Pagini

marți, 18 august 2009

O lume care se ajută singură

Comunitatea virtuală a bloggerilor a devenit un loc în care frumuseţea inimilor este din ce în ce mai vizibilă.

O amintesc pe Isabelle Lorelai pe care am descoperit-o întâi, continui cu Oameni darnici şi Om bun. Nu voi aminti nici alte organizaţii, nici alte asociaţii şi nici alte persoane. Intrând pe site-urile amintite veţi descoperi această lume care care se ajută singură. Care nu mai aşteaptă ca "autorităţile" să-şi facă treaba pentru care sunt plătite din banii noştri.

Munca acestor oameni este enormă şi obositoare, sunt convinsă. Însă, mă gândeam în această dimineaţă ce satisfacţie sufletească au aceşti oameni dedicaţi semenilor. Sunt oameni pe care nicio obligaţie nu-i determină să-şi ofere din timpul şi din condiţia lor "fizică" susţinerii celor mai puţin fericiţi.

Fiecare are un dar de la Dumnezeu, un destin - pe care "şi-l face" tocmai pentru că ascultă de resorturile interioare cele bune.

Iar acţiunile acestor prieteni ai vieţii trebuie luate în considerare, lăudate şi...date mai departe.

Pe de altă parte, mi-aş dori şi comunităţi care să se implice mai mult tocmai în a "disciplina" şi trage la răspundere - prin dreptul conferit de faptul că suntem cetăţeni ai acestei ţări - autorităţile astea care ne sfidează prin corupţie, nepăsare, aroganţă, comoditate şi utilizarea banilor noştri în scopuri care nu au nimic în comun cu dezvoltarea economică şi, apoi, implicit, socială.

10 comentarii:

Vaca Verde spunea...

Multumesc pentru vorbele frumoase! Sunt onorata ca pot sa sustin proiectul Oameni darnici. Faptul ca ai pomenit de noi si munca noasta e un cadou frumos pentru mine la un ab de blog. Multumesc inca o data!

Ela Roseni spunea...

vezi tu, lia, tu ai început o activitate onorabilă...Însă nu putem lăsa la nesfârşit sistemul care ne conduce să-şi bată joc de noi. au trecut 20 de ani de la Revoluţie. Nu ar mai trebui să-i luăm la întrebări pe guvernanţi unde sunt banii pe care-i incasează pentru sanatate. Ar trebui să cerem 50% din ei inapoi.
Noi contribuim la asigurări, iar cand avem nevoie de sistem constatam ca trebuie sa ne platim tratamentul, sa venim cu seringi de acasa, cu pansamente est.Sunt platitori de asigurari care merg de 2 ori in viaţă la spital.
Daca am avea fiecare un card de sanatate unde sa ni se vireze o parte din cotributie n-am mai fi atat de umiliti cand avem nevoie de sistemul sanitar.
Aici e buba si trebuie spartă...

Ela Roseni spunea...

est=etc :)

LiaLia spunea...

Dragă Ela, să ştii că Văcuţa Verde e Mary, eu sunt Lia :) Dar mesajul tău ştiu că ne include pe amândouă. Cât de tare mă doare că suntem furaţi şi umiliţi de guvernanţi, copiii lor, acoliţii lor? Doare până la sânge. Dor şi reacţiile stupide ale oamenilor de pe margine, dar probabil şi ei s-au nacrit în timp şi nu mai pot crede în poveşti cu spiriduşi şi zâne şi atunci se apără ca un câine bătut, muşcând înainte să afle care e intenţia. Bubele sunt multe şi s-au cronicizat, cum le spargem şi le curăţăm???

Ela Roseni spunea...

LiaLia, mi se pare că participăm la cea mai mare manipulare posibilă. Televiziunile fac gura-mare şi-i iau la rost în diverse chestiuni pe politicieni. Politicienii fac gura-mare şi, în cele din urmă, fără a răspunde, scapă de emisiune. Şi nu ştiu, joacă şi presa teatru? Asistăm la un circ atât mediatic, cât şi politic? Sau ar trebui ca atunci când presa scoate la iveală ceva necurat să ieşim cu mic cu mare în stradă? Problema şi buba suntem noi. Nu avem lideri civici SĂNĂTOŞI LA CAP care să mobilizeze oamenii să-şi ceară drepturile. Niciodată nu vom putea avea un sistem social puternic fără a dezvolta întâi economia. Iar economia nu se poate dezvolta fără ca banii să circule...Însă bieţii bănuţi cum se strâng la buget cum apar vrăjitorii cei răi şi îi fac dispăruţi.
Astăzi,asistăm la existenţa unei economii-private-monopol care nu permite concurenţei să apară. Este un "comunism privat" că nici nu mai ştiu cum să-i spun.
Revin, doar o nouă Revoluţie poate schimba starea de fapt. Şi sunt conştientă că nu o vom face pentru că aşa suntem noi, preferăm să răbdăm până ajungem să ne fie stoarsă şi ultima picătură de sânge. Apoi, fantomatici, lipsiţi de logică şi fără scop devenim orbi fără să mai ştim ce să cerem.
Îmi spunea cineva că avem democraţie şi că trebuie să schimbăm totul în mod democratic. Din punctul meu de vedere am scăpat trenul democraţiei. Din păcate, cred că doar violenţa şi sacrificiul (din nou?)mai rezolvă ceva.Că despre unnitate nu pot vorbi...N-avem exerciţiu...

Anonim spunea...

Pe ici, pe colo, mai apar acţiuni comune. Pe ici, pe colo, mai apar semne că şi autorităţile citesc blogurile. Pe ici, pe colo, mai apar întrebări care pornesc din bloguri şi se rostesc cu voce tare în comunitate. Un real şoc am avut văzând câţi s-au arătat interesaţi de soarta lui Ulise al meu.

Ela Roseni spunea...

zamfire, şi eu am întâlnit funcţionari oneşti, medici care nu-şi fac de ruşine meseria, oameni cumsecade care se implică în a-i ajuta pe ceilalţi. Ştiu că în ţările dezvoltate democratic - şi bine economic - voluntariatul este una dintre activităţile civice vizibile bine. Ştiu, de asemenea, că pe un om aflat în nevoie trebuie să-l ajuţi astăzi, nu mâine. SOS-ul trebuie acordat pe loc.
Însă, trebuie să ne gândim, cât de multe cazuri s-ar soluţiona dacă i-am trage la răspundere democratic sau cu forţa (mă refer la demonstraţii, mitinguri - tot forme democratice, dar vizibile, nu? - )pe cei pe care i-am trimis să întocmească legi bune şi să guverneze aproximativ corect.
Da, toate astea sunt abstracţiuni, dar care lăsate la îndemâna nesimţiţilor căţăraţi la putere - cu votul nostru - au devenit propriile noastre lanţuri. Ai văzut la summitul G8 cum au protestat cetăţenii. Politicienii trebuie să ştie că existăm, altfel vor întinde coarda cât de tare vor. Nu ne putem mulţumi cu faptul că 10 oameni sunt alături de noi.
Ata ţine de umanism Atunci de ce trebuie să mai am stat, de ce să mai plătim taxe şi impozite. Chiar nu ne pasă de noi înşine?

Ela Roseni spunea...

Wow, ce de greşeli făcui...:)

Anonim spunea...

Cred că blogul meu dovedeşte că gândim la fel.
Sunt realmente bucuros că ţi-am descoperit blogul (mai ales că, acum, a revenit muzica!)

Zam Fir Pop spunea...

Dacă te mai îndoieşti de cele afirmate în comentariul meu anterior, citeşte: http://zamfirpop.wordpress.com/2009/08/19/iar-am-calcat-pe-bec şi să ai o zi bună aşa cum mi-o faci pe a mea mai bună în fiecare zi!