Cu Băsescu preşedinte, am avea un an fierbinte!

Bineînţeles că vorbesc despre anul care vine.

Fără a face prea mult zgomot, aştept şi eu cu înfrigurare validarea viitorului preşedinte. Personal, nu am ce pierde pentru că, material vorbind, nu am nimic de o mare valoare. 

Moral, nu am ce pierde pentru că nu am luat cu uşurinţă decizia de a vota cu Geoană. La fel ca mulţi alţii. L-am avut pe Crin ca alternativă însă oamenilor li s-a părut fără importanţă modul în care Băsescu s-a purtat în calitate de preşedinte: o purtare de cartofor, după cum am mai spus. 

Dacă oamenii ar fi fost atenţi la toţi cei cinci ani de conducere băsesciană ar fi reuşit să întrezărească nocivitatea acestui personaj pentru care România modernă este cea pe care o face el singur (!?).

Chiar dacă ar câştiga ar trebui să conştientizeze că totuşi sunt aproximativ 5 milioane de români care nu-l vor. Sper ca aceşti români să se mobilizeze şi, în cazul în care improbabilul se va petrece, să devină mai activi ca societate civilă. E tot ce pot spera. Cel puţin asta am eu de gând să fac.

Dacă destinul va fi de partea lui Geoană, nu trebuie să uităm că aproximativ 5 milioane de români vor arăta cu degetul spre cei care au votat Proiectul Iohannis şi, în acest caz, tot trebuie să ne mobilizăm ca societate civilă şi să ţipăm şi între alegeri.

Dacă destinul va fi de partea lui Băsescu clar, ne va aştepta o mare instabilitate: este posibilă dizolvarea Parlamentului, probleme cu Fondul,  din nou iniţiativa suspendării Preşedintelui şi mai imaginaţi-vă şi voi alte ipostaze... Tot aici ar intra şi migrarea unor liberali sau pesedei spre PDL. Cei care au interese sau care visează la cine ştie ce favoruri. Urâtă treabă. Le-am spus celor care l-au votat pe Băsescu sau care n-au votat şi care prevăd că PNL-ul "va dispărea" că şi dacă "dispare" PNL-ul nu va dispărea liberalismul. Că sub o forma sau alta liberalii se vor mobiliza şi se vor coagula într-o altă formaţiune liberală, clar, alta decât PDL-ul.


Nu-mi doresc un an fierbinte. Îmi doresc un an în care să ne apucăm de treabă...


P.S. Chiar dacă sunt cinci milioane de români care l-au votat pe mariner, suntem, totuşi, cinci milioane cu mintea limpede care nu l-am votat. Plus că sunt cei care nici nu s-au deranjat să voteze - vreo şapte milioane (cu tot cu decedaţi). Sper să se înmulţească cei cu mintea limpede...:)
P.S. Aşadar, suntem aproximativ 5 milioane de cetăţeni români care trebuie să aşteptăm ciuruirea pentru că nu l-am vrut pe cartofor?

------------------

cartofor= trişor (în acest caz, jucător-trişor)
-------------------
Recomandarea zilei: nuclearr [totuşi, Proiectul Iohannis, nu Geoană, nu? :)]

Încă 5 ani?

Pentru a scăpa de-atâta...bine, îl votez şi pe cel care nu mă reprezintă: Mircea a lui Geoană!
Altfel:

poveste scurtă

Uneori să mai întâmplă şî dă cele născocite în vedeniile somnului când, în lumea necuvântătoarelor, calul ajunge măgar sau lăul iepure spărios.

Când să aiaptă ăle dobitoace şi ăle sălbăticiuni mai va să te împotrivăşti lor. Ş-atunce unde ai fost armăsar cu nările pline dă nărv, alergând liber pe moşiile ăle mânoase şî unde ai fost leu răcnitor dă să tupilau tăte sălbăticiunile în gaură dă şărpe, aşe să tulbură aia soartă şî-ţi cresc urăchile de la minciună şi vrajbă pe carele tu le-ai înălţat cu mintea a netoată şi drăcească şi cu sufletu' ăl năgru covăsât de necuratu'.

Şi dăn prea multă cauză de obrăznicătură şi stupiri în faţa supuşilor, în cele din urmă, ia capăt şi domnia a îndestulătoare. Că rălele pe care le face ăl de-i pus de năroc să orânduiască trăbile unui popor şi nu să ţâne de orânduiala a cinstîtă pace bună n-a ave pă pământ şî nu să ştie nici dac-a-găsî-o şî-n ceriuri.

Ş-amu ne-om văsăli că Moşu' ăl darnic multă daruri ne-o aduce, poate şî vro sarcină de joarde păn' hăi necuminţi şi scârţari.

Şî poate un domn mai omenos şi nelacom la tăte cele! :)

A venit frigul!

Prin 1999, am avut mulţumirea de a-l cunoaşte pe scriitorul, poetul şi criticul literar Marin Mincu. Am fost şi eu luată în seamă de juriul Concursului de poezie "Gheorghe Pituţ". Preşedintele juriului a fost domnul Marin Mincu. Aflu acum, mai spre seară, că în dimineaţa acestei zile unul dintre poeţii mei dragi a ieşit "din compoziţia" lumească.

"eu scriu greu scurmând adânc cu ciobul în carnea proprie dar
sunt un iov negat căci tăietura nu e îndeajuns de dureroasă e doar
la limita de sus a pielii nu am încă destul curaj să tai în carnea vie
până la os până-n măduva sângerie a osului meu alb sunt doar un
ticălos de scrib nevolnic înfricoşat de moarte de faţa mea cea mai
ascunsă pe care nici nu vreau s-o cercetez ca s-o cunosc nu fac
decât s-o exorcizez într-o descriere ce mă falsifică livrându-mă
neîntreg mărturisirii se coace mârşăvia în gându-mi negândit pândit
de carne e un păcat mai mare decât crima să nu pot vorbi în
libertate despre mine" (marin mincu - am visat că visez că sunt un înger)

Oriunde ai fi să te-nsoţească poezia!

Hai să încercăm şi "Proiectul Johannis"

În cele din urmă, gestul doamnei Cornea m-a determinat să iau o decizie: merg la vot şi-l votez pe Geoană.
În zilele Revoluţiei eu nu am fost pe străzi. Am fost crescută într-o familie care s-a ferit să aibă discuţii periculoase în preajma mea sau a fratelui meu. La Revoluţie am fost foarte surprinsă de ceea ce aflam că se întâmplă în România. În câteva zile am înţeles câte ceva, dar conştientă am devenit în câţiva ani.
Nu mă pot lăuda cu fapte eroice. Mai mult, în 1990, l-am votat pe Iliescu. Şi, tocmai pentru că am întâlnit oameni care au participat la Revoluţie sau care au suferit cu adevărat pe vremea dictaturii ceauşiste şi care acum aleg să-l voteze pe Geoană, am decis să fac aceeaşi alegere. Într-un anumit sens mă bazez pe judecata lor, bunul-simţ mă îndeamnă să merg pe aceeaşi cale, iar principial va trebui să mă împac cu mine însămi. Mai ales dacă alegerea se va dovedi greşită.
Nu mă îmbăt cu apă rece şi nu visez râuri de lapte şi miere, însă eu sunt convinsă că dacă domnul Băsescu ar câştiga alegerile, iar "majoritarii" actuali din Parlament nu ar renunţa la punctul lor de vedere ar mai trece multă vreme până s-ar reuşi ceva constructiv. Şi nu ne permitem.
Apoi, mai suntem şi noi cetăţenii. Nu trebuie să ne impunem punctul de vedere doar la alegeri. O societate civilă mai puternică nu ar fi permis ascensiunea baronilor, a mogulilor, a oligarhilor. Răspunderea noastră unde este? Atitudinea dintre campaniile electorale unde este? Nu putem arunca vina doar în spatele politicienilor. Suntem în egală măsură responsabili pentru lipsa noastră de implicare civică atunci când suntem nemulţumiţi. Este mult prea uşor pentru conştiinţa noastră să ne spunem că "ăia-s vinovaţi! dacă l-or votat pe X!...", decât să ne mobilizăm unitar atunci când sunt decizii care nu convin interesului public.
Avem o vină! Iar eu am ales să las la o parte prejudecata şi stereotipia şi să încerc, încă o dată, altceva.
------------------------------------------------------------------------
P.S. 1. Impresia mea a fost că, în final, ambii candidaţi au jurat strâmb. Repet, este vorba de o impresie, nu de o opinie. Mi-aş dori să mă înşel. Pe de altă parte, "surpriza" lui Robert Turcescu mi s-a părut o copilărie. Însuşi Dumnezeu a "recomandat" să nu jurăm, ci răspunsul nostru să fie "da" sau "nu". Păcătos este "jurătorul", dar şi provocatorul.
2. Domnul Geoană mai are multe de învăţat despre "capcanele" politicienilor. Dacă "marinerului" i-a fost atât de lesne să-i întindă cursa "Vântu" ce va face în faţa lupilor din partidul domniei sale? Şi ce va face în faţa vultanilor mondiali? Are nevoie urgentă de câteva injecţii contra naivităţii. Putea să spună:" Nu vă interesează, domnule Băsescu, cu cine mă întâlnesc şi cu cine nu."
3. Totuşi îl votez. Am văzut ceea ce poate Traian Băsescu. Geoană merită să aibă şansa să demonstreze ceea ce poate.

Un paradox

Deşi cu uşurinţă s-ar putea, cei mulţi nu-i bat pe cei puţini.

fantezie electorală

în această dimineaţă m-am trezit cu o coroană de urlete pe cap

nu erai lângă mine. iar bucuria trezirii mele era blocată de texte
de campanie electorală
acum pe stradă trec oameni tragici care se salută cu gesturi
mai mult sau mai puţin colorate în portocaliu şi roşu
iar eu am nevoie de-o mângâiere în tristeţea mea publică

aruncaţi-mă înapoi cu douăzeci de ani. abia acum mi-am ascuţit colţii

pe biroul meu nu e prea multă glorie. dar mă bucur pentru că
pot scrie fără ştersături fără umbre
scriu muşcând din mere din ce în ce mai mari şi mai galbene. şi
cu fiecare vers pe care îl scriu creşte şi lupoaica din mine
din ce în ce mai auriu...

în sfârşit pot spune: "na-vă şi vouă din urletele mele pentru că
le-am botezat!
acum sunt urlete bune. luminoase..."

sunt urlete de slobozit în (6) decembrie...

L-am votat pe Crin Antonescu!

Campania - Concurs: "Convinge-mă să-l votez pe Geoană!" (Nu încerca să mă convingi să-l votez pe Băsescu!)
1.Lavinia
2. Flavius
3.Alexandru
4. Viorica
5.Viorica
Campania - Concurs: "Convinge-mă să nu votez!"

1. Lia

Domnul Traian Băsescu nu negociază cu nimeni

De fapt nimeni nu mai negociază cu domnul Băsescu. Iată, invitat la Realitatea, Crin Antonescu confirmă ce am scris cu câteva minute în urmă la comentarii.

O mare parte dintre aceia care vor vota în 6 decembrie îi vor demonstra lui Traian Băsescu că şmechereala nu merge de multe ori nici chiar la "poporul partener". Poporul partener se află acum în şomaj, nu-şi poate achita ratele la bănci şi are salariile îngheţate de un an de zile. Să nu creadă domnul preşedinte că mai pupă simpatia de care s-a bucurat la referendumul împotriva destituirii sale. Şi poporul se schimbă în funcţie de "interesele" proprii atunci când poate: la alegeri.

Mă mir că un politician atât de viclean precum domnia sa nu sesizează cât de tare şi de rapid o ia la vale. Cine se caţără pe umerii altora încercând să-şi consolideze puterea sfârşeşte prin a-i coaliza împotrivă-i. Iar pentru această stare de fapt nu cei traşi pe sfoară sunt vinovaţi.

Logica domnului Traian Băsescu e de-a-ndoaselea!

De la votul uninominal la republica prezidenţială şi mai departe...

Aşa poate începe drumul spre regimul totalitar. Cristian Diaconescu ne asigură că în Europa dictatura nu mai este posibilă. "Modernizarea" - cuvânt drag domnului Băsescu - poate fi aplicată şi dictaturii. Dictatura modernă nu se foloseşte de puşcă sau de Jilava. O dictatură modernă îţi îngrădeşte posibilitatea de a dezvolta o economie concurenţială şi va fi potrivnică multor principii democratice şi aşa destul de şubrede pe la noi. Va impune, din nou, paternalismul, adică "Să trăiţi bine! Dar cu ceea ce vă dăm noi. Dacă nu sunteţi mulţumiţi, treaba voastră." Unora li se pare că e mai uşor să trăieşti "primind" mereu din mâna celor aflaţi la putere "pâinea cea de toate zilele". O pâine aruncată în silă după ce - dintr-o trăsătură de stilou cu peniţă de aur - miliardele de euro au fost împărţite fără a răspunde la întrebarea: pe ce?

Iar titlul îl explic aşa: şi-a fost să fie votul uninominal în condiţiile impuse de Băsescu. A fost să fie referendum pentru micşorarea numărului de parlamentari şi pentru un Parlament unicameral în condiţiile impuse de Băsescu. Un Parlament unicameral=o Mică Adunare Naţională. Ar urma republica prezidenţială în condiţiile impuse de Băsescu. De la republica prezidenţială la băsescianism nu ar fi o cale lungă. Traian Băsescu a ales în locul rolului de mediator al unui preşedinte pe acela de jucător. Am aflat pe pielea noastră ce avea să însemne un jucător în afara jocului democratic.

De aceea - şi din multe alte motive - îl consider pe Traian Băsescu nociv pentru imatura noastră democraţie. De aceea îi îndemn pe alegători să-l voteze pe Geoană. Eu nu-l voi vota pentru că nu mai pot alege "cel mai mic rău" la infinit. Totuşi, voi adăuga ceva-ceva la jumătatea de pas către o schimbare căreia nu-i prevăd direcţia: nu-l voi vota pe Băsescu. Şi sper ca domnul Geoană să reuşească să facă faţă presiunilor partidului domniei sale. Pentru că sunt convinsă că va avea de respins multe pretenţii din partea "dinozaurilor" interni.

Crin Antonescu: "Arătaţi-vă!"

Şi totuşi îi voi ierta lui Crin Antonescu stângăcia de la sfârşit. Nu am fost încântată de modelul de moralitate ales. I-am înţeles explicaţia, însă, din punct de vedere al "imagologiei", eu sunt de părere că a fost o eroare. Când a fost lansată întrebarea, primul nume care mi-a trecut prin minte a fost cel al lui Ticu Dumitrescu. Nu pentru că ar fi fost singurul, însă numele domniei sale este suficient de cunoscut tuturor categoriilor de cetăţeni. Sau nu? Iar tinerii, sunt convinsă că nu ar fi avut nimic împotrivă.

Gata! Ce-a fost a fost şi se duse! Chiar dacă un întreg eşafodaj s-a clătinat din cauza lipsei de "îndemânare verbală" de moment a domnului Crin Antonescu, nu trebuie să pierdem din vedere că nu prea avem de ales. Că nu ne mai putem permite alţi cinci ani de inconsecvenţă politică, nu ne mai putem permite un "preşedinte jucător" care, în loc să joace jocul inteligenţei, s-a dovedit a fi, în cele din urmă, un cartofor fără îndemânare. Pe care l-am votat şi eu!

Opţiunea mea rămâne Crin Antonescu. O opţiune în beznă nu pentru că aş avea ceva să-i reproşez atât timp cât încă nu a avut şansa să demonstreze ceea ce poate, ci pentru că în cei douăzeci de ani care au trecut am fost dezamăgită la fiecare alegere. Cu toate acestea, mai suport o deziluzie şi încă una, şi încă una, pentru că am ales "să aleg schimbarea" :) ori de câte ori va fi nevoie. Cândva se va fi întâmplând ceva bun şi cu ţara asta a noastră.

Aşadar, dacă vă veţi arăta la vot, să alegeţi faptele. Nu campania electorală. Preferaţi "ne-uitarea" despre care vorbeşte scriitorul Paul Goma şi oferiţi şanse ori de câte ori va fi nevoie.

Să învingă REVOLUŢIONARII BUNULUI-SIMŢ!

-----------------
P.S. Îl simpatizez şi pe Remus Cernea! Poate peste 5 ani?