de-ale lui rafael

între înserarea din buzunarul drept şi înserarea din buzunarul stâng
s-a aşezat cuminte şi face podul o pisică neagră despre care voi scrie
doar că e o pisică neagră cu ochii foarte foarte maro care se înţelege
ff bine cu fetele din barul cu program de striptis

cool, nu-i aşa?
ies din cameră ascunzând la spate răspunsurile pe care prefer să le dau
pentru a ieşi onorabil din oricare situaţie. nu-mi spuneţi că nu are fiecare
câte un răspuns plicticos/politicos atunci când oamenii scotocesc prea mult
şi mult prea brutal prin călimările în care tu ai dosit fărâmele tale
de bucurie

toooţi poftesc la bucuriile celor care le au dar cine ar cere din nefericirea altuia?
nimeni, na! o ştim cu toţii însă pentru mine nu e destul că o ştiu. tre' s-o spun
măcar într-un poem

după ce am citit despre viaţa şi opera lui rafael
după ce jeremy bentham m-a trecut prin tăişurile utilităţii
m-am cântărit bine şi-am consemnat în agenda din 2009: sunt
în întregime tot eu. asta e bine.

acum îmi pregătesc culcuşul din hârtie nescrisă. îmi umezesc degetul în
tuşul cafeniu al bujorilor uscaţi şi dispar în hăurile de păpădie ale
primăverii care o să vină în cele din urmă, nu?

rafael studiază scena şi-mi pictează lagune galbene în păr...