de la ultimul cat un soare a coborât - printre platani - în
piaţa publică. doi îndrăgostiţi - dezbrăcaţi pe jumătate în galben-
îşi trag palme. apoi se uită încremeniţi în ochii frunzelor şi
îşi sărută palmele, buzele, vârful urechilor. pleacă îmbrăţişaţi -
două flori de floarea-soarelui cu petalele pârjolite de nelinişti
de dragoste
dis-de-dimineaţă am plecat din casa mică în casa mare a lumii
nici în una nici în cealaltă nu-mi lipseşte nimic de la îngerii
de sezon. doar de la oameni sunt multe lipsă
noroc de luna asta plină de invitaţii la crosuri pe role şi
la petreceri cu toboşari de hârtie
cât despre bărbaţi, potopuri! pe deasupra
lor plutesc nevăzute priviri înmiite cu nemărturisite dorinţe
răsucite rotocol-rotocol pe lângă şolduri fără şalvari de spumă
de ploi prinse-n inele din flori de cardamon, fiiiiiuuu!
dintr-una-ntr-alta am trecut prin piaţa
mare şi nouă a cetăţii. fructarul preferat stătea ţintuit pe un
poster. exact pe vârful cizmelor negre ale carlei bruni
care doar cizme are pe ea, sărăcuţa!
ei! mi-am pierdut şirul şi ritmul. culoarea şi cuminţenia
rochia şi dedesubtul rochiei. dar am găsit parfumul favorit
despre care voi vorbi când voi ajunge în interiorul de
august. până atunci voi dansa în acest interior aţâţător de
iulie alături de cea mai iubită şi lirică felină...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu