Pagini

joi, 20 noiembrie 2008

poetul se judecă după versuri

poemul salvator XXVII

în sfârşit
am scăpat cu bine dintre zidurile de hârtie albă

*
în sfârşit
din lună mi-am rupt de-un inel de linişte
prelucrat cu frumoase motive poetice
despre care vorbesc numai cu cei mai buni prieteni

celor mai buni prieteni le servesc aperitive muzicale şi
zmeură sălbatică
pe cei mai buni prieteni îi feresc de coloranţii pentru suflet
pe cei mai buni prieteni îi întâmpin cu apă proaspătă şi
cu vorbe blânde
celor mai buni prieteni le strecor câte un vers optimist în mâncare

*
iată luna şi rochia ei cu pene pământii
iată urechea stângă după care am aranjat două şuviţe mov
iată-mă în lumina reflectoarelor doar pentru că
mi-am cumpărat o jachetă puffa din care
cele mai simple verbe se scutură de paietele
unor sensuri din care nimeni
nu câştigă nicio idee
iluminatoare

*
nu ştiu dacă mâine voi ridica pumnul voi scrie despre şoimi
sau voi fi plină de dragoste
nici nu ştiu dacă peste două minute
voi ridica pumnul voi scrie despre tivul rochiei
sau voi rămâne atârnată de vreun sărut pătimaş

nu ştiu dacă ceva mai târziu
voi roşi ceva mai mult iar tu
vei colora cu mine un mac din care vor ţâşni cele mai
glonţoase săruturi
dar acum sunt o nemaipomenită ofensivă pentru
verdele ochilor tăi
tors în fir subţire de ninsoare
între sânii mei pictaţi cu asfinţituri naive

*
se apropie sfârşitul de alt an
şi tot nu am nimic de menţionat
şi tot nu mi-au crescut aripi
şi tot n-am câştigat un dram de egalitate
cu cel mai neînsemnat înger
care pe deasupra mai şi scrie mărunt
de nu mai înţeleg nimic din tot materialismul ăsta ceresc

*
poetul se judecă după versuri
el nu scrie doar pentru a face impresie
el scrie pentru că nu cunoaşte altă rugăciune
iar eu? eu scriu furişat pentru că nu sunt fără de greşeală...

10 comentarii:

Mircea Popescu spunea...

Imi place, imi place, imi place ce spui!

Ela Roseni spunea...

Măcar prin scris să am şi io putintică ...greutate:)!

aprilia spunea...

stil inconfundabil si totusi uneori, ma simt de parca m-ar trazni vun fulger: uite, asta fi putut sa fi scris (si) eu. asa am simtit in legatura cu ultima strofa acum :)

Ela Roseni spunea...

Si mie mi se intamplă să suspin după versurile altora. Să spun la fel ca tine...Insa ajunge si ce scriem...Poate aşa le imparte universul: asta tie, asta tie, asta tie...Iar noi le scriem! :)

aprilia spunea...

ne regasim unii in cuvintele altora. si cred ca asta e de bine pina la urma :)

Mircea Popescu spunea...

Ce vrei sa-ti cedez, un x, sau poate l-ul. Cu cea mai mare placere, dar sa nu te plangi dupa aceea :))))

Ela Roseni spunea...

xxl, esti plin de umor! :)umor xxl! :)

altmarius spunea...

Marinela - mi-ar placea din cind sa publici si pe blogul meu altmariusliterar versuri - in plus, in viitorul apropiat sper sa putem colabora la ziarul "Strada Mare - Editia Altmarius"...
Mai am o intrebare: te simti mai bine aici? Am si eu 3 bloguri pe blogspot (altmarius1 si 2,altmariusistoric), dar parca tot pe Weblog imi este mai bine...

Ela Roseni spunea...

Marius, tehnic este mai operativ aici.
Cine ne opreste sa ne citim, sa fim propietari de garsoniere, vile si palate virtuale?
Blogspot si Wordpress te "scot in lume".
Iti multumesc si pentru invitatie. Voi incerca sa o onorez. :)

Ela Roseni spunea...

Salut si tie, DID!