poemul salvator - II
aşadar astăzi mi-am ghicit viitorul în cafea. priveam fundul de
ceramică al ceştii. urmăream marginile. ceaşca era plină de drumuri
de ochi de diademe. într-un loc se adunase un ban mare negru. de zaţ
cum nu ştiu să interpretez toate astea m-am gândit la multe drumuri
la multe priviri la o mare încercare - pata de zaţ. la încoronări poetice
Cam atât
***
la volanul unei maşini parcate lângă parcul cetăţii o femeie cu
privirile duse. dâre de rimel pe obrazul drept - femeia a plâns
în coşul pieptului mi se instalase un presentiment imploziv
totuşi am trecut pe lângă maşină fără să-mi pierd limpezimea
am trecut pe lângă femeie
Mărturisesc
***
mi-am format idei despre lucruri fără să-mi tracă prin minte
că sunt necesare detalii: argumente demonstraţii raţionamente
a descrie cu lux de amănunte gaura cheii este un bun exerciţiu
de imaginaţie. dar nu am instinct pentru asta. e totuşi ceva ce pot
încercând să găsesc finaluri cât mai originale
Am pătruns în inimi
***
sunt o bântuitoare. bântui doar ca să verific spaimele semenilor
a nu avea nicio spaimă este obscen. auzi, linişze! îmi plac
frământările. dar nu cele inutile. îmi place să alătur o iluzie unei
frământări. este o disciplină personală pe care mi-am desăvârşit-o
Pentru a scrie poeme
***
Cam atât. Mărturisesc. Am pătruns în inimi. Pentru a scrie poeme.
Deva, 2 iulie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu