cu inima-n dinţi

„să-ţi îmbraci cu aur curat inima nu glezna şi încheietura mâinii”

de nenumărate ori nu mi-am ascultat inima şi a fost cumplit

singura mea tovărăşie era doar raţiunea fără prihană. raţiunea bună

mă bântuiau faptele bune. buna purtare. purtarea corectă. sinceritatea

în deşert erau toate acestea fără însufleţire fără adăugarea iubirii

de aceea nu ne merge bine. nu ajunge clopotul conştiinţei

al datoriei

cu fiecare zi inima noastră îşi adună aura întristării-mprejurul ei

o fixează bine după care tace. în timp ce scriu mă întreb: cum

să mă port cu inima de-acum înainte?

abia am scris şi inima a şi început să înoate în bucurie

abia am scris şi odaia s-a şi umplut cu miros de smirnă

abia am scris, la-ntâmplare, câteva cuvinte

şi inima dă semne de joacă...

dintr-o dată

mi-am luat inima-n dinţi. i-am dat drumul

am să-ţi scriu, inimă, până la moarte!