Andrei Caucar - "Poet găsit"

Andrei Caucar este un poet tăios şi, în acelaşi timp romantic. I-am citit cu bucurie primul volum de versuri. Deşi încearcă să ne impună imaginile violente ale unor realităţi care ne copleşesc, el sfârşeşte, în cele din urmă, să îndulcească totul. Temându-se de moarte, Andrei, un sicriu de versuri a scris. Aşadar, s-a asigurat. Neantul nu-l va înghiţi. Numele lui va fi pomenit. Este un plăsmuitor, dar unul care ştie că visătorul pierde totul în zori. Pe de altă parte, există în el gândul liniştit că, în timp ce noi, prietenii, îi vom citi cartea, el va fi plecat la zâne frumoase şi cărunte :). Aşadar acest deces al visului nu mai pare atât de „tragic”.

Acum, voi lăsa poezia să ne bucure..

Azi noapte s-au culcat în capul meu

După ce-au băut şi-au

povestit  prosteşte

spuneau că femeia din pod mă iubeşte

dar eu demult nu mai am pod nici cămin

în podul gării dorm...un somn de vin.

Pentru iubita mea ei dau cu zarul

Când intră ea se clatină cezarul

când trece ea se mişcă lumea-n hărţi

sar pietrele ce până ieri ţineau hotarul

iar scribii cad orbeşte peste cărţi

Realitatea e o scroafă bătrână

Mănâncă mult şi face prea puţini purcei

ea crede că mă duc – cu guiţaţii ei

nu vede nu aude e bine îmbuibată

deşi o bate mama

                        deşi o vinde tata

(Andrei Caucar, Poet găsit, Editura Măiastra, Târgu-Jiu)

Poetul găsit s-a eliberat de intima-i tristeţe în primul său volum...