Pagini

luni, 17 august 2009

noapte. această noapte

e noapte. stau întinsă în iarbă şi
-mi frec fruntea de fruntea cerului. toate gândurile
de noapte-mi sunt luminoase. îmi pomenesc familia
neamurile şi prietenii. patria şi strămoşii. pe cei care
au murit pentru libertatea mea

nu ştiu să am duşmani. dar dacă am duşmani neştiuţi
pomeniţi în lumină fie şi ei!

îmi tipăresc gândurile în întunericul nopţii. întunericul este
bun. e linişte şi se desnădesc tâlcuri. lasă urechea inimii deschisă
şi ziua vei fi înţelept şi-n pace!

nu degeaba se spune că noaptea e un sfetnic bun. acum ştiu asta
m-am trezit aşa deodată că am coconul meu de cumpătare...
să-aducă anii mierea şi vinul cel mai bun? atunci nu-mi pare rău
că-mi roade timpul din învelişul trupesc!

pipăi o formă din aer: un ghemotoc de cuvinte. acum
sper să am meşteşugul de-a scoate din el măcar un vers
bun. măcar o metaforă gătită cu-nţelepciune
(n-o fi prea devreme pentru această potecă a smereniei?)
de ce? îi dau nopţii acesteia ce-i al ei!

m-am lămurit. nu-i noaptea ademenirii mele
nu se-nvârt în jurul meu cuvinte de amor. nici nu se iau
la-ntrecere subtile figuri de stil. gâlgâiturile imaginaţiei
nu sunt asurzitoare. adorm în chilia mea de iarbă împăcată
cu gândul că mai e puţin până la ziuă

----------------------------------------------------------------------
Un poem şi-un blog (blogul care face bine): Ia atitudine!
----------------------------------------------------------------------


vineri, 14 august 2009

"Giuvaierul palatului"

Serialul coreean "Giuvaierul palatului" (giuvaer) mi-a atras cu adevărat atenţia. Fără efecte spectaculoase, fără a fi izbit de suspansuri care să te ţină cu sufletul la gură la fiecare schimbare de cadru, acest serial mă atrage prin...gestică.
Fiecare obiect este luat în mână parcă s-ar îndeplini un ritual. Chiar şi cele mai josnice comploturi au în ele un anumit rafinament. Aş îndrăzni să afirm că, în cultura asiatică, tragicul se petrece în linişte. Da, este o cultură a tragicului care se petrece în linişte.
Doamnele-însoţitoare de la Curtea împăratului sunt supuse de la vârste foarte mici unor ritualuri şi obiceiuri extrem de severe. Educaţia este şi ea exigentă. Pierderea unui "fazan auriu" poate coincide cu alungarea de la Curte. Iar "afară" e sărăcie lucie. Pe de altă parte, nu poţi părăsi curtea palatului fără "învoire".
Alterarea sosului de soia provoacă un adevărat cutremur în bucătăria regală. Iar dacă împăratul se îmbolnăveşte din cauza unei proaste preparări a hranei poţi fi biciuit.
Fructele, carnea, legumele, mirodeniile sunt folosite nu doar pentru a hrăni. Fiecare condiment este ales cu mare atenţie. Un anumit fel de mâncare trebuie servit după beţie, prunele aruncate de ţărani sunt utilizate în bucătăria regală pentru inventarea unui preparat culinar care să poată fi comestibil. Este o sarcină pe care au primit-o cele două doamne rivale în ascensiunea lor către "funcţia" de primă-doamnă-însoţitoare: a găti din ceea ce poporul aruncă.
Corupţie, conspiraţii, gingăşie, iubire, cunoaştere şi...răbdare. Foarte multă răbdare. Şi poezie:) . O lume cu sensuri, obiceiuri şi mentalităţi care ne sunt, la prima vedere, de nepătruns.

Informaţii suplimentare despre film şi despre Jang Geum (personajul principal) pot fi găsite aici şi
aici. Rolul inteligentei domnişoare Jang Geum este interpretat de o frumoasă actriţă Lee Young Ae. Conform acestui blog sunt 54 de episoade.

Serialul poate fi vizionat la TVR1 la ora 17:10.

Sunt fericită!

"Operă de geniu care nu apare decât o dată pe secol şi poate că o singură dată într-o cultură."(Al.Piru)

În sfârşit, am cumpărat-o! E a mea! Aşadar, nu ar trebui să intraţi în alertă dacă voi trece rar pe-aici. Mi-am propus să o citesc "cap-coadă". E adevărat că am citit din "Istoria" lui G. Călinescu de fiecare dată când am avut nevoie de vreo lucrare.

A venit momentul, ce-i drept, cam târziu, să-mi studiez mai temeinic propria cultură de care nu mi-e ruşine. Aducem mult prea mult tribut altor culturi ca şi cum a noastră nu ar avea ce oferi.

După aceea va veni rândul domnului Manolescu cu a sa "Istorie" critică... Înainte, precursorii!

Şi...
Iată ce-mi spune domnul G. Călinescu încă din Prefaţă: "Scriitorii noştri sunt în majoritatea cazurilor foarte puţin cunoscători ai literaturii naţionale şi refractari la comparaţiile în cerc închis. A lua drept coordonate într-un articol despre I. Barbu pe Conachi, Bolintineanu, Anton Pann pare un lucru scandalos şi jignitor. Un poet român se compară numai cu poeţi din afară, cu Edgar Poe, Malarme, Paul Valery. Şi totuşi metoda legitimă e cea dintâi."

Am întâlnit şi eu la unele lansări de carte strâmbături din nas atunci când vreun autor local era alăturat lui Bacovia, Blaga, Eminescu ori alţii. Să fie ruşinea atât de mare? Să fie într-atât de învechit poetul exilat Ienăchiţă Văcărescu încât să-i aruncăm în groapa istoriei literare Testamentul?

Testament literar

Urmaşilor mei Văcăreşti
Las vouă moştenire,
Creşterea limbei româneşti
Ş'a patriei cinstire!

Bune versuri de gravat pe frontispiciul Parlamentului, Guvernului şi Cotroceniului. Asta cu cinstirea patriei ar fi ca un blestem, nu?



miercuri, 12 august 2009

Nihongo o Narau - Învaţă japoneza

Nu-mi ajungeau îndeletnicirile cărora m-am dedicat. De două săptămâni învăţ limba japoneză. Motive? Pur şi simplu, îndrăgostită fiind de lirica lor şi considerând că dacă ei pot învăţa limba noastră - după cum am constatat în unele împrejurări - eu de ce n-aş putea, m-am apucat serios de lucru. Într-o zi voi scana "paginile cu caligrafie" pe care le-am scris până acum. Sunt de tot râsul. Până atunci vă "divulg" locul de unde mi-am luat lecţiile. Deocamdată :)!
Tabelul HIRAGANA.
Tabelul KATAKANA.


joi, 6 august 2009

poze de grup cu îngeri fără adăpost (III)

patologie lirică


28 de poze lila


- partea a doua -
(în toate pozele sunt privită pe furiş)

  • mi-au dat un nume şi nu m-au întrebat. de unde au ştiut ei numele meu?mi-au dat ei numele scris în Carte? sau numele din Carte se dobândeşte?


  • din partea asta trag cu arcul. în partea cealaltă – pâine.


  • sunt mică. am o fundă mare de oftaturi în păr. sunt prea mică.


  • din mâini îmi alunecă izvorul. iar pe ape încă nu pot mergre.


  • era dimineaţă şi era lângă mine. dar fiecare într-o imensitate a răscrucilor sale


  • desenez întunericul. în tonuri din ce în ce mai estompate. în partea celorlalţi: nelimitată - lumina.


  • cad frunze spre cer. cu tot cu melancolia mea.


  • de-a ascunselea. mereu m-am pitit după grele draperii de umor pentru a nu mi se descoperi frământările


  • ai înţeles. chiar dacă n-am spus tot ce aveam de spus.


  • am pierdut multe în viaţă. dar nu sunt nefericită: am rămas o învingătoare.


  • ştiu că vorbesc de multe ori fără să gândesc. dar gândurile sunt acolo.


  • chiar dacă sunt cu ochii în toate părţile, am ochi doar pentru tine.


  • şi totuşi: poate exista dragoste în ura nemăsurată.

  • de-acum, o parte din tainele mele sunt la vedere


marți, 4 august 2009

poze de grup cu îngeri fără adăpost (II)



patologie lirică


28 de poze lila
- prima parte -
(în toate pozele sunt privită pe furiş)

  • un pat plin cu manuscrise. cotrobăi printre hârtii după gândul preferat. ninsoarea dă năvală în cameră. oamenii de zăpadă se aşează în jurul meu pe cearşaf. în chenarul de cerneală


  • împotmolită într-o băltoacă cu nămol cauciucos. din lumina zilei decupez cuţitaşul pentru ajustat umbre. un cocor mă decupează cu pliscul din nămol


  • sar în sus de bucurie. am reuşit să stau frumos pe scaun în timp ce pe mosor se-nfăşura cenuşa...


  • am tălpile teribil de roz. din cauza tălpilor mele teribil de roz s-a epuizat culoarea. a nu se căuta o viaţă roz' sau în roz


  • după patruzeci de ani am fost lăsată în pace. iată o fericire cumplită prin care navighez scriind


  • m-am întregit după ce le-am dezintegrat pe toate


  • din această poză plec la biserică. e duminică. îmi ling buzele sufletului. de poftă...


  • eu. tu. pass



  • sunt într-o mansardă înconjurată de pensule. Mansarda e plină de o mulţime de pensule plus una


  • decolorez apă


  • din călimară am urcat în avion. m-au prins. am lăsat urme...


  • cineva a citit de pe fruntea mea reţeta pentru linişte.


  • la drept vorbind aici e un truc. încă nu mi-au crescut aripile...


  • orişicâţi îngeri am încerca să prindem în poeme tot nu vom afla nimic despre pomul vieţii...

marți, 28 iulie 2009

poze de grup cu îngeri fără adăpost (I)

patologie lirică

(poza trandafirie)

nu-mi căuta sânii, îngere,
sub cămaşa mea s-a făcut linişte
despre altă iubire am citit din întâmplare
iar inima mea e dornică să cunoască această iubire

da! e marea furtună în lume şi
am înţeles că nimeni nu mai aşteaptă pe nimeni
cu bucurie în pragul uşii
am văzut cum dănţuie şacalii cu ochii roşii
cât sunt câmpiile de-ntinse
şi am înţeles că e-o-nvălmăşeală de stare de lucruri
dar, îngere, nu eu am pictat tabloul în care
lumea a-nceput s-o ia-ndărăt

poate că mâine dimineaţă
te voi lăsa să-mi schimbi cămaşa asta
pe care-o am. s-a umplut de ceară trandafirie
şi nu e deloc politicos să o port printre semeni care
poartă cu resemnare cămăşile de la second-hand

da, îngere, prea multă resemnare şi lehamite...
de când nu ne mai iubim nici pe noi înşine
nici de cer şi nici de pământ nu ne mai putem sprijini

luni, 27 iulie 2009

Ladies, I recommend to die!

Doamnelor, vă recomand să muriţi!

De ce? Pentru a nu fi în acord cu ceea ce ni se pregăteşte. În baza presupunerii că femeile trăiesc mai mult, politicienii vor să ia decizia ca pensiile să fie calculate separat pentru femei şi bărbaţi.
Dacă această idee va căpăta o formă concretă şi va fi propusă ca articol pentru Legea pensiilor invit toate femeile patriei la o grevă a eşarfelor. Bineînţeles, alături de doamne sunt invitaţi partenerii de viaţă şi copiii trecuţi de optsprezece ani. Prezumtiva măsură ne afectează pe toţi.
Mai puţin pe cei care îşi votează pensii uriaşe, deşi, hai să presupunem, nu au contribuit pentru a avea acest drept. La ei sunt pensiile noastre, iar motivul că suntem tot mai puţini cei care depunem ouă în economie nu ar trebui să ni se impute. Nu noi elaborăm politicile economice.

Pentru mai multe informaţii citiţi aici.
Să trăiţi bine!

duminică, 26 iulie 2009

Miron Grindea (1909-1995)

În cei 43 de ani ai mei, eu nu am auzit de Miron Grindea. Mă simt din ce în ce mai stingherită de cât de puţine ştiu despre cultura noastră.
După ce am vizionat o parte din emisiunea de la TVR Cultural - de fapt, am prins doar sfârşitul - l-am trecut pe domnul Grindea în carneţelul cu proiecte. Voi merge la bibliotecă, dar până atunci am încercat un sărch pe Internet. Informaţiile în limba română sunt aproape inexistente. Am constatat că nici pe Wikipedia, Miron Grindea nu este trecut în lista de scriitori români din exil.
Mi-am amintit că am un "Dicţionar de mişcări literare şi artistice contemporane", adevărat, scris de autori străini. Am răsfoit iute dicţionarul: nimic.
Şi totuşi, Miron Grindea nu e fost chiar un nimeni. Aflu că printre prietenii săi s-au numărat: André Gide, Tristan Tzara, Robert Graves, Bertrand Russell, Graham Greene, Alistair Cooke, Patrick Moore, S. Eliot, Iris Murdoch, Raymond Queneau, Georges Duhamel, H.G.Wells...
Rămâne să-l mai consult pe Nicolae Manolescu şi dacă nu voi găsi nimic nici în "Istoria critică a literaturii române" îmi voi pune multe întrebări. În cele din urmă, cine a fost Miron Grindea?
Nu-mi trimiteţi adrese de pe Internet. Astea îmi sunt accesibile. :)