poemul salvator (XVI)
ce dacă nu ies bine în poze. am să fac din asta o temă literară
despre care să vorbească poeţii prin baruri: „iată o temă literară
pe care n-am reuşit s-o sărutăm!”
***
îmi văd de noile pasiuni. printre savanţi este moda găurilor negre
iar eu stau cu ochii pe ei. n-aş vrea să ratez momentul în care
trufia noastră se va decolora constatând că
într-una dintre aceste imprevizibile găuri negre îşi au sediul
poeţii cărora li s-a întors spatele pe lumea asta
***
îmi verific sufletul tot timpul. e foarte important ca măcar el
să rămână într-o lume de basm. din care am venit, de fapt,
cu toţii. pentru a învăţa jocurile terrei pentru a învăţa
arta omenescului. nu toţi vom îmbrăca luminile cosmosului
nu toţi avem certitudinea permanenţei. eu mi-am adunat bob cu bob
suspiciunile. le-am tratat. nimic nu-mi tulbură încrederea în
politica cerească
***
gata! m-am trezit. maneaua din vecini m-a readus cu
picioarele pe covor. sunt conştientă că singuri ne reziliem
contractul cu nemurirea. gândim grandios. acţionăm mojiceşte
prin urmare închid ochii să vină toamna. să vină frunzele la mine
lăsaţi frunzele să vină la mine...
***
ştii să-mi citeşti gândurile. aseară mi-ai adus frunze galbene
mi le-ai pus în palme. motiv să-ţi întind palmele iar tu,
înflăcăratule, mi-ai sărutat degetul mic. aşaaa, în trecere...
ce de frunze au început să zboare prin mine!
scânteind!
***
ne-am hotărât să bem un go-cafe la real. tu visai şi
la şniţele de pui. aşa suntem noi, oamenii...
trecem rapid de la una la alta. de la universuri la
frigărui. de la filosofie la scotch ţuică rachiu
de la la jocuri erotice la acte de caritate. apoi
dăm o fugă până la biserică să spunem un „Doamne-ajută”...
cum să nu ne iubească Dumnezeu când după toate
în capul inimii îl ridicăm pe
El, gelosul...
Deva, 14 septembrie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu