Byron şi istoria

"(...) Prin tratatul de la Kuciuc Kainargi din 1774 [grecii] obţinuseră dreptul să navigheze pe propriile lor vase sub pavilion rusesc. Se dezvoltă din acest moment o marină comercială grecească şi o pătură de negustori bogaţi greci, interesaţi şi ei în izgonirea turcilor din ţară. Răsculaţii cer ajutorul Eteriei, al cărui sediu este acum la Moscova şi în numele căreia tratează prinţul Alexandru Ipsilante, descendent al unei familii fanariote. Ipsilante luase parte ca ofiţer în campania lui Napoleon, participase la Congresul de la Viena şi se bucura de încrederea ţarului. El socoti ca nimerit să-i atace pe turci în Ţările Româneşti şi să-şi consolideze o domnie cu ajutorul ruşilor. Împăratul Alexandru se afla tocmai la Congresul din Laibach (Liubliana), unde Metternich îl convinse cu uşurinţă să nu sprijine pe prinţul fanariot în acţiunea întreprinsă de el pentru greci şi împotriva turcilor. Ipsilante, care învestise speranţe în ajutorul ţarului şi în răscoala izbucnită împotriva turcilor în Ţara Românească, dă greş. Ţarul Alexandru nu-l ajută, iar între el şi Tudor Vladimirescu, conducătorul răscoalei în Ţara Românească, intervin divergenţe. De aceste divergenţe s-au folosit turcii, care au strivit răscoala. Ce a urmat în Ţările Româneşti se ştie."
(Călin, Vera - BYRON, Bucureşti, Editura Tineretului, f.a., pp 248-249)

Şi totuşi, ce mică e lumea!