noastre tranziţii spre..., nici nu mai ştim bine spre ce. Tabletele sunt urmate de câteva "puncte de vedere-eseu" în care scriitorul "indexează" perioade ("Postbelic - Postdecembrist"), personaje ("Un mit inventat - Ahasverus"), tendinţe ( "Spre demitizarea lui Eminescu?") etc.

Despre romanul Evadaţii din Clexane, pentru a nu grăi verzi şi uscate, voi scrie peste câteva zile.
Cele două cărţi ale scriitorului au fost lansate ieri, 14 aprilie, la Casa de Cultură din Deva.


miercuri, 13 aprilie 2011

Dumitru Tâlvescu - "Stăpân peste iluzii"



În volumul Stăpân peste iluzii, autorul îşi mărturiseşte propria nevoie de iubire. Poetul nu caută doar să primească această iubire, el încearcă să alunece pe ideea de zbor, să împrăştie apusuri, să fie câmp, să ia urma paşilor iubitei pentru ca, în cele din urmă, înflorind la tâmplele ei să se asigure că frumuseţea pasului în doi nu este o iluzie. Şi chiar dacă existenţa fiecăruia – şi a poetului însuşi - ascunde în ea o mulţime de iluzii, aceste iluzii, odată revelate, pot fi stăpânite şi plăcut metaforizate.



Iluzie
Se scutură împlinirile, ca iluziile,
Când soarele atinge moale, carnea ta
Mângâiată de priviri.
Mi-e gândul ca un cancer vindecat pe jumătate
În neputinţa de a fi ce-aş fi.

Melancolie
Îndoieli...tristeţi.
În ele stă ascunsă liniştea copacilor ce au ascultat fluierul.
În cărţile cu legende, iarba e uscată.
O furtună îşi poartă semnele pe urmele unor turme iluzorii. 
(Dumitru Tâlvescu, Stăpân peste iluzii, Deva, Editura Emia, 2010)

marți, 12 aprilie 2011

Andrei Caucar - "Poet găsit"

Andrei Caucar este un poet tăios şi, în acelaşi timp romantic. I-am citit cu bucurie primul volum de versuri. Deşi încearcă să ne impună imaginile violente ale unor realităţi care ne copleşesc, el sfârşeşte, în cele din urmă, să îndulcească totul. Temându-se de moarte, Andrei, un sicriu de versuri a scris. Aşadar, s-a asigurat. Neantul nu-l va înghiţi. Numele lui va fi pomenit. Este un plăsmuitor, dar unul care ştie că visătorul pierde totul în zori. Pe de altă parte, există în el gândul liniştit că, în timp ce noi, prietenii, îi vom citi cartea, el va fi plecat la zâne frumoase şi cărunte :). Aşadar acest deces al visului nu mai pare atât de „tragic”.
Acum, voi lăsa poezia să ne bucure..



Azi noapte s-au culcat în capul meu
După ce-au băut şi-au
povestit  prosteşte
spuneau că femeia din pod mă iubeşte
dar eu demult nu mai am pod nici cămin
în podul gării dorm...un somn de vin.

Pentru iubita mea ei dau cu zarul

Când intră ea se clatină cezarul
când trece ea se mişcă lumea-n hărţi
sar pietrele ce până ieri ţineau hotarul
iar scribii cad orbeşte peste cărţi

Realitatea e o scroafă bătrână

Mănâncă mult şi face prea puţini purcei
ea crede că mă duc – cu guiţaţii ei
nu vede nu aude e bine îmbuibată
deşi o bate mama
                        deşi o vinde tata


(Andrei Caucar, Poet găsit, Editura Măiastra, Târgu-Jiu)

Poetul găsit s-a eliberat de intima-i tristeţe în primul său volum...