...ar trebui tras la răspundere.
Încetul cu încetul, Revoluţia din 1989 se îndepărtează. Înainte de Revoluţie au existat nişte oameni curajoşi. Unii dintre noi nici nu au auzit de numele lor. Am aflat despre ei târziu. Acum, unii se odihnesc sub iarbă. Sau poate nu se odihnesc. Sufletele lor se frământă în continuare. Nu se întreabă dacă tot sacrificiul lor a meritat. Sufletele lor se frământă pentru că ştiu că ar fi avut încă forţa interioară să meargă înainte.
Noi, cei de acum, beneficiind de libertate şi de infinit mai multe posibilităţi să îmbunătăţim societatea, ne-am lenevit. Sau nu ştim să ne aşezăm în ordine priorităţile. Cariera şi banii "bat" familia şi rolul de cetăţean activ.
Comemorarea eroilor a devenit o ipocrizie. De ce să nu recunoaştem, cu o coroană de flori şi cu cele câteva discursuri sforăitoare încercăm să simulăm recunoştinţa. Dar, dreptatea, dreptatea unde e? Cât de uşor scăpăm, nu-i aşa?
Domnul Ion Iliescu a meritat-o pentru că au trecut 19 ani de când dosarele Revoluţiei "sunt pe rol". Nici dumnealui, nici actualul nostru Preşedinte şi nici cei care şi-ar pierde privilegiile dobândite prin fraudă morală după Revoluţie nu au niciun interes în a susţine, cu adevărat, LEGEA ANTINOMENCLATURĂ. Nu mă înţelegi greşit, nu este vorba de ură; este vorba de a lua în considerare un aspect al istoriei recente care îşi cere locul meritat. Revoluţionarii au strigat "Jos comunismul!". Prin faptul că, în continuare, România a încăput pe mâna neocomuniştilor, dorinţa celor care au murit pentru asta nu s-a împlinit. Pentru că un adevărat "Proces al comunismului" nu a avut loc, victoria Revoluţiei pare să nu aparţină celor care au făcut-o posibilă. Timpul va face, poate, dreptate, dar noi?
(Doamne, ce târziu m-am trezit şi eu!)
Astăzi, eu i-am comemorat pe eroii patriei citind "Lustrabilii" şi două capitole din "Aiud însângerat". Vorba lui Robert Kennedy: "Nu te întreba ce poate face ţara pentru tine, întreabă-te ce poţi face tu pentru ţară." (Cât de mult mi-ar fi plăcut ca această frază să fie inventată de un român.)
Încetul cu încetul, Revoluţia din 1989 se îndepărtează. Înainte de Revoluţie au existat nişte oameni curajoşi. Unii dintre noi nici nu au auzit de numele lor. Am aflat despre ei târziu. Acum, unii se odihnesc sub iarbă. Sau poate nu se odihnesc. Sufletele lor se frământă în continuare. Nu se întreabă dacă tot sacrificiul lor a meritat. Sufletele lor se frământă pentru că ştiu că ar fi avut încă forţa interioară să meargă înainte.
Noi, cei de acum, beneficiind de libertate şi de infinit mai multe posibilităţi să îmbunătăţim societatea, ne-am lenevit. Sau nu ştim să ne aşezăm în ordine priorităţile. Cariera şi banii "bat" familia şi rolul de cetăţean activ.
Comemorarea eroilor a devenit o ipocrizie. De ce să nu recunoaştem, cu o coroană de flori şi cu cele câteva discursuri sforăitoare încercăm să simulăm recunoştinţa. Dar, dreptatea, dreptatea unde e? Cât de uşor scăpăm, nu-i aşa?
Domnul Ion Iliescu a meritat-o pentru că au trecut 19 ani de când dosarele Revoluţiei "sunt pe rol". Nici dumnealui, nici actualul nostru Preşedinte şi nici cei care şi-ar pierde privilegiile dobândite prin fraudă morală după Revoluţie nu au niciun interes în a susţine, cu adevărat, LEGEA ANTINOMENCLATURĂ. Nu mă înţelegi greşit, nu este vorba de ură; este vorba de a lua în considerare un aspect al istoriei recente care îşi cere locul meritat. Revoluţionarii au strigat "Jos comunismul!". Prin faptul că, în continuare, România a încăput pe mâna neocomuniştilor, dorinţa celor care au murit pentru asta nu s-a împlinit. Pentru că un adevărat "Proces al comunismului" nu a avut loc, victoria Revoluţiei pare să nu aparţină celor care au făcut-o posibilă. Timpul va face, poate, dreptate, dar noi?
(Doamne, ce târziu m-am trezit şi eu!)
Astăzi, eu i-am comemorat pe eroii patriei citind "Lustrabilii" şi două capitole din "Aiud însângerat". Vorba lui Robert Kennedy: "Nu te întreba ce poate face ţara pentru tine, întreabă-te ce poţi face tu pentru ţară." (Cât de mult mi-ar fi plăcut ca această frază să fie inventată de un român.)
Redau un citat din "Lustrabilii":
„Rezultatul revoluţiei din 1989 a fost un regim nou, cu o structură instituţională de tip
democratic, populată însă de persoane tributare mentalităţii comuniste, constituind o
autentică forţă reacţionară care doar mima procesul de democratizare. Aceste
caracteristici au dus adesea la catalogarea regimului, atât in exteriorul cât şi în interiorul
ţării, ca neocomunist.
Această forţă conservatoare şi-a folosit fără rezerve, în anii care au urmat, întregul
arsenal al tehnicilor de manipulare a populaţiei prin dezinformare şi minciună, învăţate la
şcoala fostului P.C.R., în vederea reproducerii personale în funcţii de conducere, dar şi în
vederea anihilării discursului anticomunist al societăţii civile sau al diferitelor partide.
Dezinformarea practicată la nivel înalt prin aservirea radioului, a unei parţi din presa
scrisă şi a televiziunii, a vizat: mistificarea identităţii partidelor politice şi a liderilor
acestora, alimentarea conflictelor inter-etnice, instigarea unor părţi ale populaţiei
împotriva altora şi denigrarea celor mai perseverenţi luptători anticomunişti.
Deseori, în interviurile acordate, Ion Iliescu a încercat să arunce în derizoriu Punctul 8
al Proclamaţiei de la Timişoara3, arătând că foşti membri ai P.C.R. se află în toate
partidele, nu numai în F.S.N; tot el omitea cu rea-credinţă cerinţa Punctului 8, care viza
doar foştii activişti de partid şi ofiţerii de Securitate şi nu simpli membri de partid.
Eforturi în vederea iniţierii unei lustraţii s-au făcut şi după ce F.S.N.–ul a câştigat... (citeşte mai departe)
-------------------------------------
22 decembrie 2008: Atitudinea mea (la nr. 12)
"Ceea ce s-a intamplat la alegeri m-a determinat sa ma apuc de citit despre "Procesul comunismului", iar dupa ce ma voi pune la punct cu cat mai multa informatie ma voi inscrie voluntara aici: http://www.crimelecomunismului.ro/ro/voluntariat. Cat despre ceea ce i se intampla domnului Iliescu? Aceste "agresiuni" sunt rezultatul sfidarii oamenilor de catre "elita politica" in ceea ce priveste nepedepsirea tortionarilor. De fapt, da, nu doar domnul Iliescu trebuie sa fie huiduit. Trebuie luati la intrebari toti cei care au acoperit ceea ce s- intamplat dupa Revolutie. Adica ce nu s-a intamplat! Rusine "jurnalistilor" si "specialistilor" care ii "analizeaza" pe acesti cetateni nemultumiti - pe drept - din punct de vedere sociologic. Ne ascundem dupa vorbe fonfaitoare si manipulatoare. Daca exista "falsi" revolutionari exista tot cu "ingaduinta" celor de la Putere si isi au rostul lor: sa ridiculizeze adevaratii revolutionari pentru a le anula meritele. Ne credeti mult prea prosti. Suntem "needucati"? Mai bine "golan" decat lingau... In al treilea rand, nici presa, in parte, nu sta bine la capitolul "impartialitate". Aservirea este "un trend" si printre jurnalisti... Sunt multe de spus..." http://elaroseni.blogspot.com
„Rezultatul revoluţiei din 1989 a fost un regim nou, cu o structură instituţională de tip
democratic, populată însă de persoane tributare mentalităţii comuniste, constituind o
autentică forţă reacţionară care doar mima procesul de democratizare. Aceste
caracteristici au dus adesea la catalogarea regimului, atât in exteriorul cât şi în interiorul
ţării, ca neocomunist.
Această forţă conservatoare şi-a folosit fără rezerve, în anii care au urmat, întregul
arsenal al tehnicilor de manipulare a populaţiei prin dezinformare şi minciună, învăţate la
şcoala fostului P.C.R., în vederea reproducerii personale în funcţii de conducere, dar şi în
vederea anihilării discursului anticomunist al societăţii civile sau al diferitelor partide.
Dezinformarea practicată la nivel înalt prin aservirea radioului, a unei parţi din presa
scrisă şi a televiziunii, a vizat: mistificarea identităţii partidelor politice şi a liderilor
acestora, alimentarea conflictelor inter-etnice, instigarea unor părţi ale populaţiei
împotriva altora şi denigrarea celor mai perseverenţi luptători anticomunişti.
Deseori, în interviurile acordate, Ion Iliescu a încercat să arunce în derizoriu Punctul 8
al Proclamaţiei de la Timişoara3, arătând că foşti membri ai P.C.R. se află în toate
partidele, nu numai în F.S.N; tot el omitea cu rea-credinţă cerinţa Punctului 8, care viza
doar foştii activişti de partid şi ofiţerii de Securitate şi nu simpli membri de partid.
Eforturi în vederea iniţierii unei lustraţii s-au făcut şi după ce F.S.N.–ul a câştigat... (citeşte mai departe)
-------------------------------------
22 decembrie 2008: Atitudinea mea (la nr. 12)
"Ceea ce s-a intamplat la alegeri m-a determinat sa ma apuc de citit despre "Procesul comunismului", iar dupa ce ma voi pune la punct cu cat mai multa informatie ma voi inscrie voluntara aici: http://www.crimelecomunismului.ro/ro/voluntariat. Cat despre ceea ce i se intampla domnului Iliescu? Aceste "agresiuni" sunt rezultatul sfidarii oamenilor de catre "elita politica" in ceea ce priveste nepedepsirea tortionarilor. De fapt, da, nu doar domnul Iliescu trebuie sa fie huiduit. Trebuie luati la intrebari toti cei care au acoperit ceea ce s- intamplat dupa Revolutie. Adica ce nu s-a intamplat! Rusine "jurnalistilor" si "specialistilor" care ii "analizeaza" pe acesti cetateni nemultumiti - pe drept - din punct de vedere sociologic. Ne ascundem dupa vorbe fonfaitoare si manipulatoare. Daca exista "falsi" revolutionari exista tot cu "ingaduinta" celor de la Putere si isi au rostul lor: sa ridiculizeze adevaratii revolutionari pentru a le anula meritele. Ne credeti mult prea prosti. Suntem "needucati"? Mai bine "golan" decat lingau... In al treilea rand, nici presa, in parte, nu sta bine la capitolul "impartialitate". Aservirea este "un trend" si printre jurnalisti... Sunt multe de spus..." http://elaroseni.blogspot.com
5 comentarii:
Excelente remarci despre spirala Revolutiei,si foarte oportune. Toata simpatia!
Mulţumesc, Cristian! :)
Ma gandeam eu ca esti dusa, ca ai numeroase piese de mobilier lipsa, dar nu credeam ca le-ai inlocuit cu huliganisme, cu violenta, cu revansardisme si extremisme. Credeam ca femeile, chiar instinctulale fiind, nu se lasa prada doar instinctelor primare.
Pacat ca traim in secolul 21 cu manifestari de secol 10.
Toleranta poate fi luată în considerare atunci când aceia care au fost complici "de rang înalt" la un regim care şi-a tratat rivalii prin tortură fac un pas înapoi.
Dar, nu! Domnul I. Iliescu a preferat să privească în altă parte atunci când cei care ar fi trebuit să fie traşi la răspundere s-au făcut dintr-odată nevăzuţi.
Vorbiţi de femei? Dar cum putem compensa acele femei torturate în închisorile regimului?
Domnului ex-preşedinte i-au fost aruncate - simbolic - câteva monede. Nu a trecut prin greutăţile unui regim de detenţie oprimant.
Nu-l învinovăţesc pe domnul Ion Iliescu de nicio crimă. Îl învinovăţesc de nepăsare şi de complicitate.
Să nu credeţi că m-aţi impresionat cu aprecierile dumneavoastră. Chiar şi Hitler încă mai are - din nefericire - susţinători.
Aşadar nu mă miră că printre români există persoane fără compasiune pentru cei care au suferit cu adevărat din pricina opoziţiei faţă de fostul regim.
Madam, nu doar ca esti de o hidosenie sufleteasca demna de un Hitler, pe care vad ca il pomenesti, dar esti si total dezinformata.
Torturile alea, de care spui ca s-ar fi petrecut prin puscariile comunismului de tip bolsevic, au incetat prin anul 1962, iar din 1965 nulti dintre torturatii si tortionatii regimului dejist au devenit ei insisi tortionari si torturatori aliniindu-se, fie si ipocrit, de dragul ciolanului cu carnita frageda si maduvioara, fostilor lor calai.
Cunosc destui fosti detinuti politici sau urmasi directi ai acestora care au fost cei mai zelosi comunisti, care au manifestat o intransigenta extrema fata de toti cei care indrazneau sa se abata de la perceptele comuniste.
Nu ti-ar strica mai mult realism si mai multa ratiune, astea in situatia in care nu esti sponsorizata sa gandesti si sa te manifesti astfel. N-ai fi o exceptie intamplatoare.
Trimiteți un comentariu