în această dimineaţă m-am trezit cu o coroană de urlete pe cap
nu erai lângă mine. iar bucuria trezirii mele era blocată de texte
de campanie electorală
acum pe stradă trec oameni tragici care se salută cu gesturi
mai mult sau mai puţin colorate în portocaliu şi roşu
iar eu am nevoie de-o mângâiere în tristeţea mea publică
aruncaţi-mă înapoi cu douăzeci de ani. abia acum mi-am ascuţit colţii
pe biroul meu nu e prea multă glorie. dar mă bucur pentru că
pot scrie fără ştersături fără umbre
scriu muşcând din mere din ce în ce mai mari şi mai galbene. şi
cu fiecare vers pe care îl scriu creşte şi lupoaica din mine
din ce în ce mai auriu...
în sfârşit pot spune: "na-vă şi vouă din urletele mele pentru că
le-am botezat!
acum sunt urlete bune. luminoase..."
sunt urlete de slobozit în (6) decembrie...
5 comentarii:
Gloria sta in faptul ca putem sa scriem, sa vorbim, sa ne manifestam, sa muscam din marul ala ca fruct neoprit. Ca nu am fost in stare sa ne facem ascultati, nu stiu daca e vina noastra sau a oamenilor care nu au vrut sa ne asculte. Dar pt. ca au murit niste oameni ca noi sa vorbim, eu propun sa nu renuntam la asta. Si nici ca votam. Si poate ca intr-o zi chiar o sa votam pe cineva care merita.
interesanta fantezie
Alexandru, cred că am resurse să-mi revin de fiecare dată...:)
Vlad, dispoziţia de moment...:)
:)))
Trimiteți un comentariu