* desavarsirea in lupta cu balaurul, a Sfantului Gheorghe * biruinta in lupta cu balaurul, a Sfantului Gheorghe. intelegerea? in lupta cu balaurul?! --------------------------->>> este parerea fiicei unui Gheorghe, descendenta a Sfantului Gheorghe - cu o zi de intarziere, era mai la subiect ieri in data de 23 Aprilie ;-D
Balaurul este un simbol...Lupta este un simbol al stărilor interioare conflictuale...pe care trebuie să le înţelegi...Sf.Gheorghe a "înţeles" că are o datorie şi din dragoste faţă de semeni şi de Dumnezeu a dat un exemplu de...dăruire...Dragostea este "imboldul", motivaţia care-i determină pe cei dăruiţi semenilor să se "ofere", prin puterea exemplului sau prin fapte concrete - materiale sau de îngrijire corporală, uneori prin sfaturi sau prin înţelegere faţă de greşeli -, celorlalţi.
Lupta cu balaurul este cea mai grea! Tocmai pentru că balaurul nu e străin de noi, ci e chiar în noi! Dacă ne-am învins propriul balaur, atunci, putem să ne luptăm şi cu "balaurii" celorlalţi! Dar, asta ia mult timp...
Atunci când ai încredere oarbă în Dumnezeu, nimic nu mai e greu. Iar pentru asta îţi trebuie înţelegerea pe care Dumnezeu Tatăl ne-o oferă dacă ne-o dorim cu adevărat. Dumnezeu nu se ascunde de noi...Nu vreau să lungesc vorba, însă chiar dacă "luptăm" cu patimile noastre, atunci când te predai lui Dumnezeu şi lupta se "transferă" la El...Luptă El în locul tău...Tu doar trebuie să accepţi...
"Omul raţional este războit de simţurile trupului său,prin patimile sufletului. Iar simţurile trupului sunt cinci: văzut, auzul, gustul, mirosul şi pipăitul. Prin aceste cinci simţuri căzând ticălosul suflet în cele patru patimi ale sale se face rob. Iar cele patru patimi ale sufletului sunt: slava deşartă, bucuria,mânia şi frica. Dar luptând omul CU SOCOTEALĂ ŞI CU ÎNŢELEPCIUNE le va birui şi stăpâni desăvârşit şi nu va mai fi războit, ci va primi pace în suflet şi va fi încununat de Dumnezeu ca unul ce a biruit. ("Filocalia",Antonie cel Mare) Sfinţii Părinţi au şi texte "înfricoşătoare", care "ne ceartă", însă mie îmi sunt mai aproape cele care mustră cu dragoste şi Înţelegere. Vorba aceea, fiecăruia cât poate...cum poate...:)
Şi eu mă simt uneori mai bine primind mustrări. Parcă aşa simt că mi se vorbeşte mie cu adevărat, celei nevrednice, şi nu unui ideal uman. Totuşi, şi încurajările au tolul lor. Uneori, pot crea ceva acolo unde nu există!
8 comentarii:
* desavarsirea in lupta cu balaurul, a Sfantului Gheorghe
* biruinta in lupta cu balaurul, a Sfantului Gheorghe.
intelegerea? in lupta cu balaurul?!
--------------------------->>>
este parerea fiicei unui Gheorghe, descendenta a Sfantului Gheorghe - cu o zi de intarziere, era mai la subiect ieri in data de 23 Aprilie ;-D
Balaurul este un simbol...Lupta este un simbol al stărilor interioare conflictuale...pe care trebuie să le înţelegi...Sf.Gheorghe a "înţeles" că are o datorie şi din dragoste faţă de semeni şi de Dumnezeu a dat un exemplu de...dăruire...Dragostea este "imboldul", motivaţia care-i determină pe cei dăruiţi semenilor să se "ofere", prin puterea exemplului sau prin fapte concrete - materiale sau de îngrijire corporală, uneori prin sfaturi sau prin înţelegere faţă de greşeli -, celorlalţi.
adevarat si trebuie sa-i urmam exemplul sfantului pt a trai o viata cu adevarat crestina
Lupta cu balaurul este cea mai grea! Tocmai pentru că balaurul nu e străin de noi, ci e chiar în noi! Dacă ne-am învins propriul balaur, atunci, putem să ne luptăm şi cu "balaurii" celorlalţi! Dar, asta ia mult timp...
Atunci când ai încredere oarbă în Dumnezeu, nimic nu mai e greu. Iar pentru asta îţi trebuie înţelegerea pe care Dumnezeu Tatăl ne-o oferă dacă ne-o dorim cu adevărat. Dumnezeu nu se ascunde de noi...Nu vreau să lungesc vorba, însă chiar dacă "luptăm" cu patimile noastre, atunci când te predai lui Dumnezeu şi lupta se "transferă" la El...Luptă El în locul tău...Tu doar trebuie să accepţi...
"Omul raţional este războit de simţurile trupului său,prin patimile sufletului. Iar simţurile trupului sunt cinci: văzut, auzul, gustul, mirosul şi pipăitul. Prin aceste cinci simţuri căzând ticălosul suflet în cele patru patimi ale sale se face rob. Iar cele patru patimi ale sufletului sunt: slava deşartă, bucuria,mânia şi frica. Dar luptând omul CU SOCOTEALĂ ŞI CU ÎNŢELEPCIUNE le va birui şi stăpâni desăvârşit şi nu va mai fi războit, ci va primi pace în suflet şi va fi încununat de Dumnezeu ca unul ce a biruit. ("Filocalia",Antonie cel Mare)
Sfinţii Părinţi au şi texte "înfricoşătoare", care "ne ceartă", însă mie îmi sunt mai aproape cele care mustră cu dragoste şi Înţelegere. Vorba aceea, fiecăruia cât poate...cum poate...:)
Am lungit vorba...:)
Vorbele adevărate e bine să fie lungite!:)
Şi eu mă simt uneori mai bine primind mustrări. Parcă aşa simt că mi se vorbeşte mie cu adevărat, celei nevrednice, şi nu unui ideal uman. Totuşi, şi încurajările au tolul lor. Uneori, pot crea ceva acolo unde nu există!
Trimiteți un comentariu