Şi au trecut 20 de ani de la Revoluţie? Ce simt? Simt că s-a abuzat prea mult de încrederea mea (pentru credulitate sunt răspunzătoare). Mă simt trădată de intelectualii spre care am privit cu speranţă. Ideilor lor frumoase nu le pot adăuga sentimentul că, moral, m-au "îndrumat" onest. Lipseşte deplina lor moralitate. Citesc poezii preferate şi din spatele metaforelor răsar mucegaiuri; dar nu dintre cele vindecătoare, ci dintre cele otrăvitoare. Citesc cu mare suspiciune ziarele. În libertate este mult mai greu să te fereşti de capcanele manipulării. Pentru că manipulările vin din toate direcţiile şi te simţi copleşit. Mi-amintesc din nou de Ticu Dumitrescu. Îmi revine obsedant în minte chipul său. Şi lustraţia care nu mai vine...Şi nici nu va veni...Acum un an eram mai fericită...Ce se întâmplă oare? Eu nu am fost închisă, nu am simţit bastoanele regimului rupându-mi oasele şi nici nu am stat cu picioarele în bocanci grei la Canal. Nu am suferit de foame şi nici nu am fost bătută la tălpi. Atunci?De ce mă întorc obsedant spre trecut? De ce am siguranţa că un pericol iminent pândeşte de nu-ştiu-unde...Îl simt, îl simt cumva în braţe...Mă dor braţele deşi nu am bătut covoare şi nu am cărat plase grele...Poate ţin în braţe iluzoria libertate? O ţin strâns pentru că se pregăteşte terenul pentru un ceva nedefinit?
Iau o pauză, trec pe la nuclearr şi mă furnică plăcut o stare de bine...La Goma sunt tristă şi neputincioasă, cu nuclearr-anonimul sosesc moşcrăciunii cu zurgălăi şi fulgi de nea...:)Gata nuclearrule, şi eu am depăşit momentul...:)
Iau o pauză, trec pe la nuclearr şi mă furnică plăcut o stare de bine...La Goma sunt tristă şi neputincioasă, cu nuclearr-anonimul sosesc moşcrăciunii cu zurgălăi şi fulgi de nea...:)Gata nuclearrule, şi eu am depăşit momentul...:)
