Îmi amintesc, din copilărie, cum mă uitam lung după un dom' profesor – de altfel, dascăl de ispravă – care purta servietă diplomat. Atunci când trecea, ocoş, prin faţa caselor sătenilor din satul meu, aceştia îşi dădeau coate râzând. De ce? În diplomatul său se răsfăţa, nici mai mult, nici mai puţin, gustarea 'mnealui: pită, brânză şi slănină.
Ambalajul este şi el un produs. Principala sa funcţie ar trebui să fie aceea de a proteja un alt produs – acela pe care îl conţine - şi care este, în fapt, obiectul râvnit.
De când cu promovarea modernă pe piaţă a produselor, constatăm, nu fără a ne simţi frustraţi de situaţie, ambalaje din ce în ce mai mari şi mai sclipitoare pentru produse din ce în ce mai minuscule.
Aşadar, pentru o păpuşă de 20 de cm, plăteşti şi un ambalaj de 40. Bun, o să spuneţi că păpuşa se află în siguranţă, că fără cutia respectivă i-ar sări ochii sau i-ar crăpa fesele.
De asemenea, înţeleg foarte bine faptul că nu poţi face un cadou învelit în hârtie igienică. Ceea ce mă nemulţumeşte este faptul că în numele frumosului am început să ambalăm orice şi, nu doar atât, în ambalaje din ce în ce mai sofisticate. Iar acest fapt determină un preţ mai mare. Un preţ pe care am început să-l plătim, îndatorându-ne, în multe cazuri, la bănci.
Nu suntem o societate de consum de produse utile, suntem o societate de consum sclivisită, o societate de tip „kitsch”, care ţine mai mult la imaginea ei decât la individ în sine. O societate care se consumă pe ea însăşi, autodevorându-se, ruinându-şi sănătatea şi puţina bunăstare pentru a „arăta bine”, pentru a fi „în trend”.
Şi ceea ce este mai cumplit, este distorsionarea conştiinţei. În curând, nu vom mai putea consuma un banal biscuit dacă nu va fi expus, percepţiei noastre, într-o casetă pentru bijuterii.
9 comentarii:
romanii sunt un etern MOFT!:)))
Vin sarbatorile si vorbim de Criza de trei luni, dar cati chiar se iau in serios cu economii si cu putin bun simt? Sa nu cumperi nimicuri aratoase ci strictul necesar, in rest sa fie sarbatoarea spiritului?!
Mie unul imi displace luxul,
il consider consecinta unui complex
dar observ ca economiile de azi se orienteaza prioritar spre el, pt ca banii multi sunt la cate unii, putini, si ei trebuie facuti SA CIRCULE!
Daaaa, circula putinii bani ai celor multi, pentru cei putini cu bani multi. :)
Hai sa ne gandim la un ambalaj pentru vise!
mi-au sarit ochii pe ambalajul unei acadele mici. :)
ne purtam de parca am fi stiut ce-i luxul toata viata noastra. las' ca vedem noi cand va trebui sa strangem cureaua.
XXL, prefer calea lui Einstein - modelul, că geniul nu-l am, of course - adicătelea, să mă "fixez" doar pe câteva lucruri. Chiar si de Internet - pe care îl ador - mă folosesc din ce in ce mai putin. Este mâncător de timp. De când nu am scris pe net am citit trei cărţi şi o mulţime de articole. Plus că am "socializat" mai des. :)
Amy, noi şi numai noi înşine decidem dacă luptăm pentru lux, pentru idei, pentru semeni, pentru mântuire, pentru glorie etc.
Pai, tu crezi ca scrisul iti mananca timpul? Nuuuu, nici vorba :).
Da, ai dreptate! Domnu' NET nu ne papă timpu', ne haleşte pe noi...:)!
xxl,amu,io plec...Duminica am zi de blogging! O sa citesc ce mai e pe weblog. Desigur, îi voi citi pe cei câţiva prieteni virtuali! Printre care te numeri :))! Chiar si atunci cand ma critici.
Trimiteți un comentariu