vineri, 5 februarie 2010

alergarea de seară




cherches les hommes îmi spun în gând şi
încep alergarea de seară

de sub tălpi zăpada se răsteşte la mine
taci, zăpado, nu ţi-e bine?
şi-o calc în picioare ştirbindu-i strălucirea-i
albă

eu gâfâi. pe lângă mine trece în fugă un urât atletic-
atletic. are coapse frumoase. are tehnică. el nu
gâfâie iar

zăpada se lipeşte cu dragoste de paşii lui
chiar şi florile de gheaţă din vitrine roşesc subit
dând buzna în blana câinelui încremenit o clipă
în fericirea uşurării lui

nu-mi fac inimă rea
mi-am pierdut un loc de muncă dar spre binele meu
am timp să umblu creanga pe jumătate
-mpoeticită din nou
aşa că spune repede ce ai de spus
până nu dau drumul ghioceilor
să răsară

6 comentarii:

vlad.mircea spunea...

La multi ani pe 2010 si la mai mare cu rasfatzul intelectual

ela roseni spunea...

Mulţumesc, Vlade! Asemenea şi ţie!

C a r r a spunea...

- am spus - ce-am avut de spus chiar aici : http://va-invit-sa-cream-un-blog.blogspot.com/2010/02/mi-revenit-inspiratia.html

Bogdan spunea...

frumoase versuri ... stimata domna

xxl spunea...

Crunta amenintare, sa nu dai drumul ghioceilor sa rasara! Vasazica, tu esti responsabila cu ghioceii :)

ela roseni spunea...

eu, eu cânt-descânt ghiceii să răsară...:)