 |
miercuri, 13 octombrie 2010
O nevinovată explicaţie - De ce am cam renunţat la blogăreală...
Poate părea pretenţios ce spun, dar e simplu şi adevărat: încă nu i-am terminat de citit pe Eminescu şi pe Goga, pe Iorga şi pe Ticu Dumitrescu. Nu am terminat de citit operele esenţiale ale culturii universale şi româneşti şi am considerat că "blogăreala" îmi răpeşte prea mult timp."Conspiraţia lecturii" mă ţine departe de "lumea dezlănţuită" a Internetului. E bine, e rău? Nu ştiu. Dar "clipa de faţă", îndelungată ce-i drept, îmi oferă exact starea de care am nevoie: aceea de a fi alături, prin lectură, de marile minţi ale umanităţii.
Aşadar..."iubiţi-mă aşa cum sunt/ Chiar dacă uneori greşesc." (lipsesc) :))
marți, 12 octombrie 2010
Cristina Irina Anghel - 50 de zile de greva foamei
Nu pot să nu mă întreb din ce este alcătuit psihicul naţiunii noastre. Cineva spunea că finitul nu va cuprinde niciodată infinitul. Dintre poporul nostru din clipa de faţă şi doamna Cristina Anghel cine este finitul şi cine infinitul?
Ca fiinţă umană mă simt din ce în ce mai lipsită de conţinut. Ca cetăţeană a acestui popor mă simt complice la o crimă. De aceea, am simţit nevoia să scriu şi să întreb: unde suntem noi cetăţenii atunci când această femeie vitează a ales să se bată corp la corp cu întreaga societate. Stă dreaptă înaintea unui stat din ce în ce mai delegitimat, stă dreaptă în faţa unei societăţi din ce în ce mai dezumanizate, stă dreaptă în faţa propriilor colegi de breaslă care nu ar trebui să plece din faţa celor două palate din care, de la o vreme, ne vin toate relele.
Însă aceste rele pornesc din noi înşine: EI (cei aflaţi la Putere) au înmagazinat în fiinţa lor tot ceea ce societatea noastră a identificat şi a propulsat la guvernare. Nepăsarea lor este nepăsarea noastră. Şi susţin acest punct de vedere bazându-mă pe un fapt: nimic nu ne urneşte. Nici chiar sacrificiul acestei femei.
Suntem o societate dizolvată. Autodizolvată. Nu merităm să ne mai numim oameni, naţiune, români, creştini. Atunci când veţi merge la biserică şi vă veţi ruga pentru mărunte dorinţe gândiţi-vă întâi la Cristina Anghel. Atunci când veţi face semnul crucii, gândiţi-vă la Cristina Anghel, atunci când veţi ridica ochii spre icoane, gândiţi-vă la Cristina Anghel, atunci când veţi înghiţi o bucată de pâine, gândiţi-vă la Cristina Anghel. Atunci când veţi lupta pe vreun pat de spital pentru viaţa voastră, gândiţi-vă la Cristina Anghel. Atunci când vă veţi privi în oglindă, gândiţi-vă la Cristina Anghel.
Marinela Şerban, ruşinată
sâmbătă, 31 iulie 2010
Romanian logo - Nu mi-a luat nici trei ore
marți, 6 iulie 2010
marți, 15 iunie 2010
Crin Antonescu - "Ţara e o rană!"
- "Un partid are nuanţe." (Nu e de stânga sau de dreapta, nu e pentru bogaţi sau săraci.)
- "Sunt prea mulţi profesori? Sunt prea mulţi doctori? Prea mulţi pompieri, poliţişti?...Nu! (...)Nu cumva sunteţi prea mulţi dumneavoastră?" (miniştrii, directorii, consultanţii...)
- "(...)la Cotroceni este un deşert,"
- "(...)se taie tot ce se putea tăia, mai puţin un leu de la clientelă."
- "(...)lipsa de democraţie generează foamea."
vineri, 11 iunie 2010
Iată blogul...
...mult aşteptat!
Prietenul Ioan Crişan, energic şi mustos, îşi începe...execuţiile :)! Vâră cuvintele la coaste direct şi corect...Sau mai bine zis, le tăbăceşte bine...curul rău putregăit portocaliu...iu...iu...iu..
luni, 24 mai 2010
joi, 20 mai 2010
Ordonanţă de speranţă
Hai să ne trezim din amorţeală
Să-i scoatem din "Palate" afară
Să-i dezbrăcăm de aroganţă
Printr-o-a mulţimii ordonanţă!
Refren: Hai să dăm azi ordonanţă
O ordonanţă de speranţă
Nu mai admitem să plătim
"Ne-aţi ciuruit, vă ciuruim!
"Ne-aţi ciuruit, vă ciuruim!
 | |||||
1. Către Piaţa Victoriei       lilick, alexandru, zeus&hera, theodora, manuel, ionuţ, codeus, kinr, florin, ... |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)