Pagini

miercuri, 5 noiembrie 2008

cortina se ridică

poemul salvator - V




începutul este deprimant. eroina principală se năpusteşte pe scenă


hainele de femeie de stradă îi sunt sfâşiate. se prăbuşeşte cu mâinile


arămii întinse către public. în abisul sălii se aude un bâzâit de albină


un ţipăt scurt pe scenă. în sală - două ţipete. rezumatul unei nopţi de


iulie în doi.




***




pe acest drum ajungem spre locul fugarelor desfătări


o criză subită de pasiune pune stăpânire pe simţurile noastre


pântecul meu e conciliant îl săruţi tresare se retrage revine


braţul tău stâng este un diplomat desăvârşit a coborât pe


şira spinării spre talie. i-am făcut o bună primire.


ne-am întovărăşit pentru a ne bucura de jocurile valurilor


de căldură transformate în pulbere de flăcări mistuindu-ne.


clipele pătimaşe se dobândesc din ce în ce mai greu


nu vreau să şchiopătez pentru că nu l-am ascultat pe nichita


mai bine sărută-mi ambele călcâie cuprinse de gânduri negre


sărută-mi căuşul palmei în care am strâns un cârd de flori


de muşeţel




***




înainte de a începe să bat cîmpii înot în pielea goală pe cearşaf


ţânţarul râde pe ascuns. uite la ea. îşi expune şesul celulitic. bat


câmpii(le). până le sar greierii de pe greieruşe. cîteva stele au (ră)sărit


speriate. le-oi fi stricat taifasul cu fragilul comet cu o coadă


albicioasă ondulată fost sex-simbol cosmic. acum pudel de


ceramică în vitrina doldora de kitchuri




***




acest bărbat iute de mână m-a dezbrăcat/degetele i se zbenguie


ici-colo. pe la subraţ lăsând urme de scrum/ desenează cercuri la/


baza gâtului lacuri/ m-a împresurat cu munţi torturători de/


voluptate/ am un puls duşman/ neastâmpărat/ bărbatul mi-a pătruns


în simţuri pişcător/ precum o aşchie de hard-rock/ precum un tanc de


luptă/ zdrobindu-mi trufaşele coapse/ acest bărbat/acest bărbat este


le chef d’orchestre al trupului meu




***




mă întorc de la el. arăt precum o bucată de staniol mototolită. strălucitoare.


mototolită. cu monogramele săruturilor fumegând pe glezne. mă ciupesc de


obrazul citronat. bat clopotele pe sub piele. deşucheat. şchiopăt de


piciorul stâng. şontâc-şontâc îmi car în spinare ziua. ce zi! scurtă.


neîndestulătoare. abia mai bat din aripi. în cameră două ţipete. sună


telefonul. sună mobilul. în cele din urmă dragostea a redus la tăcere


gongul cumpătării. v-o spun cu toată sinceritatea.



Deva, 6 iulie 2008

2 comentarii:

Anonim spunea...

bravo Marinelas,
ai scris o poezie fantastica,
chiar asa nici un comentariu?!
sunt uimita, in plus imi spun
nu mai e de actualitate, suna
doar mobilul acum :-)

P.S. incearca RDS: sa te verifice
daca esti intr-un imobil de-al lor
poti face un contract "gratuit"!
iti explica ei... astept vesti,
brava Carra

Anonim spunea...

aloooooooo