eu şi alţi doi iepuraşi cenuşii...

iar mi-am căptuşit mintea cu o mulţime de poeme frumoase. scrise de alţii. o perioadă nu ar trebui să mai scriu versuri. există riscul să-mi scape în vreun poem de-al meu vreo metaforă nu de-a mea.

aşa că voi scrie ceva prostesc şi dezlânat, ceva post-citire. pe cât posibil, aş scrie ceva care să nu fie artificial. aş încerca să scriu oarece despre cât de tiranică poate deveni lectura. sau despre cât de abuzive şi invazive pot deveni literele atunci când le iscodeşti prea mul. se reped în mintea ta şi te surprind, uneori prin complexitatea ideilor în care se aşează, alteori te surprind prin imbecilitatea unei propoziţii care-ţi sare din gură chiar înaintea iluminării. popular vorbind, parcă se spunea ceva de genul: gura bate curul!

să revin. aşadar, literele încep să aibă un comportament care pare lipsit de logică, se extrag din hăurile numai de ele ştiute - poate bănuite şi de unii specialişti într-ale minţii - lipindu-se în trainice şi meşteşugite contorsionări ideative. când ai noroc! iar tu eşti în pat, gata să adormi. sari iute, n-ai timp de pornit calculatorul. aproape febril, smulgi în grabă ceva de scris, apuci un colţ de hârtie din te miri ce şi începi să mâzgăleşti indescifrabil. după cinci rânduri, literele se răzbună. nu ma vor să se aşeze în idei coerente. te enervezi, vezi bine. hai în pat! halt! abia ajuns cu cerebelu-n stare de robinet închis, în incubatorul minţii mai crapă-o coajă în care puiul de idee, umed şi alunecos face-un piu! distinct revendicându-şi înregistrarea în marele dicţionar al gândirii. n-ai de ales. trezirea şi ia-o de la capăt!

aşa trec unele nopţi. uneori, nopţi la rând. ziua nu mai eşti bun de nimic.