Pagini

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

calul din şifonier

Voi aţi avut căluţ de lemn când aţi fost mici? Eu am moştenit unul de la sor' mea mai mare de cruce. Şi cum am ditamai dressrobu' l-am priponit printre rochii. Fiind el ierbivor m-a lăsat fără flori pe câteva (rochii).

Totuş', nu-ş de ce, în fiecare dimineaţă hainele mele miros a iarbă. Seara percep miros de narcise ori de brânduşe.

Calu' să fie motivu?

M-am închis cu calu' în şifonier, da' eu am adormit. N-am simţit nimic, iar dimineaţa m-am trezit înfăşurată în umbra calului. M-am gândit bine şi l-am căutat la dinţi. Erau tociţi aşa că i-am ascuţit. I-am ascuţit calului dinţii. Amu' nu mai am nici rochii!

23.10.2008

2 comentarii:

Mircea Popescu spunea...

Pai vezi ce patesti daca nu tii seama de proverbe? Calul de...mostenire nu se cauta la dinti :)).

Ela Roseni spunea...

Am zis şi io, noa, ca e bine sa mai scap de prejudecaţi...:)!