vineri, 5 februarie 2010
alergarea de seară
cherches les hommes îmi spun în gând şi
încep alergarea de seară
de sub tălpi zăpada se răsteşte la mine
taci, zăpado, nu ţi-e bine?
şi-o calc în picioare ştirbindu-i strălucirea-i
albă
eu gâfâi. pe lângă mine trece în fugă un urât atletic-
atletic. are coapse frumoase. are tehnică. el nu
gâfâie iar
zăpada se lipeşte cu dragoste de paşii lui
chiar şi florile de gheaţă din vitrine roşesc subit
dând buzna în blana câinelui încremenit o clipă
în fericirea uşurării lui
nu-mi fac inimă rea
mi-am pierdut un loc de muncă dar spre binele meu
am timp să umblu creanga pe jumătate
-mpoeticită din nou
aşa că spune repede ce ai de spus
până nu dau drumul ghioceilor
să răsară
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
La multi ani pe 2010 si la mai mare cu rasfatzul intelectual
Mulţumesc, Vlade! Asemenea şi ţie!
- am spus - ce-am avut de spus chiar aici : http://va-invit-sa-cream-un-blog.blogspot.com/2010/02/mi-revenit-inspiratia.html
frumoase versuri ... stimata domna
Crunta amenintare, sa nu dai drumul ghioceilor sa rasara! Vasazica, tu esti responsabila cu ghioceii :)
eu, eu cânt-descânt ghiceii să răsară...:)
Trimiteți un comentariu