Pagini

miercuri, 5 noiembrie 2008

printre forme misterioase

poemul salvator - IX




sunt minunate formele iscate în mintea mea atunci când închid ochii


frunzele nu sunt nici verzi nici ruginii nici roşii. fiecare nervură


are altă culoare. sunt frunzele-curcubeu. dacă eu le văd cu ochii închişi


pe undeva sigur ele există




***




câte zile voi trăi sub impresia celor trei cd-uri vizionate ieri? dacă vrei


să trăieşti fără halourile viitorului îndepărtat foarte îndepărtat în tine


nu încerca terapia stephen hawking’s universe. rămâi devotat prezentului


miresmelor terestre coacerii grâului naşterii plozilor. cine te pune să-ţi


întipăreşti în minte infinituri? reîntoarcerea în punctul 0? preţul plătit


este neliniştea zilelor tale!




***




să revenim la ale noastre. e vremea să plec la adunat de nuci verzi. la iarnă


voi unge biscuţii cu lapte cu dulceaţa verii. voi încerca să-mi amintesc


momentul în care am scris aceste versuri. poate voi privi critic aceste versuri


şoptite de flautul dimineţii. le voi tăia. tăindu-le voi simţi şiroind sângele din ele


şiroind sângele lor pe ziua aceea trăită într-o suburbie a universului. sintagma


nu-mi aparţine. şi nici nu ştiu dacă mi-am însuşit întru totul destinul efemer


nici ideea că trăiesc de bunăvoie într-un sarcofag cosmic




***




şi totuşi! mi-am afundat mâinile cât de adânc am putut în oceanul albastru de


deasupra. mi-am clătit faţa. ochii. am deschis ochii. în faţa mea se derula tot


ceea ce îmi imaginam. întâi a fost jupiter. imediat mi-am imaginat rochia de


culoarea lui jupiter. mi l-am imaginat pe Dumnezeu. a trebuit să închid ochii.


apoi am văzut. totul era El. când explorăm nu vrem să înţelegem destinaţia


noastră. nu universul îl ţinem sub lupă. de fapt după El umblăm noi cu toate


temerile noastre. şi iată! puţin câte puţin El ni se destăinuie! doar cât să nu fim


orbiţi!




***




unii aleg să cerceteze. alţii aleg să contemple. alţii să scrie. eu am ales simţurile


la cât de sensibile sunt ele ne revelează multe adevăruri. chiar dacă adeseori le


ignorăm. cât de mult pierdem ignorându-ne pe noi înşine? ah! presimt că toată


ziua îmi voi bate capul cu soiul ăsta de subiecte. nimic despre bărbat? nimic


despre amor? nimic despre jocuri cu zmeie? nimic despre fluturaşi păsărele flori?




totuşi... ceva despre zaruri...


Deva, 17 iulie 2008

Niciun comentariu: