de ici-de colo. de vară

poemul salvator - XIII
s-a trecut de miezul verii. femeile se plimbă între raioanele pentru
vară unde zac ultimele perechi de espadrile cu aripi de fluture. fac
prinsoare că bărbaţii nu-şi pierd timpul cu rubricile de sport când
prin faţa ochilor li se vântură svelteţe de trupuri aromate gata de
scrijelit cu dinţii lacomi ai poftelor!
***
se adună o mulţime de nori nefinisaţi. încep să cadă sâmburi de
grindină. rochiile se lipesc de piele. inutile pânzeturi voaluri
satinuri. deluşoare de carne se iţesc de sub ele. nici nu e nevoie de
miraje. totul e acolo, la vedere, tremurând. dictând simţurilor.
şi doar ştiam că ploaia de vară e narcotică...
***
printre castele de nisip cuvintele precum nişte flăcări. arzând pe buze
rostogolindu-se înspre valuri nesfârşite pe care le vom sfâşia mai
târziu. noi în valuri, valuri între noi. noapte de vară lăuntrică
vară adunată-ntr-un colier de scoici multicolore. urme de sidef
în jurnalul de vacanţă făcut public sub forma unor poeme
***
acum sunt o poetă cu experienţă. am văzut şi am auzit
multe despre modul de a trăi al cuvintelor ursite să preamărească
idei. am văzut şi am auzit despre cuvintele osândite să nu aibă onoare
am simţit în suflet puterea cuvintelor aşezate la temelia încrederii
dar cele mai frumoase sunt acele cuvinte ale tăcerii rostite doar de
gura inimii pe care nu orice ureche poate să le audă
***
„acum ţi-i vremea!” îmi şoptesc simplu frunzele de jugastru. sărut o
frunză. se agită toate. din vasul de lut săbiuţa purpurie mă taie la degetul
mic. şi eu care am trudit din greu să o cresc...florile nu înseamnă doar
gingăşie. cel care te vrea nu întotdeauna te şi iubeşte. de fapt nu vreau
să par un burduf cu poveţe. prinde-mă de talie. dar ţine-mă cu spatele
la sfinţi!
***
ţin morţiş să adun poeme cu duiumul. scriu pe stomacul gol
când se crapă de ziuă degetele mele au febră. am gura uscată
adorm între două umbre. una de lumină. una de întuneric.
adorm răspândindu-mă printre cei dintâi muguri ai bonsaiului
galben
***
dorm visând poeme. ticurile meseriei. dorm cu braţele încrucişate
peste fărâma de bucurie. am dus un poem la bun sfîrşit. mi-am găsit
drumul spre noroc. acum pot desena cu uşurinţă drumul cerului...

Deva, 25 iulie 2008