poemul salvator - X
două fire de iarbă mi-au sunat la interfon. doamna m? da.
avem pentru dumneavoastră o invitaţie la balul insectelor. hî?
am deschis. în prag verzi-albe şi drepte cele două fire de iarbă
puţin prăfuite cu marginile puţin pârlite una ronţăită pe la mijloc
- de către o lăcustă galbenă din altă regiune – mi-au înmânat invitaţia
din frunză de gutui pentru care a trebuit să semnez cu buzele date cu sclipici
chiar acum pregăteam o supă de roşii. dacă mai aşteptaţi vă pot servi
nu, mulţumim. tre’ să anunţăm orchestra. firele s-au înclinat cea ronţăită
aşa umblă vorba...
***
ştiu să citesc în stele da’ pe asta n-am prevăzut-o. scriind literele au început să
prindă aripi în jur libelule albine lăcuste hărmălaie! în ceea ce mă priveşte: mută!
după care mi-am zis: ce naiba! sunt poetă şi mă sperie câteva grăunţe de materie
în mişcare! bietele fiinţe mă rugau să le dau lecţii de dans. mi-am pus aripile
am început. un’-doi-trei. un’-doi-trei. vals. un’-doi-trei. un’-doi-trei. menuet. un’-...
una câte una perechile de insecte şi-au luat zborul învârtindu-se uşor pe luciul
pardoselii de aer. un’-doi-trei...
***
pentru nimic în lume nu mi-aş schimba condiţia. îmi place să
lenevesc aşa printre miraje hărăzite să ţină în viaţă discipolii viziunilor
ador solfegiile granatului. sunt gata să fac o plimbare alături de melc în
pas de melc. mă abandonez cu totul sunetelor iuţi ale izvoarelor repezi
simfonii beethoviene...
***
strâng laolaltă idiomuri din graiuri diferite. mixtura o descânt o adun boabe o
înşir pe inelele saturniene. după şlefuire lumea de deasupra e la o întindere de
braţ. nu-ţi trebuie doi paşi să vii să pleci după bunul tău plac. din fericire nici
nu trebuie să trăieşti strecurându-te cu poemele printre coordonatele trasate de
sceptici pufnind a lehamite: blah! poeţi şi ei, muritori de foame! mori de cuvinte!
mă aşez pe-un inel! blah! să trăieşti toată viaţa luând şuturi în fund pentru o
amărâtă de certitudine! viziunile mari sunt din invizibilul poetic!
***
în palmă am boabe de struguri. lângă mine coşul plin. mă întind în
iarba saturniană. ce de lăcuste şi libelule s-au adunat în jur. asta-i!
să înceapă balul!
Deva, 18 iulie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu