noaptea din cutia de ciocolată (I)

1. după titlu să nu vă luaţi
titlul mi-a trecut prin minte fără urmări
acum scriu fără noimă acum scriu despre
cum ai tras cu praştia-n mine toată ziua
cu sâmburi de cireşe amare

ce-am făcut eu nu scriu

2. dacă nu sunteţi oameni adevăraţi, fiţi măcar animale adevărate
lângă fereastră baudelaire îşi dezbumbă nasturii de la cămaşă
mai devreme sau mai târziu va fi vreme bună şi pentru scris
acum am deschis o cutie de ciocolată pe care am cumpărat-o
cu două tichete-cadou. asta nu înseamnă ceva
am scris să fie scris că am cumpărat ciocolată în loc
să mă pufnească râsul în toiul nopţii

3. parcă pe cel ce scrie îl poţi întreba de ce scrie...
tu de ce bei apă? de ce respiri? aşa că nu întreba mâna
de ce scrie despre resturile pe care le găseşte prin sertarele
-nţepenite ale trecutului

un gând nerostit la vremea lui
- care acum îşi face loc din uterul minţii -
lăsat pe dinăuntru e o primejdie mare
de încolţire a sinelui

4. ori de câte ori sunt fericită pierd în greutate
număr şi nu-mi ies fericirile la numărătoare
număr din nou: tot cu o fericire mai puţin

renunţ la orice speranţă şi-mi potrivesc ideea după
tine

5. câte şi mai câte se pot întâmpla într-o cutie de ciocolată. tu
îţi numeri degetele unul câte unul. eu îţi relatez până la
capăt întâlnirea mea cu fiica lui don quijote

dintr-o dată ţâşnesc din tine dune de ciocolată
eu le adun le aranjez pe rafturile din cămară
va trece mai uşor iarna dacă ştiu că am cămara plină
cu tine

6. stau de şase
scriu semeseuri tuturor prietenilor care au dat cu pietre în mine
printre litere presar albăstrele crude
din când în când deschid ochii şi trag
cu arcul sprâncenei în călcâiul tău