Pagini

miercuri, 5 noiembrie 2008

scris de leoaică albastră

poemul salvator - III

printre dune de nisip am visat toată noaptea

purtam o mască din lut colorată în verde şi roşu

eram goală – merită visul să fie văzut – şi plină de

polenul deşertului. în jur doar idei

***

am început să scriu în nisip. scrisul a început să

şerpuiască. lăsa dâre. m-a scos din deşert

am nimerit între coloane de fulgere. într-un cerc de

fulgere în mijlocul unor cascade electrice. m-am albăstrit

sunt o femeie de culoare albastră. visul erupe

***

sunt într-un vulcan adormit. adormită. o femeie albastră

împărăţind peste roci vulcanice. înconjurată de inscripţii

din lavă. un muzeu cu poveşti. în aer liber. începe să plouă

alunec spre ocean. nu ţin seama de solzi. toate au un sens

sunt purtată spre insulă. solzii cad unul câte unul. au făcut

aripi. lângă mine răsar cactuşi cu florile gata deschise

***

din instinct mestec una din flori. pe cea galbenă. are gust de

vanilie. întind o mână şi dau peste tava cu fursecuri de vanilie

trebuie să ştiţi că tot ce-am scris am luat din carnea mea

experiment asumat. am fost tentată să aleg să fâlfâi scurt într-

un fluture. dar în mine crescuseră deja colţi de leoaică aşa că

am fost aruncată în junglă printre necunoscuţi. toate au un sens

ca leoaică vânez. ucid corect. fără gânduri ascunse. de foame

printre semeni sunt adeseori vânată. femeie albastră pe dinăuntru
nu ştiu decât să scriu despre mici fragmente discontinue din visul meu


scris de leoaică albastră (ideea ratonului-iscoditor)

Deva, 4 iulie 2007


Niciun comentariu: