poemul salvator XXV
am unele intenţii atunci când închid ochii poate
vreau să-mi scot ceva din minte de exemplu
formele care nu-mi zâmbesc astăzi
sau poate nu am nicio intenţie pur şi simplu
îmi fuge pământul de sub picioare
savurându-te cu gândul
mi-am înfipt dinţii în umărul acestei dimineţi precum
visul cel frumos s-a-nfipt în coşmarul zilei
în care citesc presa şi aflu că o domnişoară
şi-a scos rinichiul la vânzare ca să poată urma
facultatea de medicină
stau tâmpă împletind gene arse de lacrimi
cum dracu să mai scriu azi o poezie gigea
când raţiunea poate ajunge atât de slută
când abandonarea de sine are cote atât de joase
domnişoară, există alte soluţii
o facultate de psihologie plătită cu preţul propriului rinichi
sugerează că nu vei fi un bun psiholog
vei dai şi altora asemenea sfaturi?
totuşi drama rămâne...
o voce dinlăntrul meu îmi atrage atenţia
mulţi nu te vor îndrăgi pentru logica asta
lumea preferă barbaria în locul stăpânirii de sine
ce-are a face! rămân la convingerea mea
pe alţii îi ajuţi doar dacă tu ai tăria sufletească a fierului
vizitez muzeul inimii: un pumn de scântei
încă e bine
nu m-am bazaltizat
totuşi
înainte de a pleca strânge-mă puţin în braţe
Deva, 3 noiembrie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu