luni, 13 iulie 2009

Lumea muncitoare sau o analiză tragico-economică

Atunci când cineva reuşeşte datorită imaginaţiei şi propriei osteneli nu pot decât să preţăluiesc persoana.Când ghiduşia se întâmplă în ţara noastră nu pot decât să rămân mută de admiraţie.

Deşi sunt conştientă de faptul că a-i ignora pe marţafoii care ne papă banii publici înseamnă a le face, pur şi simplu, voia - adicătelea, ar fi mai bucuroşi să le uităm de nume câtă vreme sunt la containeru' cu miere -, e de preferat să-mi umplu paharul bucuriei cu minunatele succese ale acelor persoane care nu-şi plâng de milă, ci caută metode oneste pentru a supravieţui într-o societate din ce în ce mai obligată la un paternalism promovat prin inducţie psihică, aş spune.

Primo, am să încerc să explic ce am vrut să spun prin enunţul al doilea. Paternalismul este promovat cu bună ştiinţă pentru a menţine monopolul pieţei. De ce ai încerca tu, un creativ şi om harnic să devii independent? Nu ţi-e ruşine? Are grijă, el importatorul de produse (de orice natură) să nu-i strici piaţa. El şi prietenul său, legislatorul, vor avea grijă să născocească norme care să nu-ţi permită să-ţi tai o felie prea mare din piaţă. Sau nu-ţi va permite nici măcar o feliuţă. Mai rău, nici o "-uţă"...

Aşadar, să faci bine şi să stai la mila statului. Pentru a beneficia de un minim confort (frigider, tiviu, telefon, aragaz, maşină de spălat rufe - cea pentru spălat vase e un moft, ietete şi rumânu') treci pe la banca noastră. Te credităm, îţi cumperi ce pofteşti şi plăteşti tu, acolo, în cinci ani, de două ori preţul. Şi iată-te intrat în malaxorul datornicilor, rupându-ţi de la gură sau din banii pentru dezvoltarea intelectuală (mă rog, cu asta te mai poate ajuta biblioteca oraşului). Statu' va avea grijă, printr-o "selecţie hazardată", ca unii să-şi poată achita ratele, iar alţii, nu. Cum ţi-e norocu'!

Şi să ştii că dacă ajungi şomer, tu eşti de vină! Românu' nu vrea să muncească! E leneş şi furăcios! Vrea să primească bani stând degeaba. Ceea ce mi se pare chiar normal. Păi când constat că buzunarul meu este din ce în ce mai gol, ducându-mă, totuşi, până la minunatul loc de muncă, în vreme ce buzunarul alesului e din ce în ce mai plin fără a da pe la parlament, guvern ori pe la vreo altă instituţie publică unde ar trebui să ostenească întru prosperitatea câtor mai mulţi...Administrativ şi legislativ, o apă şi-un pământ! Aşa guvernanţi, aşa naţie! Şi să ştiţi că nu e invers!

Se mai vine şi cu un impozit forfetar, că, na, nu erau suficienţi "asistaţi". Cum tot nu aveam producţie, mai-marii noştri au excelat prin fabricarea de şomeri. Doar cât ai falimentat câteva micro-firme din care trăia câte-o familie şi atât. Însă în loc să ai o familie asistată, aveai o familie care se târa şi ea, cumva, prin economia de piaţă, aia inventată de inteligenţa ta sclipitoare, domnule ales.

Sunt multe de scris, însă nu vreau să plictisesc. De-asemenea, sunt sigură că toate astea trec prin mintea fiecăruia.

Secundo. De fapt, doream să prezint două bloguri ale unor creatoare de modă - pe care nu le cunosc -, care au ajuns să-şi câştige independenţa folosindu-se chiar de Internet: Diana Bobar şi Ioana Diacu "lala".


Informaţia: de aici.

5 comentarii:

nuclearrr spunea...

Corect, nimic de spus in plus. Vezi doar ca lumea se schimba, vrea o schimbare...Cica America se indreapta spre socialism! Se pregateste si de un guvern mondial..Crezi ca va fi mai bine sau sa ne luam inima in dinti ca la Gattaca?!

ela roseni spunea...

Rămân cu principiile liberale şi dezamăgită de tot ceea ce se află pe scena politică românească. Posibil să mă îndrept spre susţinerea casei regale.
Un preşedinte cu o susţinere monarhică mi se pare cea mai bună politică de imagine care ne-a mai rămas.
Din punctul meu de vedere, ar trebui desfiinţat partidismul. După cei 20 de ani de pseudodemocratie nu văd ce-ar mai putea strica să avem un preşedinte-principe.
Stiu ca daca il voi vota pe Principele Radu voi intari sansele lui Băse sau ale lui Geoană. Imi pare rau pentru asta. Dar nu uit ca am avut şi din zona liberalismului un preşedinte: Emil Constantinescu.Care a dezamăgit.
Aşadar, nu mai vreau să fac niciun compromis. Ori nu merg la vot, ori votez pe cineva fara partid. Cel mai mic rau posibil este Principele Radu.
In imaginatia mea, cea mai frumoasă echipă a momentului ar fi Principele Radu - preşedinte şi Crin Antonescu - prim-ministru.
Vise, dar nu mă voi razgandi.Poate peste alti 5 ani?

nuclearrr spunea...

Eu am spus-o de cand si-a anuntat candidatura, ca el si nu altcineva; fara sa fiu regalist:)
Acum am scos si blogul lui la vedere!

rebelu spunea...

romanu e lenes. e adevarat da', la fel ar fi si neamtu daca pentru munca lui ar primi doua, trei sute de euro pe luna!
fraier ar fi daca ar fi altfel!
si unu si altu!

ela roseni spunea...

Nuclearrr, aşa voi face şi eu...Voi preciza şi eu clar pe cine doresc ca preşedinte...

Da, rebelule, românu' ie leneş în patria lui tocmai pentru motivul pe care l-ai invocat...
Cum trece graniţa şi găseşte un loc de muncă unde este plătit mai bine, cum se dovedeşte a fi gospodar...Mă rog, clar, mă refer la românul care pleacă cu gândul de a fi onest...