- Ori de câte ori mă simt dezorientată - nu destăinui motivul de azi - citesc câte ceva scris de "incontrolabilul" Paul Goma.
- În România au început negocierile pentru formarea Guvernului. Iar nou-desemnatului Boc - nicio surpriză - i se cere - nicio surpriză - de către Train Băsescu, ascultarea deplină, strictă. Putem vorbi curat - deocamdată şi liber - despre "democraţia băsesciană." Pe care au girat-o cinci milioane de români. Să fie sănătoşi!
- Dupa 20 de ani mă întreb - cu un dureros regret simţit în inimă - de ce nu am plecat din România? Am avut vreo două ocazii. Paul Goma se topeşte aşteptându-şi România. România neconfiscată. Pe mine ceea ce se întâmplă - sau nu se întâmplă - în România mă aduce în pragul desperării. Eu locuiesc în România şi mă simt în exil.
- Sunt colegi care mă întreabă: "Dacă lui Geoană i se rupea aşa de tare de patrie de ce nu o cedat el în favoarea lui Crin?". Pe cine să întreb? Pe Geoană? PSD-ul? Pe Iliescu? Cât de frumoşi am fi putut deveni în Europa. De unde acest dispreţ pentru lucrurile fireşti? De unde această bătaie de joc de noi înşine?
-
joi, 17 decembrie 2009
Sssst! De patru ore îl citesc pe Goma
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Mon respect ELA! PAUL GOMA e un scriitor interesant iar ceea ce zice zice verde in fata, asa cum putini o fac. N-am citit inca nimic de el dar l-am ascultat si vazut la TV de N ori si mi-am format o parere buna despre el
vlad dragă. ai putea sa-ti faci timp sa citesti Jurnalele lui Paul Goma. Vei intelege multe.
Exilat în propria-mi ţară m-am simţit cam de prin '70! Noroc că mi-am făcut o lume a mea proprie, în care mă refugiam ca să-mi ling rănile.
Dar, întotdeauna mi-am spus: nu ţara este de vină!
zamfire, ne impacam cu toate...uneori mai greu...acum, noroc de sarbatori :)
Trimiteți un comentariu