e noapte. stau întinsă în iarbă şi
-mi frec fruntea de fruntea cerului. toate gândurile
de noapte-mi sunt luminoase. îmi pomenesc familia
neamurile şi prietenii. patria şi strămoşii. pe cei care
au murit pentru libertatea mea
nu ştiu să am duşmani. dar dacă am duşmani neştiuţi
pomeniţi în lumină fie şi ei!
îmi tipăresc gândurile în întunericul nopţii. întunericul este
bun. e linişte şi se desnădesc tâlcuri. lasă urechea inimii deschisă
şi ziua vei fi înţelept şi-n pace!
nu degeaba se spune că noaptea e un sfetnic bun. acum ştiu asta
m-am trezit aşa deodată că am coconul meu de cumpătare...
să-aducă anii mierea şi vinul cel mai bun? atunci nu-mi pare rău
că-mi roade timpul din învelişul trupesc!
pipăi o formă din aer: un ghemotoc de cuvinte. acum
sper să am meşteşugul de-a scoate din el măcar un vers
bun. măcar o metaforă gătită cu-nţelepciune
(n-o fi prea devreme pentru această potecă a smereniei?)
de ce? îi dau nopţii acesteia ce-i al ei!
m-am lămurit. nu-i noaptea ademenirii mele
nu se-nvârt în jurul meu cuvinte de amor. nici nu se iau
la-ntrecere subtile figuri de stil. gâlgâiturile imaginaţiei
nu sunt asurzitoare. adorm în chilia mea de iarbă împăcată
cu gândul că mai e puţin până la ziuă
----------------------------------------------------------------------
Un poem şi-un blog (blogul care face bine): Ia atitudine!
----------------------------------------------------------------------
-mi frec fruntea de fruntea cerului. toate gândurile
de noapte-mi sunt luminoase. îmi pomenesc familia
neamurile şi prietenii. patria şi strămoşii. pe cei care
au murit pentru libertatea mea
nu ştiu să am duşmani. dar dacă am duşmani neştiuţi
pomeniţi în lumină fie şi ei!
îmi tipăresc gândurile în întunericul nopţii. întunericul este
bun. e linişte şi se desnădesc tâlcuri. lasă urechea inimii deschisă
şi ziua vei fi înţelept şi-n pace!
nu degeaba se spune că noaptea e un sfetnic bun. acum ştiu asta
m-am trezit aşa deodată că am coconul meu de cumpătare...
să-aducă anii mierea şi vinul cel mai bun? atunci nu-mi pare rău
că-mi roade timpul din învelişul trupesc!
pipăi o formă din aer: un ghemotoc de cuvinte. acum
sper să am meşteşugul de-a scoate din el măcar un vers
bun. măcar o metaforă gătită cu-nţelepciune
(n-o fi prea devreme pentru această potecă a smereniei?)
de ce? îi dau nopţii acesteia ce-i al ei!
m-am lămurit. nu-i noaptea ademenirii mele
nu se-nvârt în jurul meu cuvinte de amor. nici nu se iau
la-ntrecere subtile figuri de stil. gâlgâiturile imaginaţiei
nu sunt asurzitoare. adorm în chilia mea de iarbă împăcată
cu gândul că mai e puţin până la ziuă
----------------------------------------------------------------------
Un poem şi-un blog (blogul care face bine): Ia atitudine!
----------------------------------------------------------------------

